Recep Tayyip Erdoğan conduce Turcia într-un context geopolitic complex, unde relațiile cu Europa, Asia, NATO și teritoriile fostului Imperiu Otoman sunt esențiale. În fața Iranului, Turcia se impune ca o putere regională cheie, potrivit La Razon, citată de Rador Radio România.
Turcia lui Erdoğan menține o poziție strategică, oscilând între interesele europene și asiatice, în timp ce navighează prin conflictele din regiune.
Nu există declarații directe
, însă Ankara aplică o abordare dublă, favorizând un echilibru regional.
Astfel, Turcia vizează evitarea unei eventuale dominări israeliene și statelor Unite care ar putea destabiliza Republica Islamică.
O nouă escaladare ar putea afecta stabilitatea națională și ar putea accentua criza economică globală deja existentă.
În acest cadru, Turcia își propune consolidarea rolului său în diplomația regională și medierea conflictelor.
Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.
Turcia și-a consolidat poziția ca actor cheie în regiune, similar cu implicarea sa în Gaza, unde a fost unul dintre fondatorii Consiliului pentru Pace din Gaza, creat în ianuarie anul trecut. De la debutul operațiunii comune israeliano-americane împotriva regimului ayatollahilor, diplomația turcă a fost activă, jucând un rol mai puțin vizibil decât Pakistanul, dar esențial în facilitarea dialogului între Teheran și Washington, în ciuda tensiunilor geopolitice dintre Turcia și Iran. Importanța acestui rol a crescut odată cu trecerea timpului.
Hakan Fidan, actualul ministru al Afacerilor Externe al Turciei, a emis o declarație recentă prin care subliniază că procesul de escaladare a conflictului nu reprezintă o soluție viabilă.
„Nu vrem să ne întoarcem la război. Războiul nu este cu siguranță o soluție. El aduce instabilitate, dificultăți economice și potențiale distrugeri nu doar pentru regiune, ci pentru întreaga lume”
, a avertizat oficialul turc.
În contextul actual, Turcia își consolidează rolul de mediator esențial în cadrul rivalităților dintre Oman, Pakistan, Rusia și China pentru a facilita pacea, declară sociologul și expertul în politică externă turc Nilüfer Narli în declarații pentru LA RAZÓN.
„În actuala conjunctură, Turcia se poziționează ca un mediator cheie în competiția dintre Oman, Pakistan, Rusia și China pentru realizarea păcii și încearcă să umple acest gol diplomatic oferind un cadru trilateral mai structurat”
Ankara consideră că obiectivele sale strategice în procesul de mediere sunt vitale pentru Turcia, UE și regiunea în cauză. Interesul țării în a juca un rol principal nu se datorează numai prestigiului la nivel regional; mai degrabă, este o problemă de securitate națională și stabilitate economică. În cazul în care prețurile petrolului ar continua să crească și situația s-ar escalada în continuare, cauzând prejudicii infrastructurii iraniene sau ducând la o blocadă completă, acest lucru ar putea avea repercusiuni extrem de nefaste pentru economia turcă, potrivit directorului Departamentului de Sociologie de la Universitatea Bahçeșehir.
Potrivit unei opinii, doctorandul Pol Mauri de la Universitatea Complutense din Madrid subliniază rolul crucial al discuțiilor dintre Ankara și Teheran.
Schimbul de propuneri cu mediere pakistaneză a avut un rezultat dulce-amar în ceea ce privește îmbogățirea uraniului.
În plus, se menționează că Turcia a dorit să fie considerată o țară favorabilă unui acord bilateral prin interacțiuni directe cu reprezentanții iranieni, după cum afirmă Pol Mauri.
În ciuda statutului său, această țară își propune să joace un rol cheie în regiune prin proiecte energetice și comerciale strategice, inclusiv conducte de gaze naturale către Siria și o legătură feroviară vitală, cunoscută sub numele de proiectul feroviar Hejaz. Această inițiativă ambițioasă ar stabili o conexiune directă între Europa și Arabia Saudită, după cum afirmă un expert în mișcarea naționalistă kurdă, afiliat Grupului de Studii despre Popoarele Iraniene al Universității Autonome din Madrid, într-o declarație acordată LA RAZÓN.
Chiar și așa, ‘puterea de mijloc’ nu a pierdut timpul și propune rute energetice și comerciale, printre care se remarcă legăturile de gaze cu Siria și proiectul feroviar Hejaz, care ar conecta Europa cu Arabia Saudită
, a adăugat acesta.
Turcia lui Erdogan se bucură de un statut tot mai privilegiat odată cu slăbirea Republicii Islamice Iran și a rețelei sale de influență în regiune. Această evoluție consolidează poziția Turciei ca putere medie de primă mărime în Orientul Mijlociu, după ce a balansat între viziunea neo-otomană, strategia de profunzime susținută de Davutoğlu, fost ministru de Externe, care preconiza „zero probleme cu vecinii”, și kemalismul tradițional. Creșterea influenței Turciei este remarcată cu respect și interes de monarhiile petrolifere din Golf, precum și de Siria condusă de Ahmed al-Sharaa, care se confruntă cu un sentiment de vulnerabilitate acumulat în ultimele trei luni.
De asemenea,
Donald Trump recunoaște importanța capitale a rolului Ankarei, a doua armată ca mărime din NATO, pentru stabilitatea în regiune.
Turcia se confruntă pe termen scurt cu repercusiuni interne majore din cauza războiului și se preocupă de problema kurdă, precum și de riscul unei revolte armate care s-ar putea propaga din Irak în Republica Islamică, deși în prezent acest scenariu pare puțin probabil. Deja, mii de persoane strămutate au ajuns la granița dintre Turcia și Iran, iar criza economică din Iran ar putea accentua acest flux în săptămânile și lunile următoare.
„Situația economică ar putea provoca o criză a refugiaților. Turcia navighează cu abilitate în această situație, menținând un echilibru între NATO și autonomia regională și, prin urmare, poate acționa independent pentru a preveni o catastrofă regională și a juca un rol pozitiv”
, afirmă Nilüfer Narli, expert turc în politică externă.
Rador Radio România și LA RAZON au transmis informații care au fost ulterior traduse de către Rodezia Costea.
COMENTARII / 0