Un satelit de spionaj american lansat în timpul Războiului Rece a explodat brusc, fără niciun avertisment, iar oamenii de știință nu pot explica de ce s-a întâmplat acest lucru. Norul de deșeuri rezultat din această fragmentare bruscă, pe care experții încă încearcă să îl măsoare, ar putea reprezenta o „amenințare cât se poate de reală” pentru alte nave spațiale dintr-o regiune extrem de aglomerată a orbitei joase a Pământului, relatează Live Science.
Satelitul, cunoscut sub numele de USA 32 sau Farrah III, a fost lansat de Biroul Național de Recunoaștere (NRO) în anul 1988. Misiunea sa, care a fost declasificată în totalitate abia la începutul acestui an, era de a intercepta semnalele radar și radio sovietice din spațiu, conform publicației Futura. Satelitul cilindric, a cărui formă a fost descrisă ca a unei „conserve gigantice de ton”, probabil că încetase să mai funcționeze cu decenii în urmă și de atunci se rotise în tăcere în jurul Pământului. A fost poreclit după actrița Farrah Fawcett, în conformitate cu vechiul obicei al NRO de a-și numi sateliții după personaje celebre din anii ’70 și ’80.
În data de 17 septembrie, Space-Track, secțiunea de monitorizare a sateliților din cadrul Forțelor Spațiale ale Statelor Unite, a raportat că satelitul USA 32 a suferit un incident de „fragmentare” cu patru zile înainte, pe 13 septembrie. Acest eveniment sugerează că nava spațială a explodat, fragmentându‑se posibil în zeci, sute sau chiar mii de bucăți. Totuși, agenția nu a precizat factorul care a declanșat această explozie și nici numărul de deșeuri generate. Până la 28 septembrie, nimeni nu a reușit să ofere un răspuns la oricare dintre cele două întrebări.
Citește șiPeste o treime din populaţia lumii a fost expusă la niveluri periculoase de poluare cu ozon în 2026. Cum ne afectează acest gaz
Mai târziu, diverse entități au ratificat incidentul de detonare, printre ele firma privată de monitorizare a sateliților
775 kilometri deasupra planetei au marcat momentul exploziei, a declarat Spaceweather.com. Având în vedere viteza cu care se mișca satelitul, simularea realizată de site indică că deșeurile rezultate ar putea forma un inel masiv în jurul globului în decurs de 24 de ore de la dispariția bruscă a navei.
Încă nu se știe exact ce s-a întâmplat cu nava spațială din era Războiului Rece, însă se propun mai multe explicații posibile.
Întâlnirile cu alte sateliți sau cu fragmenti mai mici de deșeuri spațiale reprezintă una dintre cele mai comune motive pentru dezintegrarea sateliților. Totuși, nu s-a înregistrat nicio situație în care o altă navă spațială să fi suferit daune, iar experții pot estima în mod frecvent posibilele coliziuni cu deșeuri spațiale cu zile sau săptămâni în avans, ceea ce reduce probabilitatea acestor evenimente. În ciuda acestui fapt, există posibilitatea ca un fragment de rocă spațială neidentificat să fi impactat satelitul la o viteza foarte mare.
O altă ipoteză majoră susține că satelitul a suferit din cauza vechimii. Probabil nu a fost conceput pentru misiuni spațiale de durată atât de îndelungată, iar după aproape patru decenii de expunere la condițiile aspre ale orbitei joase a Pământului, nava de spionaj ar fi putut să se defecteze simplu, în același mod în care a încheiat existența satelitului NOAA-17 în 2021.
„Navele spațiale vechi transportă baterii și combustibil rezidual”, au scris reprezentanții Spaceweather.com. „După 38 de ani de cicluri de încălzire și răcire, este posibil ca un rezervor presurizat sau o celulă de baterie de pe USA 32 să fi explodat pur și simplu.”
Potrivit Spaceweather.com, este prea devreme pentru a exclude posibilitatea ca satelitul să fi fost lovit de un armament anti-satelit. La începutul acestei luni, Troy E. Meink, secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, a dezvăluit pentru prima dată că Statele Unite au lansat arme nespecificate pe orbită. Specialiștii susțin de mult timp că și alte națiuni, inclusiv China și Rusia, dețin tehnologii similare. Rusia a distrus deja un satelit prin utilizarea armelor lansate de pe Pământ.
Totuși, până în prezent nu există indicii că în acest incident ar fi fost implicate arme anti-satelit, motiv pentru care
„s-ar putea să nu fie nimic sinistru în legătură cu acest eveniment”
, au declarat reprezentanții Spaceweather.com.
Cercetătorii vor putea cel mai probabil să stabilească cauza dezintegrării satelitului prin analiză inversă, mai întâi prin identificarea fragmentelor rezultate, iar apoi prin reconstituirea traiectoriilor acestor bucăți înapoi până la explozia inițială. Totuși, acest proces ar putea dura luni, dacă nu chiar ani de zile. De exemplu, oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu satelitul Intelsat 33e, construit de Boeing, care s-a dezintegrat similar, din senin, în 2024.
„Pericolul de coliziune este real”
Indiferent de motivul exploziei recente, experții sunt acum îngrijorați de posibilele efecte de lanț ale incidentului.
Zona de orbita joasă a Pământului în care a explodat satelitul USA 32 conține peste 200 de sateliți suplimentari și este deja încărcată cu resturi rezultate din coliziunea din 2009 între un satelit american și unul rusesc. Prin urmare,
„amenințarea unei coliziuni este reală”
pentru vehiculele spațiale din acea regiune, au declarat reprezentanții Spaceweather.com, subliniind că fragmentele recente încă nu au fost evaluate.
Până în prezent, incidentul nu a provocat probleme și nu a afectat lansarea noilor nave spațiale. De exemplu, Rusia a mers mai departe cu lansarea din 16 septembrie a unei misiuni de reaprovizionare a Stației Spațiale Internaționale (ISS), care orbitează la aproximativ 400 km deasupra planetei noastre, adică la aproximativ jumătate din altitudinea satelitului explodat. SpaceX a lansat, de asemenea, misiuni clasificate pentru Forțele Spațiale ale SUA pe 16 septembrie și 26 septembrie și a efectuat primul zbor de test orbital al rachetei sale gigantice Starship pe 28 septembrie.
Momentan, ISS și Tiangong se află în afara perimetru de activitate al zonei de deșeuri. Fragmentele ar putea migra pe parcursul timpului, deoarece gravitația Terrei și rezistența aeriană le atrag spre suprafața planetei. În astfel de circumstanțe, stațiile ar trebui să efectueze operațiuni de corecție pentru a evita coliziunile, așa cum s-au făcut de zeci de ori până în prezent.
orbita joasă a Pământului devine din ce în ce mai aglomerată cu nave spațiale proaspăt lansate; din această cauză, riscul ca aceste vehicule să se ciocnească reciproc sau să fie lovite de deșeuri spațiale a crescut considerabil, sugerând că nu va fi ultimul eveniment de fragmentare.
În plus, cu cât aceste noi nave spațiale rămân mai mult pe orbită, cu atât cresc șansele ca ele să se dezintegreze brusc din cauza uzurii acumulate, așa cum s-ar fi putut întâmpla cu USA 32. Cercetările anterioare au arătat, de asemenea, că dacă sateliții ar fi scoși din funcțiune, fie din cauza unei defecțiuni de software, fie din cauza unei furtuni solare puternice, aceștia ar putea începe să se ciocnească între ei în doar câteva zile. Și există, de asemenea, amenințarea de a fi distruși de arme anti-satelit.
Mai mulți specialiști subliniază că, dacă continuăm pe drumul în prezent, riscăm să ajungem la punct de cotitură ireversibil, denumit sindromul Kessler, în care acumularea de deșeuri spațiale va împiedica lansarea altor vehicule în orbită.
COMENTARII / 0