În România, suntem la începutul anului universitar, iar politicienii fac vizite în facultăți ca să vorbească despre importanța educației, în țara europeană cu cea mai ridicată rată de abandon școlar. În Japonia, o țară aflată la vârful topurilor internaționale privind educația, aproape două treimi dintre absolvenții de liceu ajung la facultate. Politicienii niponi nu merg la început de an în universități, iar școala din Japonia își propune să-i invețe pe copii și să fie politicoși, curați și să respecte munca. O comparație făcută cu ajutorul unei mame românce, care-și crește copiii în arhipelagul nipon.
În sistemele educaționale japoneze, elevii nu sunt aduși la tablă, iar în anii de început, metodele de evaluare diferează semnificativ de cele la care românii sunt familiarizați. Copiii își asumă atribuții pe care, în România, de obicei, le preiau adulții. Ei se hrănesc singuri și se ocupă de curățenia băilor, claselor și holurilor. O româncă care trăiește în Japonia de 26 de ani, a cărei doi fii tocmai au început liceul, ne-a relatat cum este școala japoneză din interior.
Bianca Miyamoto, originară din România și educată în sistemul său, a absolvit cu rezultate variate o școală locală. În prezent, ea locuiește de peste două decenii în Shizuoka, o regiune din centrul arhipelagului japonez. Doi băieți, fiul ei, frecventează școala din localitate, iar sistemul educațional japonez se distinge printr-o abordare complet diferită față de cea românească.
Citește șiUcraina a pierdut în luptă încă un avion de vânătoare MiG-29. „Pilotul a încercat să se catapulteze, dar nu a supraviețuit”
Bianca afirmă că
În loc, instituția educațională îi învață încă de la început să se ocupe de mediul în care își desfășoară activitatea zilnică. Întreținerea curățeniei nu revine adulților.
„Nu există femeie de serviciu, nici la toaletă, nici în clasă, nici pe holurile școlii, nici pentru ferestre, absolut ei fac tot. Bine, ajutați de învățătoare, dar ei fac tot, din clasa întâi”, o româncă povestează.
Copiii își așază singuri și masa. Când prânzul s-a încheiat, toți se ocupă de curățenie: strâng obiectele de pe masă, mătură și spală vasele.
„O pregătesc. În clase sunt aduse în niște recipiente mai mari si sunt servite în farfurii de ei. Fac de serviciu doi elevi pe săptămână, servesc masa, servesc orezul, sau pâinea, depinde ce e. Și ei adună masa”, explică Bianca.
În Japonia, sistemul educațional oferă copiilor pregătire superioară pentru viața de zi cu zi.
În Japonia, sistemul educațional oferă copiilor o pregătire superioară pentru activitățile cotidiene, în timp ce în România, unii elevi se confruntă cu temele limitate sau chiar inexistente – ar fi un ideal dacă ar primi la fel de mult cum fac copiii niponi. La fel ca în țara noastră, însă, este necesară susținerea prin meditații, în special pentru admiterea la liceu.
„Temele le lasă pe locul doi, pentru că majoitatea elevilor fac meditații private, pentru intrarea la liceu. Mamele, jumătate de salariu îl dau pe aceste meditații”, femeia adaugă.
Diferențele se manifestă și în sens invers. Kenji s-a născut și s-a dezvoltat în Japonia, a dobândit cunoștințe de limba română și a sosit pentru a studia în România.
„În România e normal. În Japonia este cel mai mare rău! Numărul 1: vorbitul la telefon în autobuz sau metrou”, Kenji afirmă.
„Deci, acum un an și trei luni înainte, 15 luni înainte, am venit în Româia, pentru că eu știam că matematica din Europa este diferită de aia din Japonia. De aia am venit în Europa, să verific cu ochii mei, gândirea mea adevărată, și a fost adevărat”, povestește tânărul.
„Și acomodarea a fost super grea. Nu a fost foarte ușor. A fost ca un coșmar pentru mine. Primele două-trei luni nu am înțeles limba, dar acum mă mai înțeleg cu oamenii din jur. Mai pot să râd cu prietenii și este mai fun acum”, mai spune Kenji.
Japonia rămâne constantă în elitele mondiale ale testărilor internaționale, în timp ce România se confruntă cu problema analfabetismului funcțional.
Isabella Neagu, jurnalist Digi24: Există ceva în sistemul de educație japonez pe care ai vrea să îl regăsești și în sistemul de educație de aici, din România?Kenji: Aici aș dori cel mai mult să nu mai întârzie copiii la clasă. De exemplu, nu este vorba numai de tine, de personal, este vorba și despre alți copii, că deranjează, și când intră un om îi atrage atenția, asta e cea mai mare diferență. Deci, d-aia, vreau neapărat să o aduc în România.
Un profesor de cultură niponă de la Universitatea din București susține că responsabilitatea și disciplina elevilor constituie valori ce ar putea fi adoptate și în România.
Cred că această implicare, poate, și o parte din activitățile cu caracter practic, poate că ar putea fi preluate la noi din educația japoneză. Nu mai zic de seriozitate, de dedicarea pentru studiu și respectul profund pentru învățătură, în general.
Afirma Alexandra Marina Gheorghe, confer
Sistemul de educație din Japonia pune mare preț pe disciplină, igienă și respect social. În România, pe formare academică de tip clasic. În Japnia, școala e obligatorie 9 ani, în România – 11. Și cu toate acestea, Japonia e constant în elita globală a testărilor internaționale, în timp ce România se confruntă cu niveluri ridicate de analfabetism funcțional.
COMENTARII / 0