Timpul se scurge pentru implementarea de către Uniunea Europeană a reformelor economice propuse în urmă cu doi ani de fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Dacă blocul comunitar eşuează, riscă un declin comparativ pe termen lung, ajungând să joace un rol secundar pe scena mondială, atenţionează într-o analiză Reuters Mike Peacock, fost redactor-şef al agenţiei şi fost şef al departamentului de comunicare al Băncii Angliei.
UE a fixat termenul final în 2027 pentru îndeplinirea componentelor esențiale ale planului lui Draghi; acestea constau într-o piață unică complet operativă, cu piețe de capital și uniuni energetice consolidate, într-o capacitate sporită de împrumuturi comune și într-o diminuare a cerințelor de unanimitate a statelor membre pentru adoptarea unor reforme majore.
Propuneri au fost puse în practică în mod radical.
Citește șiCastelul Peleș, Delta Dunării și Transfăgărășanul ajung pe străzile din Sevilla. România își face reclamă în inima orașului
Conform Consiliul European pentru Inovare, până în luna iulie, Uniunea Europeană a realizat complet doar 15,7% din inițiativele lui Draghi, în timp ce aproximativ 40% au fost tratate doar parțial.
Starea devine și mai gravă în ceea ce privește cele mai radicale, și prin urmare cele mai semnificative, inițiative, cum ar fi piețele unice de capital și de energie. Uniunea Europeană a reușit să adopte cadrul legislativ doar pentru 3% dintre aceste măsuri, potrivit Institutului Montaigne, un think‑tank francez. Comisia Europeană poate susține aceste reforme numai cu consimțământul complet al tuturor statelor membre, ceea ce reprezintă o sarcină extrem de dificilă.
Europa poate vedea calendarul electoral ca un factor care să agraveze situația. Probabilitatea ca guvernele care se prezintă în faţa alegătorilor să renunțe la o porțiune suplimentară de suveranitate este scăzută; de asemenea, dacă alegerile vor aduce la putere lideri mai puţin înclinaţi spre reformă, procesul de integrare europeană ar putea începe să se dezintegreze.
Alegerile se apropie.
Franţa deschide seria, cu alegeri programate pentru luna aprilie 2027. (Între timp, Spania a anunţat chiar luni alegeri legislative anticipate pentru 29 noiembrie, anul în curs, n.r.)
UE încearcă să finalizeze rapid bugetul pe termen lung al blocului (pentru 2028-2034) înainte de alegeri, temându‑se că scrutinul ar putea aduce la putere un guvern de extremă-dreapta condus de Marine Le Pen.
Deşi partidul lui Le Pen, Adunarea Naţională (Rassemblement National), a renunţat la ambiţia de a scoate Franţa din UE, acesta a semnalat totuşi intenţia de a reduce contribuţia ţării la bugetul comunitar şi de a se retrage din anumite aspecte-cheie ale politicii energetice, preconizând totodată reintroducerea controalelor la frontieră.
În viitor, se prevede organizarea de alegeri în Italia și Polonia. Aceste evenimente ar putea agrava dificultățile în procesul de reformă, deoarece liderii politici ar putea fi reticenți în a susține inițiative de schimbare – inclusiv cele moderate, dar ce presupun transferul unei părți din suveranitatea națională – în momentul în care se prezintă alegătorilor.
Apoi, există situaţia Germaniei. Deşi coaliţia de guvernare a ţării rămâne la putere până în 2029, creşterea popularităţii partidului de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) – care a pledat pentru legături mai strânse cu Rusia şi pentru restricţii severe privind imigraţia – ar putea bloca eforturile de reformă în cea mai mare economie a blocului comunitar.
Sub conducerea cancelarului Friedrich Merz, Germania a promovat, până în prezent, o agendă de reforme mai ambiţioasă decât majoritatea vecinilor săi. De la preluarea mandatului anul trecut, el a relaxat „frâna datoriei” – o regulă fiscală care a frânat multă vreme creşterea economică – pentru a permite o majorare semnificativă a cheltuielilor de apărare şi crearea unui fond de infrastructură în valoare de 500 de miliarde de euro. Aceste măsuri au fost completate de planuri de modernizare a reţelei electrice naţionale, precum şi de reforme în domeniul pensiilor, fiscalităţii şi pieţei muncii.
În timp ce cheltuielile s-au bucurat de apreciere, măsurile de reformă – precum restricţionarea concediilor medicale şi combaterea abuzurilor privind ajutoarele sociale, ori creşterea graduală a vârstei de pensionare – sunt categoric nepopulare, fapt confirmat de rezultatele recente ale alegerilor regionale.
„Concluzia principală este că germanii nu doresc reforme; ei vor fie să rămână într-un prezent neschimbat, fie să se întoarcă în trecut”
Carsten Brzeski, economist-șef la ING, a subliniat că, după ce Uniunea Creștin-Democrată (CDU), aflată în funcție de guvern, a înregistrat pierderi majore la alegerile regionale, pe fondul creșterii susținerii pentru partidul AfD.
În ciuda faptului că AfD nu a reușit încă să obțină majoritatea necesară pentru a conduce și că probabil va avea probleme în a identifica parteneri de coaliție, creșterea sa fulgerătoare în ultimul deceniu – fiind partidul cu cea mai mare intenție de vot din Germania – rămâne incontestabilă. Această situație devine și mai crucială, deoarece popularitatea sa ar putea determina guvernul să reducă viteza reformelor considerate a diminua suveranitatea națională.
Încercări decisive
Printre funcționarii UE se resimte un sentiment palpabil de urgență.
„Acolo unde proiectele servesc intereselor strategice ale Europei, trebuie să accelerăm masiv”
a spus luna trecută președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în cadrul discursului său anual despre „Starea Uniunii” în față de Parlamentul European.
Totuși, se observă un interes scăzut pentru punerea în comun a capacităţilor.
Draghi a făcut un apel pentru a intensifica capacitatea de împrumut comun în zona euro, iar acest demers pare deja condamnat eșecului. Factorii decisivi de acum vor fi abilitatea liderilor UE de a uni economiile și investițiile într-o structură comună, precum și de a stabili o unire energetică.
Formarea unei piețe unice de capital ar putea sprijini comunitatea europeană în a strânge 35.000 de miliarde de euro, care reprezintă economiile gospodăriilor din UE, în prezent distribuite sub formă de fonduri în cele 27 de state membre și adesea alocate în străinătate.
O inițiativă paralelă de consolidare a cadrului normativ fragmentat ar putea, de asemenea, să genereze avantaje considerabile. O cercetare realizată de Fondului Monetar Internaţional în luna aprilie a estimat că un program de reforme ar putea spori productivitatea în Europa cu 20% pe parcursul a zece ani, deși această estimare se bazează pe anumite presupuneri optimiste.
Reforma sectorului energetic
UE se bazează pe reforma energetică ca element central al strategiei sale de competitivitate. Banca Centrală Europeană estimează că implementarea rapidă a inteligenței artificiale ar putea crește productivitatea continentului cu până la 4% în decenii. Însă, realizarea și exploatarea centrelor de date și a infrastructurii AI se pot realiza doar dacă există o circulație fluidă a energiei electrice între statele membre și la costuri competitive.
Christine Lagarde, președinta BCE, a subliniat recent că blocul comunitar se află în fața unei decizii: fie va ignora pe deplin potențialul inteligenței artificiale, fie va deveni excessiv dependentă de state străine, în special de SUA și China, pentru componentele tehnologice vitale.
Dacă nu se obțin progrese, diferența de productivitate față de SUA se va aprofunda aproape garantat; sectorul prelucrător al UE va fi probabil și mai mult subminat de concurenții chinezi, care oferă costuri mai reduse, iar blocul comunitar va fi neapărat obligat să continue să achiziționeze din exterior componentele tehnologice esențiale.
UE, care evită să își asume pericole, a amânat reformele pentru o perioadă îndelungată, iar menținerea acestei posturi în zilele noastre ar putea constitui una dintre cele mai periculoase alegeri.
COMENTARII / 0