var ad = document.createElement(‘div’);
ad.id = ‘AdSense’;
The object ad has its className property set to the value ‘AdSense’.
Citește șiMii de oameni protestează în Londra și Berlin pentru Palestina
ad.style.display = ‘block’;
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.top = ‘-1px’;
Proprietatea ad.style.height este setată la valoarea ‘1px’.
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3914583″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/topirea-ghetii-si-schimbarile-de-putere-oportunitate-strategica-pentru-europa-si-canada-in-arctica-dupa-o-decizie-controversata-a-sua-3914583″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/mapamond”}
Administrația Trump a agitat din nou apele înghețate ale Arcticii. De data aceasta, punând capăt sprijinului federal pentru un raport anual privind clima arctică. Pe 10 august, Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) a anunțat că nu va mai produce respectatul Arctic Report Card, care timp de două decenii a colectat, analizat și publicat date cheie despre sănătatea și schimbările mediului arctic în ansamblu. Peste 100 de oameni de știință și organizații internaționale au furnizat NOAA informații, de la măsurători ale acoperirii cu gheață la adâncimea mării și modelele meteorologice, extinzând conștientizarea situațională și conducerea științifică a SUA în Arctica. Echipa lui Trump spune acum că altcineva trebuie să preia conducerea, scrie cercetătoarea Sharon Hudson-Dean pe site-ul reputatului grup de reflecție Chatham House.
Pe termen scurt, această evoluție afectează negativ atât SUA, cât și comunitatea de cercetare arctică în ansamblu, însă constituie o oportunitate pentru o națiune sau organizație arctică aliată de a prelua inițiativa, având potențialul de a obține atât un avantaj strategic, cât și un avantaj semnificativ în ceea ce privește datele.
Arctica este ținta majorității intereselor geostrategice de vârf, precum energia, apărarea, tehnologia, transporturile, mineralele și pescuitul, și evoluează cu o rapidă creștere pe măsură ce gheața se topi și zonele care erau în trecut nepermise navigației devin accesibile.
Controlul colectării, stabilirii priorităților și analizei datelor, într-un moment în care datele reprezintă unul dintre cele mai valoroase active, ar trebui să fie o prioritate pentru multe națiuni. Cu siguranță este și pentru China. Deși nu este o națiune arctică, China are șapte stații de cercetare polară (comparativ cu cele patru ale Americii), o flotă de spărgătoare de gheață cu dublu scop și prioritizează cercetarea polară în cadrul bugetului anual de cercetare de un trilion de dolari.
Este ironic faptul că administrația Trump diminuează poziția SUA în cercetarea arctică, în același timp transmitând mesaje de avertizare privind ambițiile China și Rusia în Groenlanda și Atlanticul de Nord. Liderii militari americani știu bine că capacitatea lor de a se apăra împotriva incursiunilor submarine și a altor tipuri de atacuri în Nord va depinde de un proces continuu de cercetare și dezvoltare ce valorifică toate informațiile științifice disponibile.
Chiar și Comisia de Cercetare Arctică a SUA a subliniat legătura dintre securitatea națională și cercetare. În 2025, aceasta a identificat subiecte de cercetare în patru sectoare cheie – militar, comunitar, energetic și economic – care „informează atât politica internă, cât și cea externă, în mod ideal, într-un fel care se consolidează reciproc și sunt adesea interconectate”. Cheia pentru securizarea vastei zone arctice nord-americane constă în cercetarea și cunoștințele de vârf.
Nu este prima dată când administrația Trump a făcut mișcări politice contraintuitive în Arctica. Cheia doctrinei de politică externă a lui Trump este conceptul de sfere de influență geografice. Controlul american asupra Groenlandei – un teritoriu autonom al aliatului american Danemarca – ca imperativ de securitate geografică a devenit un subiect de discuție frecvent pentru Trump. De asemenea, a inspirat o nouă activitate semnificativă din partea Europei și Canadei în regiune.
Guvernele europene intensifică activitățile sub tematica creșterii securității arctice pentru a contracara expansiunea rusească și cea chineză. Acest lucru reprezintă un rezultat pozitiv al unei tensiuni cu partenerul lor american. În esență, îngrijorarea lui Trump privind activitatea chineză și rusă în Arctica este bine fundamentată. Pentru a aborda această situație, Europa trebuie să ofere o conducere și să întreprindă acțiuni concrete în regiune.
Astfel de acțiuni recente includ o prezență strategică tot mai mare în Groenlanda. Norvegia, Franța, Canada și Uniunea Europeană au (sau vor avea în curând) birouri diplomatice în Nuuk. Între timp, liderii europeni și echipele lor de apărare s-au întâlnit în mod regulat în acest an pentru a discuta despre securitatea arctică și Groenlanda, în timp ce cei șapte membri arctici ai Organizației Nord-Atlantice (Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia și SUA) se reunesc ca un subgrup NATO. În luna mai, în urma unei reuniuni a miniștrilor de Externe ai NATO în Suedia, aceștia au atras atenția asupra schimbării politicii americane într-o reuniune comună, observând rolul sporit jucat de Europa și Canada.
Danemarca a anunțat recent că a început să mobilizeze grupuri de recruți noi în Groenlanda pentru exerciții de pregătire, în timp ce Regatul Unit a expediat o flotă de atac de portavioane în Atlanticul de Nord/Nordul Îndepărtat ca parte a noii misiuni Arctic Sentry a NATO, concluzionând prima etapă în iulie.
Această intensificare a activității se dovedește favorabilă. În această vară, Rusia și China implementează măsuri de o importanță istorică, semnalând planuri viitoare.
Într-o operațiune fără precedent, Rusia trimite un convoi de petroliere care transportă până la un milion de tone de țiței de-a lungul unei rute rar utilizate la nord de 81,5°N, însoțite de spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară. Între timp, șase nave transportatoare chineze au semnat un acord pentru a utiliza Ruta Maritimă Nordică (NSR) a Rusiei în această lună pentru a evita periculoasa Mare Roșie. Pentru prima dată, navele vor merge de la portul chinez Ningbo-Zhoushan la portul englez Felixstowe, economisind aproximativ 22 de zile. Un aspect crucial este că e și prima dată când navele chineze vor avea acces la informații predictive, nu observaționale, despre gheață de la Ministerul Transporturilor din China – posibil datorită anilor de investiții ale Beijingului în cercetarea arctică.
Acest eveniment trebuie să reprezinte un semnal de avertizare pentru SUA și partenerii lor. Înțelegerea domeniului rămâne și va continua să constituie un pilon esențial al realizărilor pentru toate țările cu interese în Arctica. Sharon Hudson-Dean subliniază că, pentru a prelua inițiativa, aliații europeni și Canada trebuie să se concentreze pe trei arii principale.
În primul rând, ar trebui să extindă și să aloce resurse inițiativelor care îmbunătățesc resursele comune de conștientizare a domeniului: acoperire satelitară; rețele de senzori subacvatici în spațiul GIUK (apele deschise dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit) și Marea Barents; și rotații ale aeronavelor de patrulare maritimă. Un proiect prioritar pentru sateliți ar putea fi Operațiunile Stratificate în Spațiu ale Alianței Hibride (HALO), lansat la summitul NATO din acest an, prin care șapte aliați europeni și Canada au convenit să conecteze și să integreze sateliții lor militari într-o arhitectură comună de „mega constelație”. Pentru observarea subacvatică, atât noul program Atlantic Bastion al Regatului Unit, cât și programul Arctic Sentry al NATO construiesc rețele tehnologice de detectare subacvatică. În aer, Germania și Danemarca au capabilități Boeing P-8 noi sau planificate pentru a le adăuga la operațiunile substanțiale deja desfășurate de Regatul Unit, Norvegia și Canada.
În al doilea rând, prioritizarea cercetării și dezvoltării în regiunea arctică trebuie să fie integrată în planurile naționale de planificare și alocare bugetară. Aceasta implică constituirea unui consorțiu Europa-Canada pentru datele arctice, situat în cadrul sau în strânsă legătură cu arhitectura de cercetare existentă, pentru a preveni duplicarea eforturilor; consorțiu acesta ar prelua activitatea Arctic Report Card și ar crea o infrastructură digitală de cercetare de vârf. Liderii europeni și canadieni trebuie, de asemenea, să redirecționeze Consiliul
În al treilea rând, în regiunea arctică, cei șapte membri ai NATO trebuie să adopte o poziție politică unificată referitor la influența chineză și rusească asupra Rutei Maritime Nordice (NSR), posibil prin dezvoltarea de sisteme de sprijin maritim arctic și a unor structuri fizice ce vor submina monopolul rus.
„scopul nu este confruntarea, ci normalizarea, astfel încât regulile Nordului Îndepărtat să reflecte interesele globale – nu controlul unilateral”
Roald Amundsen, explorator polar norvegian, a spus:
„Aventura este doar o planificare proastă”.
Deși se poate susține că nu a existat niciodată un moment potrivit pentru aventură în Arctica – din cauza brutalității, vastității și schimbărilor sale – acum este momentul ca națiunile arctice europene și Canada să preia conducerea atât în cercetare, cât și în securitatea arctică, subliniază Sharon Hudson‑Dean.
Putin acuză NATO că provoacă tensiuni în regiunea arctică. Avertismentul liderului de la Kremlin
După criza din Ormuz, China pariază pe „Drumul Mătăsii de Gheață”, în Arctica. Grupurile de mediu sunt totuşi îngrijorate
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0