Se creează un element div și se atribuie variabilei ad.
ad.id = ‘AdSense’;
ad.className = ‘AdSense’;
Citește șiUn al treilea atac într-o școală în mai puțin de o săptămână zguduie Polonia. Trei persoane au fost rănite
ad.style.display = ‘block’;
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.height = ‘1px’;
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3913097″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/trump-pune-din-nou-presiune-economica-pe-iran-analistii-avertizeaza-teheranul-ar-putea-raspunde-prin-escaladarea-conflictului-3913097″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/mapamond”}
Iran a rezistat sancțiunilor severe impuse de Statele Unite încă din 1979 și se bazează pe capacitatea de a suporta mai riguroase măsuri economice. În timp ce președintele Donald Trump promite noi sancțiuni, experții avertizează că presiunea financiară ar putea încuraja Teheranul să intensifice conflictul în loc să cedeze, potrivit unei analize publicate de The New York Times.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428397355-0”); });
Revoluția Islamică a avut loc acum 47 ani, iar Statele Unite au implementat o serie de măsuri pentru a izola Iranul. Singura pauză semnificativă a apărut după acordul nuclear din 2015, care a condus la relaxarea unor sancțiuni în schimbul restricționării programului nuclear iranian. Trump a ridicat criticile la adresa acordului și a scos Statele Unite din el în 2018.
Președintele american a anunțat în acel moment o strategie de „presiune maximă”, iar în prezent, când opțiunile militare rămân restrânse, conducerea sa amenință cu noi restricții economice.
În săptămâna precedentă, Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, a semnalat riscul unor acțiuni
„nemaiîntâlnite până acum”
. Printre posibilele măsuri se numără sancțiuni secundare împotriva unor state, inclusiv China, care achiziționează petrol iranian, precum și noi restricții privind tranzacțiile financiare.
I’m sorry, but the text you provided isn’t a news paragraph—it looks like a snippet of JavaScript code. Could you please supply the actual news paragraph you’d like rewritten?
Iranul nu pare să fie determinat de presiunea economică să abandoneze controlul asupra Strâmtorii Hormuz. În schimb, Teheranul ar putea amplifica atacurile împotriva aliaților Statelor Unite din Golful Persic.
Expertul israelian în probleme iraniene Danny Citrinowicz a declarat că economia Iranului se află într-o stare gravă, dar nu se prăbușește.
“Mai important, este probabil ca regimul să recurgă la o escaladare a conflictului înainte de a capitula.”
Iranul a reușit să se acomodeze cu restricțiile impuse.
Contribuția sancțiunilor impuse de Statele Unite și de comunitatea internațională a fost esențială pentru finalizarea acordului nuclear din 2015. În acel moment, Ali Khamenei, liderul suprem, a dat acordul pentru negocieri ce vizau restrângerea programului nuclear al Iranului, în schimbul înghețării unor active și a ridicării sancțiunilor.
În urma retragerii Statelor Unite din acord și reluării sancțiunilor sub conducerea lui Trump, Iran a răspuns la un nivel intens de presiune economică. Teheranul a creat rute avansate de contrabandă și a descoperit noi piețe, în special pentru petrol.
Iran afirmă că își păstrează controlul efectiv asupra Strâmtorii Ormuz, în timp ce Marina SUA continuă să restricționeze accesul în zonă. Un număr limitat de nave reușesc să traverseze, însă volumul traficului a scăzut cu peste 90% comparativ cu perioada pre-război.
Iraniană este afectată grav de problemele economice, iar consecințele se resimt în rândul populației. Regimul din Teheran a demonstrat, însă, prin reprimarea violentă a protestelor și a disidenței, că este dispus să suporte costuri sociale considerabile pentru a-și menține controlul.
Iranul avertizează asupra riscului unui al Treilea Război Mondial, după declarațiile lui Trump. Foto: Profimedia
După ce a supraviețuit unui război israeliano-american pe care anterior îl considera una dintre cele mai mari amenințări, Republica Islamică și-a consolidat orientarea militaristă și autoritară.
Esmail Baghaei, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, a declarat luni că noile măsuri americane nu vor avea „niciun efect asupra poziției Iranului”.
Potrivit Suzanne Maloney, specialistă în probleme iraniene și director pentru politică externă la Brookings Institution, eficacitatea presiunii economice va fi garantată doar dacă Statele Unite și aliații lor pot rezista mai mult decât regimului din Teheran.
„Rezistența noastră trebuie să fie mai mare decât cea a regimului iranian și nu este clar dacă acesta este un pariu bun”, a spus ea. „Economia Iranului a fost modelată de presiunea economică exercitată de SUA.”
Economia iraniană, deși afectată, rămâne încă funcțională.
Sectorul economic al Iranului suferă, însă consecințele se manifestă treptat, în timp ce regimul menține un control strict asupra oricărei forme de protest popular.
Începând cu debutul conflictului, în luna februarie, sectorul industrial și economia iraniană s-au contractat simultan pentru prima dată în ultimele opt ani, conform declarației lui Esfandyar Batmanghelidj, director executiv al Bourse & Bazaar cu sediul în Londra.
Iranul se confruntă cu provocări, printre care inflația ridicată și slăbirea pieței muncii. Potrivit analistului, aceste condiții nu vor determina o schimbare politică.
Washingtonul este ținta unei cereri urgente din partea unor lideri iranieni extrem de îngrijorați de starea economică, care solicită încheierea rapidă a unui acord diplomatic. În același timp, Strâmtorii Ormuz rămâne sub controlul unit al conducerii, fiind văzut ca cea mai crucială pârghie de presiune și ca un mijloc de descurajare împotriva unui posibil conflict nou.
În această perioadă, Iran a consolidat legăturile cu Rusia și China. Majoritatea petrolului său este vândut la prețuri reduse către China, care continuă să achiziționeze petrol iranian, în ciuda sancțiunilor internaționale.
Donald Trump. Foto: Profimedia
Teheranul recurge și la mici rafinării chineze independente, cunoscute sub denumirea de „teapots”, care sunt mai puțin expuse sancțiunilor americane.
Iranul a construit, în plus, rețele de contrabandă și o denumită „flotă fantomă”, alcătuită din nave petroliere ce transferă mărfurile către alte vasuri pentru a disimula proveniența petrolului.
Teheranul a întărit industria sa, a diminuat importurile și a scăzut dependența de dolar, apelând în același timp la bănci din străinătate și la tranzacții petrolice în schimb de mărfuri.
Petrolul constituie principalul instrument economic al Teheranului.
Iran a început să depoziteze petrol pe uscat și în petroliere mai vechi după declanșarea conflictului și instaurarea blocadei americane. O parte din aceste rezerve a fost transportată rutier și feroviar, iar producția a fost limitată la anumite sonde.
În iunie, odată cu semnarea unui memorandum de înțelegere între Iran și Statele Unite și cu ridicarea temporară a blocadei americană, Iranul a profitat de calmul din acea perioadă.
Teheranul deținea deja
În perioada premergătoare conflictului, Iranul livra în jur de 1,8 milioane de barili de petrol zilnic. Din cauza creșterii prețurilor la petrol generate de război, Teheran a reușit să depășească în acest an obiectivul bugetar pentru veniturile din petrol, a declarat Brett Erickson, analist la Obsidian Risk Advisors.
Rezultatele pozitive ale primei faze a operațiunii israeliene l-au determinat pe Trump să opteze pentru atacul cu bombele anti-buncăr, lansate din B-2, asupra instalațiilor nucleare din Iran. Foto: Profimedia Images
Moneda iraniană continuă să fie semnificativ devalorizată față de dolarul, însă tensiunea de depreciere s-a redus, la fel ca și inflația.
„Nu ți-ai dori o inflație mai lentă și un curs de schimb al rialului mai scăzut decât înainte de război” dacă strategia se bazează pe presiunea economică, a spus Erickson.
Ca să dea roade politica de presiune economică,
„trebuie să-i punem la pământ repede, nu să mai așteptăm încă nouă ani ca să se prăbușească”, a spus acesta.
O rivalitate financiară între Iran și Occident.
Iran se bazează pe ideea că închiderea Strâmtorii Hormuz va intensifica presiunea asupra administrației Trump și îl va forța pe președintele american să revină la masa negocierilor.
Teheranul își dorește ca incertitudinea financiară a partenerilor Statelor Unite să se intensifice suficient pentru ca Washingtonul să accepte să negocieze un pact pe care îl consideră adecvat pentru Iran.
Economia mondială pierde milioane de barili de petrol pe zi, în timp ce rezervele strategice din Europa și Statele Unite sunt deja puternic diminuate. În același timp, atacurile Ucrainei asupra rafinăriilor rusești reduc și mai mult cantitatea de petrol disponibilă pe piață.
La nivel regional, producători importanți de energie precum Qatar, Bahrain, Irak și Kuweit sunt grav afectați de blocarea strâmtorii. Arabia Saudită, Qatar și Oman au cerut Washingtonului să evite o nouă escaladare militară, în condițiile în care Iranul are capacitatea de a lovi infrastructura energetică din regiune.
Maloney a afirmat că:
„Într-o bătălie a voințelor economice, este foarte incert dacă Occidentul va câștiga”
Iranul nu mai pune încredere în promisiunile Washingtonului
Trump afirmă că un conflict este indispensabil pentru a garanta că Iranul nu va reuși niciodată să dezvolte o armă nucleară.
În urma retragerii Statelor Unite din acordul nuclear din 2015, Iranul a crescut semnificativ operaţiunile de îmbogățire a uraniului, având în vedere posibilitatea de a se transforma într-o forță nucleară militară, deși Teheranul a susţinut în mod constant că nu intenţionează să construiască o bombă atomică.
Moartea fostului lider suprem iranian a adus noi schimbări în ecuație. Fiul său și succesor, ayatollahul Mojtaba Khamenei, pare să fie pregătit pentru o confruntare de lungă durată cu Statele Unite și, conform serviciilor de informații americane, este considerat mai flexibil în privința dezvoltării unei arme nucleare.
În Iran, credința în Trump este foarte redusă, iar tratatul nuclear din 2015 este considerat un exemplu al promisiunilor americane neîndeplinite, conform lui Vali Nasr, expert în probleme iraniene și profesor la Universitatea Johns Hopkins.
Trump acordă Iranului foarte puține stimulente pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz, întrucât Statele Unite nu s-au promis să deblocheze activele iraniene sau să elimine sancțiunile.
„Nu există pe masă nicio înțelegere rezonabilă pentru Iran”, a spus Nasr.
„Alegerea este între capitularea totală și lupta până la capăt”, a adăugat el. „Iar ei au pariat că singura cale de a obține o înțelegere mai bună este să accepte costurile acum și să țină sub presiune economia globală și pe domnul Trump.”
Scriptul googletag adaugă la coadă o funcție care afișează anunțul cu identificatorul div-gpt-ad-1534428473535-0.
COMENTARII / 0