Ultima mea voce? Execuțiile politice cresc în Iran de la începutul războiului

Mehrab Abdollahzadeh are o conexiune telefonică de proastă calitate, însă tonul său de voce este neașteptat de puternic și clar, având în vedere situația dificilă în care se află. Învestit de o grabă care pare să nu aibă răbdare, bărbatul vorbește rapid, aflat fiind în așteptarea pedepsei cu moartea în partea occidentală a Iranului.

„S-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când îmi auziți vocea”

, afirmă el, potrivit BBC, care relatează despre creșterea numărului de execuții ale deținuților politici în regimul teocratic de la Teheran, subliniind caracterul dictatorial al acestuia.

Citește șiSkoda rechemă 1,7 milioane de mașini: un șurub defect pierde direcția

O posibilă ultimă transmisiune a fost înregistrată de către un deținut, care a declarat:

„Îmi auziți vocea din Penitenciarul Central Oromiyeh și s-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când o auziți”

, potrivit unei înregistrări audio obținute de Rețeaua pentru Drepturile Omului din Kurdistan.

Afirmația a fost făcută într-un context extrem de grav.

„Încă din prima zi a arestării mele, m-au forțat să fac mărturisiri prin tortură și amenințări, mărturisiri care erau complet false. Niciuna dintre acuzațiile aduse împotriva mea nu este adevărată. Ei știu asta și Dumnezeu știe asta. Sunt nevinovat.”

În urma evenimentelor din 2022, care au izbucnit după decesul lui Mahsa Amini în custodia poliției, Mehrab a fost arestat pe fondul protestelor la nivel național. Motivul reținerii sale a fost legat de presupusa implicare în uciderea unui membru al miliției Basij din Iran, acuzație care i-a fost adusă după ce

nu a respectat regulile privind purtarea vălului

și a fost reținută.

De curând, un bărbat a fost supus unei sentințe capitale, fiind execuat la începutul acestei luni, după o perioadă de 42 de luni marcate de îngrijorare și insomnie. Această execuție a avut loc în cadrul unei serii de execuții ale persoanelor acuzate de infracțiuni politice și de securitate.

Creșterea numărului de execuții politice în Iran a fost raportată de ONU de la 28 februarie, ziua în care SUA și Israelul au efectuat un atac asupra Iranului.
Potrivit informațiilor verificate, cel puțin 32 de prizonieri politici au fost executați de atunci.

Amnesty International raportează o creștere considerabilă a numărului de execuții din motive politice în comparație cu perioada anterioară.
În anul 2025, numărul total al acestor execuții a fost de 45, pe întreg parcursul anului.
Creșterea aceasta marchează o schimbare îngrijorătoare față de situația precedentă.

Potrivit Biroului ONU pentru Drepturile Omului, o creștere alarmantă a numărului de execuții capitale are loc în contextul reprimării disidenței politice.

Nu mai este exclus ca aceasta să fie ultima oară când îmi auziți vocea

a afirmat un anumit individ, însă Biroul ONU pentru Drepturile Omului a semnalat că pedeapsa cu moartea este aplicată tot mai frecvent pentru a înăbuși vocea opoziției politice.

Anul acesta a înregistrat un număr semnificativ de decese, majoritatea fiind acuzați de spionaj în beneficiul CIA sau al Israelului, în timp ce alți indivizi au fost acuzați de legătură cu un grup de opoziție aflat în exil.
Paisprezece persoane au fost reținute în urma revoltei care a izbucnit în ianuarie anul acesta, eveniment care a fost reprimat cu forță letală, soldat cu mii de victime.

Regimurile din Iran au recurs la metoda de a executa oamenii prin spânzurare, potrivit declarațiilor lui Nassim Papayianni de la Amnesty International.

„În Iran, autoritățile execută prin spânzurare. Execuțiile au loc în zori”

,
a afirmat acesta, adăugând că

„Oamenii din Iran se trezesc aproape zilnic cu anunțuri de execuții.”

El a mai susținut că regimul iranian utilizează pedeapsa capitală drept unealtă de represiune politică, cu scopul de a infiltra teama în rândul cetățenilor și a însăbuși orice formă de opoziție.

„Ei folosesc pedeapsa cu moartea ca instrument de represiune politică, pentru a instaura frica în rândul populației și, în esență, pentru a zdrobi și a înăbuși orice formă de disidență care ar putea exista.”

Preocupări privind execuțiile în Iran au fost exprimate de către un reprezentant al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului, care a discutat cu BBC despre această problemă.
Oficiul ONU pentru Drepturile Omului a remarcat că, deși unele execuții sunt făcute publice, există temeri că altele ar putea avea loc fără a fi anunțate.

Nu toate execuțiile sunt anunțate public

a afirmat purtătorul de cuvânt, sugerând că unele ar putea fi efectuate în secret.

Iranul a înregistrat numărul cel mai mare de execuții de la 1989, cu un total de 2.159 de cazuri anul trecut, după cum relatează Amnesty International. Marea majoritate a acestor execuții au fost pentru infracțiuni legate de droguri sau crime.

Organizația Națiunilor Unite exprimă îngrijorarea că numărul de execuții din acest an ar putea atinge o valoare superioară.

Recurgerea la o aplicare mai frecventă a condamnării la moarte este o strategie pe care o folosește regimul pentru a-și reîntări puterea, după ce prestigiul său a fost zdruncinat în urma protestelor din ianuarie și a izbucnirii războiului, susține Kaveh Kermanshahi de la Rețeaua pentru Drepturile Omului din Kurdistan.

În contextul unor multiple provocări, atât pe plan intern, cât și internațional, Iranul pare să recurga la o strategie de consolidare a puterii prin accentuarea represiunii și execuții mai frecvente, după cum afirmă un observator.

„Sunt încă aici și încă controlez situația”

este, în esență, mesajul transmis în urma acestor măsuri.
Această abordare are drept scop demonstrarea puterii și reafirmarea controlului asupra situației interne.

În urma unor evenimente recente, un reportaj a fost transmis la sfârșitul lunii precedente de către televiziunea publică, prezentând cazul lui Sasan Azadvar, un tânăr de 21 de ani și campion la karate originar din Isfahan, în centrul Iranului.

„S-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când îmi auziți vocea”

putea fi o declarație care îi îngrijorează pe susținătorii săi.
Individul în cauză a fost găsit vinovat de „moharabeh” și „colaborare efectivă cu inamicul” după ce a participat la protestele din ianuarie și a atacat forțele de ordine cu un băț, spargând geamul unei mașini de poliție și solicitând benzină pentru a-i da foc.

În conformitate cu legislația internațională, pedeapsa capitală poate fi aplicată doar în cazul unor infracțiuni deosebit de grave, însă împotriva sa nu au fost formulate acuzații fatale.
Acesta este un aspect crucial care ridică întrebări privind legalitatea și proporționalitatea măsurilor luate.
În drept, pedeapsa cu moartea este condiționată de existența unor acuzații extrem de grave.

Nu a existat niciun răspuns

din partea autorităților iraniene la solicitarea de clarificări.

dinspre -> înlocuit cu: de la
Nu are loc o cerere de comentariu ci doar o solicitare de a comenta -> În legătură cu creșterea numărului de execuții instituțiile iraniene nu au oferit niciun comentariu ca răspuns la întrebările BBC
privind aplicarea pedepsei capitale -> inclusiv în cazul lui Sardar Azadvar
și nici nu au abordat acuzațiile de tortură
Înlocuit cu :

În legătură cu creșterea numărului de execuții, instituțiile iraniene nu au oferit niciun comentariu ca răspuns la întrebările BBC privind aplicarea pedepsei capitale, inclusiv în cazul lui Sardar Azadvar, și nici nu au abordat acuzațiile de tortură.

Nu a existat niciun răspuns

din partea autorităților iraniene la solicitarea de clarificări.

La data de 30 aprilie, conducătorul justiției iraniene, Gholamhossein Mohseni Ejei, a respins acuzațiile din partea comunității internaționale cu privire la sentințele capitale emise în urma protestelor din luna ianuarie, declarând că magistrații săi nu vor fi condiționați în deciziile lor.

În spatele fiecărei sentințe de condamnare la moarte se află o istorie unică, însă activistii pentru drepturile omului subliniază existența unor tendințe alarmante, legate în special de aplicarea acestei pedepse.

– Nu se poate stabili o regulă generală, însă se observă că această pedeapsă este aplicată în mod inegal, în funcție de grupul etnic din care face parte persoana condamnată

și anume minoritățile din țară suportă în mare parte această procedură letală.

La 11 mai, și-a întâlnit sfârșitul Erfan Shakourzadeh, un tânăr de 29 de ani care studia la masterat ingineria aerospațială.
Potrivit sistemului judiciar din Iran, crimele sale au constat în divulgarea de informații sensibile către serviciile de informații din Israel și SUA.

Nu este clar dacă aceasta este ultima oară când îmi auziți vocea

nu se regăsește în acest paragraf, însă se știe că Erfan Shakourzadeh a fost condamnat pentru împărtășirea de informații clasificate.

nu se poate folosi fara text se reformulează astfel

Pe 11 mai, Erfan Shakourzadeh, în vârstă de 29 de ani, student la masterat în inginerie aerospațială, a fost executat.
Sistemul judiciar iranian a informat că acesta a fost găsit vinovat de împărtășirea de informații clasificate cu serviciile de informații americane și israeliene.

Potrivit informațiilor disponibile, organizația norvegiană pentru drepturile omului Hengaw a făcut publică o declarație, despre care se presupune că ar fi fost redactată chiar de acesta în perioada precedentă decesului.
Hengaw are sediul în Norvegia.

O declarație cutremurătoare a fost făcută publică, avertizând asupra creșterii execuțiilor politice în Iran.

„Am fost arestat pe baza unor acuzații fabricate de spionaj și, după opt luni și jumătate de tortură și izolare, am fost forțat să fac o mărturisire falsă. Nu lăsați ca o altă viață nevinovată să fie luată în tăcere.”

Organizația Hengaw a exprimat o profundă îngrijorare în legătură cu ritmul alert în care se desfășoară procesele, se pronunță condamnările și se execută sentințele, precum și în legătură cu lipsa de transparență care caracterizează procedurile judiciare.

Represiunea sistematică din Republica Islamică a ajuns într-un punct critic, potrivit declarațiilor unui reprezentant al unui grup, care a vorbit despre acuzarea arbitrară a disidenților și criticilor de a fi „spioni israelieni”, fără prezentarea unor dovezi credibile sau garantarea unor standarde de proces echitabil.

„Republica Islamică continuă represiunea sistematică a populației, acuzând în mod arbitrar disidenții și criticii că sunt «spioni israelieni», fără a prezenta dovezi credibile sau a garanta standarde de proces echitabil”

, a declarat Aywar Shekhi pentru BBC, adăugând că

„multe vieți sunt în pericol”

.

Într-o înregistrare audio realizată în celula sa înainte de a fi executat, Mehrab Abdollahzadeh a vorbit despre suferința pe care a îndurat-o în perioada de așteptare până la execuție.

Viața unui condamnat la moarte este una de nesiguranță, după cum relatează un deținut, care a descris starea psihologică a celor care așteaptă executarea sentinței.
Condamnații la moarte sunt într-o cădere continuă, fiind convinși că în orice moment ar putea fi ridicați și duși la locul de executare a sentinței.
Potrivit spuselor sale, un astfel de deținut nu poate cunoaște liniștea decât după ora 1 dimineața, moment în care, poate, gândurile care îi tulbură mintea se potolesc, oferindu-i posibilitatea de a dormi doar două sau trei ore.

„Un condamnat se gândește zi și noapte că, în orice moment, ar putea fi chemat și dus pentru a fi executat. Un condamnat nu poate găsi o fărâmă de liniște decât după ora 1 dimineața, poate lăsând gândurile care îi aleargă prin minte să se potolească pentru a dormi două sau trei ore”.

Un tânăr kurd de 29 de ani, care deținea un magazin, a fost supus unei executări, după cum relatează Rețeaua pentru Drepturile Omului din Kurdistan, fără ca familia sau reprezentanții săi legali să primească o notificare prealabilă, iar trupul său nu a fost restituit celor apropiați.