Teritoriul european scufundat era locuibil în era glaciară, spun cercetătorii

Un teritoriu care lega Marea Britanie de Europa continentală în trecut era acoperit de păduri temperate și a putut susține populații umane în Epoca de Piatră timp de mii de ani, înainte de a fi inundat, conform unui studiu citat de Live Science. Această regiune, cunoscută astăzi sub numele de Doggerland, se află acum sub Marea Nordului.

Doggerland a găzduit ecosisteme temperate încă de acum aproximativ 16.000 de ani, cu mult înainte ca acestea să reapară în Marea Britanie și nord-vestul Europei, potrivit cercetătorilor. Numele regiunii provine de la Dogger Bank, un banc de nisip din Marea Nordului, denumit după o ambarcațiune olandeză medievală folosită la pescuit, numită „dogger”.

În sudul Doggerlandului, stejarii (Quercus), ulmii (Ulmus) și alunii (Corylus) au prosperat timp de mii de ani înainte ca acest teritoriu să dispară sub ape. Estimările anterioare sugerau că Doggerland a fost complet inundat în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, însă noile rezultate indică faptul că acest proces ar fi avut loc mai aproape de 6.000 de ani în urmă.

Citește și„Fantoma lui Orban” apasă asupra relației dintre Ucraina și Ungaria. Peter Magyar, din nou în conflict cu Kievul

Cercetătorii au reconstruit ecosistemul terestru dispărut folosind ADN conservat în sedimente aflate sub fundul mării de mii de ani, cunoscut sub numele de ADN sedimentar antic. Potrivit autorului principal al studiului, Robin Allaby, genetician evoluționist și profesor de genomică la Universitatea Warwick din Marea Britanie, „avem dovezi de mistreți, cerbi, urși, bouri”.

Studiul, publicat pe 10 martie în revista PNAS, a analizat 252 de probe provenite din 41 de carote extrase de sub Marea Nordului, în largul coastelor Angliei. Probele au fost colectate de-a lungul unui râu preistoric de aproximativ 30 de kilometri, denumit Southern River, situat în ceea ce a fost sudul Doggerlandului.

Cercetătorii au identificat inclusiv ADN-ul unei rude a nucului (Pterocarya), despre care se credea că dispăruse din regiune în urmă cu 400.000 de ani. De asemenea, au fost găsite urme ale teilor (Tilia), arbori iubitori de căldură, ceea ce sugerează că sudul Doggerlandului avea un climat mai blând decât regiunile învecinate în timpul erei glaciare.

Rezultatele indică faptul că oamenii din Epoca de Piatră ar fi avut „resurse suficiente pentru a trăi” în sudul Doggerlandului după retragerea ghețarilor, în urmă cu aproximativ 21.000 de ani. Descoperirile ar putea contribui și la explicarea paradoxului lui Reid, care evidențiază discrepanța dintre viteza de răspândire a semințelor și ritmul rapid în care arborii, precum stejarii, au recolonizat regiunile nordice după ultima eră glaciară.

În concluzie, studiul sugerează că Marea Nordului a acoperit complet sudul Doggerlandului în urmă cu aproximativ 6.000 de ani, cu cel puțin 1.000 de ani mai devreme decât estimările anterioare. Potrivit lui Allaby, „este încă un exemplu al cât de imprecise sunt cunoștințele noastre despre acest peisaj”.