Ucraina: Rețeaua secretă de vrăjitoare-războinice care lovește în inima Rusiei

În urmă cu câteva luni, într-un context marcat de evenimente dramatice, o femeie de 35 de ani din Ucraina, care traversa un moment dificil în viața personală, a stabilit o conexiune prin intermediul aplicației WhatsApp cu un lider militar cecen, Ahmad, poziționat în regiunea sudică a Ucrainei ocupate. Schimbul de mesaje dintre cei doi a inclus relatări despre activitățile zilnice, sentimente de dezamăgire și aspirații pentru viitorul de după încheierea conflictului. În cadrul acestei conversații, femeia a manifestat interes pentru situația de pe front, iar Ahmad a oferit detalii în acest sens.

Într-o conversație, aceasta i-a transmis: „Trimite-mi o fotografie”.

„Vreau să-ți văd viața”

Citește șiPropagandistul lui Putin amenință Germania: de data asta nu vom mai defila prin Berlin, praful radioactiv este dăunător pentru cizme

a adăugat ea.

La un anumit moment, într-o după-amiază, o imagine surprindea momentul – o fotografie realizată în interiorul cazărmii, în care el și un camarad de arme pozau zâmbitori în fața obiectivului. Pe perete, era afișată o hartă detaliată a complexului, care dezvăluia poziția strategică a unității militare.

Informația privind gospodina era inexistentă, fiind vorba, în realitate, despre un ofițer în vârstă medie, Serhii, care activa în cadrul direcției de informații militare a Ucrainei.
Acesta făcea parte dintr-un efort coordonat pentru extragerea de informații de la persoanele care fuseseră trimise să ocupe țara, având ca misiune aflarea de secrete.

„Ea”

era, așadar, o acoperire pentru Serhii.

Un anumit farmec al lui Serhii a fost remarcat de comandantul său într-un reportaj publicat în The Atlantic.
Acesta a declarat că Serhii era foarte abil în a stabili conexiuni cu oamenii.
Ca urmare, membrii echipei sale au început să-i solicite îndrumări în chestiuni de inimă.
Nu mult timp după ce Ahmad a transmis acea imagine cu coordonatele, o dronă ucraineană a efectuat un atac asupra locației respective.

Forțele de rezistență ucrainene au devenit și mai puternice, însă au suferit transformări semnificative de la debutul lor.
Un individ, pe care publicația The Atlantic îl identifică drept Dmitro (care a solicitat protecția anonimatului din motive de securitate), a participat activ într-un grup de rezistență în regiunea Herson, imediat după invadarea teritoriului la scară largă.
Într-o declarație, acesta a relatat:

„Ne-am asumat riscuri nebunești atunci”,

adăugând că

„Nimeni nu credea că rușii vor rămâne mult timp aici.”

Rezistența ucraineană a luat naștere în mod spontan, alcătuită din partizani care s-au organizat pe baza unor cunoștințe comune, uneori cu experiență militară anterioară.

• Acțiuni de rezistență simbolică au avut loc în fiecare zi.
• Populația ucraineană a manifestat sentimente patriotice prin afișarea steagului național și cântatul de imne patriotice în public.

O imagine deosebit de sugestivă, cea a unei bunici care strângea semințe de floarea-soarelui în mâna unui parașutist rus, a devenit virală la nivel global, cu un mesaj încărcat de semnificație: „

pentru ca floarea-soarelui să crească aici când mori

”.

În momentul în care a devenit evident că forțele rusești au planificat o ședere prelungită, această formă de opoziție directă a încetat să mai existe. Ucraina se confruntă acum cu o realitate în care demonstrarea solidarității cu țara în regiunile controlate de armata rusă se traduce, de obicei, printr-o perioadă petrecută în „subsol”, un termen care desemnează eufemistic spațiile de detenție și tortură utilizate de ruși. Potrivit lui Dmitro, mecanismul de represiune implementat de Rusia funcționează asemenea unei mașinării care necesită un anumit timp pentru a se activa, după care capătă o inerție proprie:

„Este nevoie de timp pentru a se pune în mișcare, apoi își prinde propriul impuls”

.

În prezent, Mariupol este dotat cu sisteme de supraveghere video de înaltă definiție care monitorizează zonele centrale ale orașului, iar anchetele au devenit o parte integrantă a cotidianului. Potrivit reprezentanților Rezistenței locale, se estimează că aproximativ jumătate din populația adultă din Mariupol a fost supusă testelor cu poligraf administrate de către serviciile de securitate rusești.

Represiunea poate atinge cote alarmante chiar și în cadrul acțiunilor lipsite de violență.
Forțele de ocupație din Mariupol au interzis, în anii 2022 și 2023, utilizarea cromatică a nuanțelor albastru și galben.
Locuitorii din zonă relatează că au primit ajutoare, printre care și rechizite școlare, cu markere de culoare galbenă și albastră eliminate din pachete.
În prezent, sistemul de supraveghere video al Rusiei a atins un nivel ridicat de complexitate, permițând identificarea persoanelor de la o distanță de câteva blocuri, chiar și atunci când acestea poartă mască.
Petro Andriușcenko, care a fugit din Mariupol, conduce acum o rețea care continuă să funcționeze acolo.

„Graffiti-urile pro-ucrainene te pot ucide”

, a afirmat el.

„Chiar și atunci când sunt deghizate, mișcările tale pot fi urmărite pentru a stabili locul tău de reședință.”

Transformarea dinspre rezistența publică simbolică în muncă de informații serioasă a fost completă.
Acum, Ucraina neocupată găzduiește persoane care gestionează agenți și care contribuie la identificarea și verificarea țintelor.

• Coordonatele sunt verificate;
• Coordonatele sunt transmise către Armata ucraineană.

O locație cheie, cazărma lui Ahmad, a fost identificată cu ajutorul mijloacelor online indirecte și confirmate de un agent aflat in situ.
Această mișcare a devenit mai puțin vizibilă și mai eficientă.

Acum alimentează campania „atac de mijloc”

– ofensivă susținută cu drone împotriva țintelor din interiorul teritoriilor ocupate, și anume:

• apărarea aeriană;
• centrele logistice;
• posturile de comandă;
• personalul.

O verigă esențială în lanțul de distrugere o constituie informațiile furnizate de ucrainenii loiali care se află în spatele liniilor inamice.

În urma a patru ani de dureri și frica, locuitorii din Oleșki descriu orașul lor ca fiind situat într-o zonă extrem de periculoasă, unde forțele militare ruse și ucrainene se înfruntă continuu.

„Îl ștergem de pe fața Pământului”

a devenit o expresie care reflectă climatul de nesiguranță din acest oraș.

În discuțiile purtate de The Atlantic cu partizani, au fost menționați coordonatori care dirijează operațiuni de pe teritoriul Ucrainei libere, agenți care operează în zonele ocupate și voluntari dislocați în Ucraina și în străinătate. O parte dintre acești indivizi au membri ai familiei care încă se află sub ocupația rusă și sunt nevoiți să-și supravegheze cu atenție activitățile de rezistență. În teritoriile ocupate, majoritatea agenților lucrează izolați, unica lor conexiune fiind prin canale de comunicare criptată cu coordonatorii lor. O agentă cunoscută sub numele de cod Sestra nu are cunoștință despre amploarea rețelei din jurul ei, știind doar că aceasta conduce la eliminarea de ruși aproape zilnic.

„Ceea ce nu știi”, mi-a explicat ea, „nu poți trăda la interogatoriu”

Forțele armate rusești se dovedesc a fi o mașină de distrus vieți umane, având o abordare brutală în care comandanții militari trimit trupele de infanterie în valuri succesive, supuse de către oficialii ucraineni drept „unelte umane de curățare”. Aceste valuri de atacuri au drept rezultat acumularea de grămezile de cadavre care ulterior dezvăluie pozițiile consolidate ale Ucrainei. În ciuda faptului că operațiunile de infanterie ale Rusiei se desfășoară într-o manieră relativ primitivă, capacitățile sale de contramăsuri electronice sunt foarte avansate și provoacă în mod continuu modificări ale metodelor de comunicare și de supraviețuire ale mișcării de rezistență.

În perioada iunie 2022, furnizorii de servicii de telefonie mobilă Kyivstar și Vodafone au menținut operațiunile în regiunile ocupate, nereglementate încă de ruși cu infrastructura lor. Ulterior, rețelele controlate de Ucraina au încetat să funcționeze, determinând Rezistența să caute soluții alternative. Inițial, metodele au fost primitive, bazându-se pe VPN-uri și crearea de noduri Wi-Fi. De atunci, strategiile au evoluat, iar detaliile specifice sunt păstrate cu strictețe. Un fapt evident este că telefoanele procurate în zonele ocupate sunt ineficiente pentru activitățile de rezistență. Aceste dispozitive sunt livrate cu o aplicație de monitorizare preinstalată, dezvoltată de către serviciile secrete rusești, denumită

Drug — Друг

, care se traduce prin „prieten” în limba rusă.

Urmărite îndeaproape sunt comunicațiile, imaginile foto și informațiile de geolocalizare, toate fiind transmise către agențiile de informații rusești. O persoană care a scăpat recent dintr-o regiune ocupată a relatat că mama sa, care încă rezidă acolo, a încercat să dezactiveze aplicația Drug. Pictograma a fost ștearsă, însă aplicația a continuat să funcționeze în fundal. La posturile de control, militarii ruși inspectează fiecare dispozitiv mobil. Absența Drug de pe telefon este un motiv de îngrijorare pentru aceștia; în schimb, o aplicație protejată prin criptare, precum Signal, îi face pe proprietarii de telefoane să fie supuși unei investigații suplimentare.

Comunicațiile rezistenței din Ucraina se bazează în mare măsură pe telefoane introduse ilegal din regiunile libere ale țării. Inițial, o rută de aprovizionare sigură implica Deutsche Post, care trimitea colete din Germania prin Rusia, ajungând la destinații aparent inofensive, precum un sediu guvernamental sau un magazin, pe teritoriul ocupat, însă această rută a fost întreruptă.

• Coordonarea în timp real și riscurile asociate sunt caracteristice metodei de livrare a telefoanelor prin dronă în situații de urgență.
• Pentru a evita depistarea, dispozitivele sunt „curate”, adică fără spyware rusesc și cartele SIM locale.

Pentru a preveni detectarea lor de către turnurile de telefonie mobilă, membrii rezistenței utilizează o strategie de criptare și trimit mesajele prin internet, folosind hotspotul unui dispozitiv deja cunoscut rețelei.

Nu au fost oferite detalii suplimentare despre această metodă.

Înarmarea cu cunoștințe este o provocare pentru majoritatea agenților rezistenței, care nu posedă pregătire profesională și sunt nevoiți să învețe prin experiență directă. Pentru a minimiza riscurile, partizani se bazează pe materiale tipărite în loc de canale digitale, care pot fi ușor compromise. În interiorul brigăzii partizane din Herson, un ghid foarte valoros și căutat este un manual tacticilor CIA de „catfishing” din perioada Războiului Rece, inițial destinat operațiunilor din Africa. Acest manual din epoca sovietică, care nu are o versiune online, circulă în rândul activiștilor rezistenței într-o formă uzată, dar încă funcțională.

Laudă a fost exprimată de Dmitro către The Atlantic, afirmând:

„CIA-ul vostru s-a priceput la asta”

.
El a continuat, criticând, cu următoarele cuvinte:

„Voi, nenorociților, știați cum să folosiți sexul”

.

În interiorul unor cărți bestseller, tipografi ucraineni au ascuns cu îndemânare ghiduri de instrucțiuni. Probabil că nu îi trece prin gând unui paznic de la un post de control rus, care răsfoiește o carte broșată cu aspect zdrențuit, că anumite pagini conțin informații despre cum să-l înlăture pe acesta.

Scenele dezolante ale ultimelor zile ale Mariupolului sunt descrise de un ofițer ucrainean, care relatează că Rusia a distrus sistematic fiecare teritoriu, lăsând în urmă o imagine apocaliptică.

„Totul arăta apocaliptic. Rusia ardea fiecare teritoriu”

,
a declarat acesta, oferind o imagine dramatică a situației din ultimele zile ale orașului Mariupol.

În regiunile cucerite, femeile reprezintă o forță esențială în cadrul Rezistenței ucrainene. Ele lucrează în cadrul administrației civile rusești, în instituții medicale, centre de învățământ și entități guvernamentale, de unde colectează informații pe care le transmit organelor de informații ucrainene. Aceste femei se folosesc de percepțiile greșite ale ocupanților: soldații ruși nu au în vedere, de obicei, posibilitatea ca femeile să fie implicate în activități de luptă. Foarte puțini se îndoiesc că o femeie în vârstă care trece zilnic pe lângă cazărmile lor, având asupra sa sacoșe cu cumpărături, este, de fapt, prima verigă a unui lanț letal.

În Rusia, anumite femei se implică în activități de voluntariat pentru organizații caritabile care acordă sprijin unităților militare, însă fiecare întâlnire poate fi un prilej de culegere a datelor.

„O tactică folosită de forțele ostile pentru a aduna informații cu privire la desfășurarea trupelor rusești”

a fost semnalată de către o agenție guvernamentală rusă, care a lansat o alertă pe platforma Telegram la sfârșitul lunii mai.
Această agenție a raportat că a depistat persoane care se propun să ofere ajutor umanitar în regiunea Operațiunilor Militare Speciale, considerându-le a fi o modalitate prin care forțele adverse pot obține informații.

• Nu se cunosc detalii suplimentare despre aceste organizații.

din eroare a fost oferit un raspuns gresit anterior, aici este cel corect:

Anumite femei se implică ca voluntari pentru organizații caritabile cu sediul în Rusia, care furnizează ajutor unităților militare, iar orice interacțiune devine o oportunitate de colectare a informațiilor.
O agenție guvernamentală rusă a transmis o atenționare pe Telegram la sfârșitul lunii mai, menționând că a identificat persoane care „se oferă să acorde ajutor umanitar zonei Operațiunilor Militare Speciale” ca fiind o tactică utilizată de forțele ostile pentru a aduna informații privind desfășurarea trupelor rusești.

În teritoriile ocupate, ocupanții reprezintă cele mai prețioase surse de informații.
Strategia folosită de agenți în Ucraina neocupată implică stabilirea de conexiuni online cu militarii care ocupă teritoriul.
O parte semnificativă a acestor agenți sunt femei, însă există și excepții, precum Serhii, care posedă o abilitate deosebită în acest domeniu.
Locuitorii nativi ai Rusiei se dovedesc a fi ținte mai dificile; potrivit comandantului lui Serhii, aceștia sunt mai degrabă tranzacționali.

„La început, în primele cinci minute, întrebarea lor este: «Ne vom întâlni sau nu?»”

Pe de altă parte, militarii ceceni sunt considerați „mult mai înclinați spre stabilirea unei conexiuni autentice” și sunt mai ușor de influențat.

De la înființarea sa în anii 1990, Academia Națională a Serviciului de Securitate al Ucrainei pregătește agenți pentru a stabili rețele de informatori.
Se vorbește despre o nouă disciplină care îi învață pe studenți să stabilească legături online cu militari reali care ocupă teritoriul.
Un cadru didactic de la academie, care și-a păstrat anonimatul pentru motive de securitate, nu a confirmat oficial această disciplină, dar a subliniat că

„orice serviciu de informații face asta, inclusiv al vostru”

– făcând aluzie la CIA.
Întrebat despre detaliile zvonului, potrivit căruia studenții care furnizează coordonatele exacte ale țintelor până la sfârșitul cursului primesc cele mai mari note, instructorul a zâmbit și a remarcat că „asta ar aduce cu siguranță note mari”.

În ciuda importanței lor, majoritatea ordinilor adresate luptătorilor de rezistență nu sunt oficializate. Conducerea este asigurată de Olena Bilețka, care este la timona organizației de voluntari Garda Femeilor din Ucraina, înființată ca răspuns la agresiunea inițială a Rusiei din 2014, cu scopul de a pregăti femeile în vederea protecției împotriva atacurilor și a ocupației. Până în 2022, această organizație a oferit pregătire unui număr de peste 60.000 de femei, unele dintre acestea rămânând în zonele ocupate. Cursurile oferite includ atât tehnici de bază de autoapărare și supraviețuire, cât și altele mai specializate, necesare activității de rezistență. Printre acestea se numără un curs centrat pe tehnici de evitare a detectării prin poligrafe, precum și altele axate pe supravegherea mediului urban și colectarea de informații.

În regiunile ocupate, un grup de persoane a reușit să fugă și acum colaborează cu forțele ucrainene pentru a furniza informații vitale. O femeie, cunoscută sub numele de Roksana, a transmis detalii esențiale despre locații strategice după ce a părăsit teritoriul controlat de ruși. Anterior, aceasta lucra la o clinică situată lângă orașul Herson, pe malul sudic al râului Dnipro, care se află sub ocupație. Roksana a fost nevoită să fugă după ce a refuzat să coopereze cu Armata rusă. Acum, din străinătate, aceasta participă la procesul de verificare a coordonatelor pentru serviciile de informații militare ucrainene.

„Îmi cunosc satul – fiecare stradă, fiecare fermă, fiecare depozit”

Traumele din trecut au forjat hotărârea unor femei, precum Roksana, de a combate ocupația rusă.
Roksana a descris scenele cumplite din primele săptămâni de la invazie:

„Aproape în fiecare zi, auzeam despre un alt cadavru pe stradă”

.
Ea a adăugat că, în cazul femeilor, situația era și mai dramatică:

„Dacă era vorba de o femeie, era adesea abuzată”

.
Tetiana Kostiantinivna, o doctoriță care conduce un centru pentru femei la un spital important din Kiev, a raportat un număr mare de cazuri de femei care au suferit abuzuri sexuale în teritoriile ocupate.
În perioada 2022 și 2023, centrul ei a înregistrat un flux constant de paciente cu vârste între 4 și 75 de ani.
Potrivit dr. Kostiantinivna,

„În ultimii patru ani, am devenit lider mondial în noile metode de chirurgie reconstructivă ginecologică”

.

În fuga sa, Roksana a traversat 33 de puncte de control ale armatei ruse, găsind numeroase cadavre, inclusiv femei, cu semne evidente de violentă fizică și abuzuri sexuale.

Ei au tras pentru distracție

, a declarat Roksana, referitor la momentul în care un militar rus a deschis focul asupra vehiculului ei staționat, rănind un pasager la membrele inferioare.
Cu toate acestea, grupul ei a reușit să iasă din impas și acum Roksana conduce operațiuni cu drone împotriva localității sale natale, sperând ca acest lucru să-i facă pe ruși să-și retragă forțele.

În cadrul rezistenței ucrainene, femeilor li se atribuie un rol cheie. Ele posedă anumite abilități care le permit să acceadă în zone și să realizeze sarcini inaccesibile pentru bărbați, după cum a declarat Andriușcenko, lider al agenților din Mariupol.

„Pot merge în locuri, pot face lucruri pe care bărbații nu le pot face. În plus, sunt nemiloase”

.
În rândul rezistenței, femeilor care conduc operațiuni li se spune vidma, un termen din folclorul ucrainean care se traduce prin „vrăjitoare”, însă cu o conotație distinctă.
Cuvântul își are originea în vidate, care înseamnă „a ști”.
Lesia Orobets, fost parlamentar ucrainean, a explicat:

„Vidma erau înțelepte. Înțelegeau secretele mediului înconjurător. Aici, în Ucraina, vidma ale noastre erau respectate pentru cunoștințele lor, nu arse pentru ele”

.

În Ucraina, un grup de femei cunoscute sub numele de vrăjitoare-războinice a devenit o sursă de informații extrem de temută, operând în teritoriile ocupate cu o discreție remarcabilă.
Activitatea lor a ajuns chiar să fie subiect de discuții în străinătate, unde Orobeț, una dintre aceste femei, a fost întrebată în repetate rânduri despre posibilitatea ca Ucraina să se confrunte cu o penurie de oameni.
În astfel de conversații, Orobeț a fost uneori întrebat direct:

„Ce se întâmplă dacă Ucraina rămâne fără oameni?”

O avertizare este lansată de femeia care conduce grupul: „Ai grijă ce-ți dorești”.
Ea adaugă că în cazul în care femeile din Ucraina ajung la putere, consecințele pentru ocupanții ruși vor fi drastice:

„nu va mai rămâne niciun rus în viață”

.

La debutul perioadei de ocupație, minorii au devenit actori cheie în mișcarea de rezistență. Capacitatea lor de a traversa nestingherit punctele de control și de a accesa rapid aplicații securizate a fost remarcabilă, la fel ca și curajul de care au dat dovadă. Însă, riscurile la care s-au expus nu au fost deloc minore în comparație cu cele cu care s-au confruntat adulții. O simplă eroare de postare pe platformele de socializare – sau chiar doar un „like” pentru un conținut pro-ucrainean – putea duce la consecințe grave, inclusiv interogatorii pentru minori. Astfel de sesiuni de interogatoriu au implicat adesea abuzuri greu de descris, în special în cazul fetelor.

„Nu aveam această problemă”, a spus ea, „până când nu m-au dus rușii la subsol”

, a declarat o fată de doar 11 ani, intervievată de The Atlantic, al cărei sat de lângă Herson a fost ocupat. Aceasta a fost implicată în activități de „rezistență” și a fost scoasă cu forța din casă. La începutul conversației, tânăra a cerut scuze pentru bâlbâielile sale.

Organizația de rezistență a stabilit o restricție drastică privind participarea minorilor, după cum afirmă reprezentanții săi. Dmitro, membru al brigăzii din Herson, a explicat că această decizie nu se datorează numai pericolelor la care sunt expuși copiii, ci și riscurilor pe care le implică pentru întreaga echipă. El a subliniat că decesul unui copil în mâinile forțelor rusești poate avea un impact devastator asupra moralului grupului.

„Nu este vorba doar despre riscul pentru copii. Este vorba despre riscul pentru întreaga unitate”

. În acest context, Andriușcenko a adus în discuție cazul a doi tineri din Melitopol, care au fost supuși la interogatorii de către serviciile de securitate rusești. Corpurile lor nu au fost returnate niciodată, fiind foarte probabil ca aceștia să fi suferit torturi severe.

„Moartea lor ne-a lovit puternic. Ceea ce le-au făcut”

.

Limitările interdicției impuse minorilor de a sprijini rezistența sunt evidente în realitate.
Într-un oraș aflat sub ocupație, adolescenții au devenit experți în navigarea rețelei de camere de supraveghere rusești.
Inițial, aceștia au manifestat sprijinul lor pentru Ucraina prin vopsea pe clădiri abandonate.
Însă, conștienți de riscurile asociate cu materialele de pictură albastră și galbenă, acum utilizează cretă sau zgâriază litera ucraineană Ї oriunde pot face acest lucru fără să fie sancționați.
Chiar și acest act de nesupunere este considerat o provocare pentru membrii rezistenței.

„O singură bucățică de graffiti poate duce la tortură, o pivniță sau deportarea în Rusia pentru copil și arestarea sau decăderea din drepturile părintești a familiei”

,
avertizează Sestra, un agent care operează în Mariupol.

Nu are sens să se implice în activități artistice, potrivit declarațiilor lui Andriușcenko. Andriușcenko a accentuat că obiectivul este să se obțină date și nu să se creeze artă. El a adăugat că

„Când vor împlini 18 ani, le va veni rândul”

să fie implicați, subliniind că vor avea ocazia să participe atunci când vor atinge această vârstă.

În cazul în care militanții rezistenței reprezintă primul element crucial, cei care controlează dronele constituie ultimul punct de referință.
Iegor Kravcenko, cunoscut sub indicativul „Ram”, conduce o companie specializată din cadrul Regimentului 426 Sisteme Fără Pilot al Ucrainei.
În fiecare noapte, unitatea sa execută lansări de drone pentru atacuri în zonele controlate de inamic.

„Un procent semnificativ din aceste misiuni se bazează pe informații furnizate de rezistență”

a declarat el.

În prezent, ofensiva cu drone desfășurată în zona centrală a frontului constituie forța principală din cadrul acțiunilor de luptă ale partizaniei. Eficiența acestei strategii a crescut considerabil. De obicei, intervalul de timp dintre momentul transmiterii coordonatelor unei ținte de importanță majoră – sistem de apărare antiaeriană, centru de comandă sau depozit de muniții – și efectuarea atacului variază între 15 minute și câteva ore. Au existat situații în care un agent încă purta o conversație online cu un militar rus chiar în momentul în care o dronă îi distrugea poziția.

„Scopul nostru”, a declarat Orobeț, „este să ne asigurăm că soldații ruși nu ajung niciodată pe linia frontului”

În Ucraina, un grup de femei își schimbă domeniul de activitate și devin producătoare de drone, lucru care le face să fie descrise ca fiind foarte sârguincioase și capabile să realizeze lucrări de calitate superioară.
Li se recunoaște abilitatea de a „suda minunat” și de a fi dedicate muncii lor.