Iranul a scos din luptă unul din creierele arhitecturii militare strategice americane. Asta a dus la o schimbare esențială în modul cum marile puteri se raportează la apărare. „Cei mici pot acum să acționeze cu adevărat la scară mare, cu mare precizie și cu costuri foarte reduse”, scrie un cunoscut jurnalist american.
Pentru a contracara rachetele balistice, care pot transporta încărcături nucleare, Statele Unite dețin doar 13 sau 14 radare AN‑TPY2, amplasate în diferite locații de pe glob.
Valoarea fiecărui radar se apropie de 500 de milioane de dolari și reprezintă un element esențial în structura sistemului de apărare antirachetă.
Citește și12 morți și zeci de răniți în Arabia Saudită, în cel mai devastator atac de la începutul războiului. Aeroportul din Riad, lovit. Trump ia în calcul intervenția militară a SUA
Radar AN/TPY-2 – informație de la DVIDS
„Privirea, auzul și gândirea” împotriva rachetelor
Radarul AN-TPY2 acționează ca „ochii, urechile și creierul” al sistemului de apărare antirachetă balistică THAAD, creat pentru a contracara rachetele balistice cu rază intermediară, de aproximativ 3.000 km, care pot avea focos nuclear. Acest echipament poate detecta și urmări rachete balistice intercontinentale și este parte integrantă a unei rețele extinse de apărare antirachetă.
AN-TPY2 reprezintă unul dintre elementele fundamentale pe care Statele Unite se sprijină pentru apărarea strategică împotriva amenințărilor majore, cum ar fi rachetele balistice intercontinentale. Aceste rachete pot fi inițiate de adversarii precum Rusia sau China.
A fost atacat de cei pe care nu îi așteptau
Nu a fost o forță cu potențial militar și tehnologic avansat care a cauzat distrugerea. În schimb, o armă mai puțin sofisticată, Iranul, a efectuat un atac care a dezastruizat un radar ultra modern, protejat de cele mai avansate sisteme de apărare.
Radarul a fost mutat într-o bază militară din Iordania, situată la 800 de kilometri de cel mai vestic punct al Iranului. În cele din urmă, acesta a fost anihilat. Iranul a reușit să evite detectarea și interceptarea. Chiar și acum, autoritățile americane nu pot confirma dacă o dronă sau o rachetă a provocat distrugerea radarului TPY-2.
În Iordania a fost distrus radarul AN/TPY-2. Sursă: https://militarywatchmagazine.com/
Gama extinsă, însă și un dezavantaj semnificativ
TPY-2 este un radar care poate detecta, identifica, urmări și interceptează rachete balistice pe distanțe foarte mari. Sistemul operează în două moduri: primul este conceput pentru identificarea rachetelor balistice în faza de ascensiune, iar al doilea asigură ghidarea rachetelor de interceptare către o rachetă aflată pe traiectorie descendentă.
După ce identifică racheta, radarul o localizează, o urmărește și diferențiază între încărcătura explozivă și componentele nepericuloase, cum ar fi contramăsurile, pentru a o anihila printr-un impact cinetic, numit „hit-to-kill”.
Acest sistem de detectare poate acoperi distanțe de până la 3.000 km, însă posedă un mare dezavantaj: rămâne fix. Înseamnă că, odată instalat și activat, nu poate fi deplasat cu ușurință la altă locație și poate fi atacat dacă un inamic îl identifică.
În contextul conflictului din Orientul Mijlociu, în perioada imediat anterioară izbucnirii războiului, China a expus, prin imagini satelitare, mutarea radarului american la o bază din Iordania, potrivit publicației Military Watch Magazine. Ulterior, iranienii l-au distrus.
Mutarea unui sistem THAAD în interiorul unei baze militare din Iordania / Sursă: https://militarywatchmagazine.com/
Acest articol prezintă O nouă „fizică a războiului”.
Thomas L. Friedman, editorialist la New York Times și premiat de două ori cu premiul Pulitzer, a publicat recent un articol de opinie în care subliniază că acest incident major ilustrează un fenomen mai larg: realitatea că cei mici pot amenința cei mari, rămânând în același timp mici.
Astfel, se manifestă schimbări, iar o nouă natură a războiului a devenit evidentă. Aceasta s-a manifestat în conflictele recente, cum ar fi Rusia-Ucraina sau conflictul cu Iran în Orientul Mijlociu.
„Acest lucru ar trebui să vă țină treji noaptea”
„Concluzia mea privind această nouă dinamică este că cei mici pot acum să acționeze cu adevărat la scară mare, cu mare precizie și cu costuri foarte reduse. Și, deși cei mari pot, de asemenea, să acționeze la scară foarte mică, cu mare precizie, este mult mai costisitor pentru ei să facă acest lucru, având în spate povara vastelor sisteme de armament moștenite”, a scris Friedman.
El afirmă că avantajul net,
deocamdată, pare să fie de partea celor mici
, este în favoarea celor mici.
„Acest lucru ar trebui să vă țină treji noaptea, când vă gândiți cum revoluția emergentă în domeniul inteligenței artificiale va amplifica cu siguranță această tendință, permițându-le celor mici să acționeze și mai la scară mare, mai puternic și mai ieftin”, spune editorialistul New York Times.
Chiar dacă Iranul a fost sub sancțiuni economice încă din 1979, țara a reușit să dezvolte un arsenal de rachete și drone sofisticate, dar la costuri moderate.
Aceste armamenturi au permis lupta atât împotriva Israelului, cât și a Statelor Unite, ajungând aproape la nivel egal și, în același timp, provocând daune considerabile sistemelor militare americane din regiunea Orientului Mijlociu.
În ce mod forța din Iran a reușit să atace radarul THAAD
John L. Friedman, referindu‑se la un raport al Defense Security Asia privind incidentul, afirmă că atacul a marcat „un moment potențial transformator” în „competiția strategică” dintre Iran, Statele Unite și Israel.
„Un înalt oficial iordanian mi-a mărturisit că a fost uimit să afle că iranienii au reușit cumva să-și lanseze racheta asupra sistemului radar THAAD, manevrând-o în zbor pentru a efectua un atac de flanc asupra radarului și pentru a evita detectarea și interceptarea. Și asta împotriva celui mai sofisticat sistem antirachetă din arsenalul SUA!”, scrie Friedman.
Reporter american menționează și pe John Arquilla, profesor de analiză strategică la Școala Postuniversitară Navală din SUA, care afirmă că conflictul cu rachetele
„nu mai înseamnă doar lansarea unui focos pe o traiectorie previzibilă și lăsarea inerției și a sistemelor inteligente de ghidare GPS să-l conducă către țintă”
„Rușii au concentrat resurse enorme pe construirea de rachete manevrabile în zbor, ghidate de informații mai bune în timp real, propulsate din ce în ce mai mult la viteze hipersonice și capabile să ajungă dintr-un unghi pe care apărătorul nu l-a anticipat. Se pare că rachetele Fattah ale Iranului au astfel de capacități”, spune jurnalistul american. El recunoaște, însă, că „încă nu este clar dacă aceste (rachete) sau dronele au doborât sistemul THAAD la 500 de mile de Iran”.
Radarul AN/TPY-2, component al sistemului THAAD, este ilustrat în fotografia U.S. Air Force, capturată de Capt. Stephen J. Collier, cu sursa DVDIS.
SUA face în prezent un pas către o transformare strategică.
Indiferent de circumstanțe, evenimentul a evidențiat o deficiență enormă în structura de apărare strategică a Statelor Unite.
Publicația americană Axios afirmă că MDA caută sisteme de radare mobile capabile să detecteze și să urmărească rachete balistice, de croazieră și hipersonice, din cauza vulnerabilității radarelor fixe și a senzorilor staționari.
MDA afirmă că trecerea de la instalații fixe de mari dimensiuni la noduri de detectare mobile și dispersate reprezintă un element esențial pentru a rezista unui atac inițial. În plus, pentru a păstra capacitatea de avertizare timpurie împotriva rachetelor hipersonice, care au traiectorii imprevizibile și timpi de reacție foarte scurți.
Un sistem de radare în mișcare
MDA a publicat, potrivit Axios, informații în această lună referitoare la competiția viitoare „Forward-Based Mode Radar Next”. Detaliile au fost făcute publice de companie.
Radarele mobile viitoare trebuie să se potrivească în aeronavele de transport de tip Boeing C-17, să poată fi montate în câteva ore de la sosire și scoase în câteva minute pentru a preveni focul inamic, să opereze fără probleme cu rețelele de comandă și control existente și să fie concepute pentru producție rapidă în serie, la costuri reduse.
„Pe măsură ce capacitățile rachetelor inamice devin din ce în ce mai sofisticate, nevoia de senzori avansați, agili, rezistenți și extrem de preciși nu a fost niciodată mai mare”, consideră agenția americană.
COMENTARII / 0