Tibet: studiu dezvăluie secretele ridicării Podişului Tibetan

Conform unui studiu recent publicat în revista Geology de către cercetători chinezi, se pare că ridicarea Podişului Qinghai-Tibet, denumit şi „Acoperişul Lumii”, nu a avut loc într-o manieră constantă. În schimb, această regiune a experimentat două episoade clare de creştere şi descreştere abruptă. Informaţia a fost difuzată de agenţia de presă Xinhua, preluată ulterior de Agerpres, în cursul zilei de joi.

Un studiu recent, coordonat de cercetători de la Institutul de Geochimie din Guangzhou, afiliat Academiei Chineze de Ştiinţe, a scos la iveală descoperiri importante. Acestea rezultă din analiza corelativă a proceselor subterane profunde şi a modificărilor înregistrate la suprafaţa platoului.

Nu există citate

Citește șiAcademia de Științe din Kiev, lovită de drone rusești. Supraviețuitorii au sărit pe geamurile clădirii în flăcări

Rezultatele acestui studiu oferă o perspectivă nouă asupra mecanismelor de formare a platourilor montane masive.

Informații suplimentare urmează să fie prezentate ulterior acestui alineat.

Studiul s-a axat pe regiunea a două depresiuni intramontane situate în Munţii Gangdise, în partea meridională a platoului tibetan. Procesele de sedimentare din aceste zone au creat un fel de cronică geologică, oferind detalii exhaustive despre transformările reliefului pe o perioadă de zeci de milioane de ani.

Tehnica de datare uraniu-plumb și studiul compoziției mineralogice a depozitelor din bazinele sedimentare au permis echipei de cercetători să constate că cele două bazine, cu o vechime de zeci de milioane de ani, prezintă caracteristici remarcabil de similare în cadrul sistemelor lor hidrologice.

Nu există nicio declarație directă aici

În timp ce sistemele lor hidrologice au evoluat, apa a circulat inițial într-un regim deschis, apoi s-a transformat într-un sistem închis pentru a reveni ulterior într-un regim deschis.
a fost șters și înlocuit cu următorul conținut:

Prin metoda de datare uraniu-plumb și prin examinarea compoziției minerale a sedimentelor din bazine, cercetătorii au stabilit că cele două bazine, vechi de zeci de milioane de ani, au sisteme hidrologice cu trăsături izbitor de asemănătoare. Sistemele lor acvatice au cunoscut o evoluție, trecând de la un sistem deschis la unul închis și revenind apoi la unul deschis.

Potrivit cercetătorilor, înainte de o creștere rapidă, bazinele erau caracterizate printr-o deschidere relativ mare, fiind alimentate de sisteme fluviale complexe exterioare. Procesul de ridicare rapidă a terenului a dus la formarea unor bariere muntoase înalte care au întrerupt cursul râurilor și au izolat bazinele. Ulterior, terenul s-a scufundat din nou, permițând râurilor să se reconecteze.

Potrivit cercetării, Munţii Gangdise au cunoscut două episoade de ascensiune accelerată: unul situat cronologic între 54 și 51 de milioane de ani în trecut, celălalt între 15 milioane și 8 milioane de ani în urmă. Ambele evenimente au propulsat suprafața terestră la o înălțime de aproximativ un kilometru. În mod esențial, fiecare episod de ridicare a fost succedat de o perioadă de subsidență, caracterizată printr-o coborâre graduală a scoarței terestre în zonele de sedimentare.

În plus, cercetarea relevă faptul că ambele evenimente de ridicare au fost acompaniate de o scădere a grosimii crustei terestre, ceea ce indică procese similare care au avut loc la o adâncime considerabilă.

O echipă de cercetători a ajuns la concluzia că prima ridicare a Podişului Tibet a putut fi iniţiată de procesul de subducţie al plăcii tectonice oceanice Neo-Tethys. Ulterior, o a doua fază de ridicare a fost generată de fragmentarea unei părţi din placa continentală indiană. În ambele situaţii, reducerea masei unei porţiuni din placa care se scufundă a permis terenului să se ridice ulterior. Însă, după această creştere iniţială, presiunea exercitată de continent a continuat să împingă suprafaţa în jos, rezultând într-o tasare a regiunii.

Procesul de ridicare a Podişului Qinghai-Tibet a fost caracterizat printr-o succesiune complexă de evenimente, potrivit lui Xue Erkun, cercetător postdoctoral la institutul din Guangzhou.

„A fost rezultatul unor faze multiple, alternante, de ridicare şi tasare. Mai mult, modificări similare ale suprafeţei au fost determinate de mecanisme profunde similare”

, a declarat el, adăugând că schimbările în altitudine nu au avut loc într-un mod uniform, ci au fost rezultatul unei serii de faze de ridicare și tasare.