Două studii realizate de cercetători indieni arată că activitatea umană modifică atât habitatul, cât și modul de comunicare al monalului himalayan, o pasăre-simbol pentru regiune. Zgomotul produs de trafic și turiști determină păsările să-și ajusteze strigătele, în timp ce dezvoltarea infrastructurii și schimbările climatice le împing spre altitudini mai mari, potrivit BBC.
Monalul himalayan, o specie de fazan originară din pădurile alpine ale Himalayei, este strâns împletit cu tradițiile, mitologia și sentimentul de apartenență al zonei. Masculul se distinge prin penajul său uimitor, în nuanțe de verde, albastru și cupru. Această pasăre reprezintă simbolul statului indian Uttarakhand și este pasărea națională a Nepalului.
Studiile indică faptul că extinderea rețelei de infrastructurii, creșterea turismului și amplificarea zgomotului exercită o presiune tot mai intensă asupra speciei. Spațiul de viață al acesteia se reduce, iar păsările adaptează vocalizările pentru a comunica în condiții în care sunetul uman predomină.
Citește șiAlertă la vârful guvernului Poloniei: premierul Donald Tusk și ministrul Apărării, ținte ale unui posibil atac
Monalul este forțat să migreze către zone cu altitudini superioare.
În Uttarakhand, cercetătorii au desfășurat două studii distincte, efectuate pe parcursul a cinci ani, pentru a examina principalele amenințări cu care se confruntă monalul himalayan.
Unul dintre cercetări a demonstrat că păsările sunt forțate să se deplaseze către altitudini superioare, pe măsură ce locuințele lor naturale, situate în pajiștile alpine de deasupra liniei de pădure, devin din ce în ce mai încărcate din cauza activității umane.
Al doilea studiu a subliniat schimbări în modul de vocalizare al păsărilor. În zonele zgomotoase, maimuțele emit strigăte la frecvențe mai ridicate, ceea ce le poate facilita să fie auzite peste zgomotul produs de trafic și de turiști.
„Aceste două studii constituie un avertisment util pentru alte specii mai vulnerabile – dacă monalul este forțat să-și schimbe atât vocea, cât și locul de ședere, cum reacționează speciile mai sensibile?”
Vishal Singh este expert în domeniul mediului și afirmă că se ocupă de aspecte legate de ecologie și schimbările climatice în Himalaya.
Un semn al stării de sănătate a ecosistemului.
Dr. Rajeev Lochan, principalul cercetător implicat în cele două studii, a spus pentru BBC că grupul a optat pentru monal, având în vedere că această specie se găsește într-o zonă de distribuție limitată și migrează anual între terenurile montane de joasă înălțime și zonele alpine de înaltă altitudine.
Conform specialistului, această conductă transformă pasărea monal într-un potențial semn al condiției ecosistemelor din nord-vestul Himalayei.
„Dacă specia se confruntă cu probleme în acest peisaj specific, ar putea exista posibilitatea ca perturbările ecologice să afecteze și alte păsări”,
Lochan a afirmat.
Specialiștii susțin că monalul ar putea oferi semnale esențiale privind starea de bunăstare a ecos
Activitatea turistică transformă peisajul.
Regiunea a fascinat turiști, drumeți și cercetători de mult timp, prin peisaje și biodiversitate remarcabile. În ultimul deceniu, dezvoltarea accelerată a infrastructurii a transformat numeroase zone în spații accesibile.
Numărul în creștere al vizitatorilor a amplificat perturbările faunei sălbatice. În plus, dezvoltarea urbană și schimbările climatice exercită presiuni suplimentare, constituind un pericol adițional pentru biodiversitatea locală.
„Există mulți factori în joc, dar, la un nivel mai larg, problema este că dezvoltarea economică a regiunii nu este aliniată la integritatea sa ecologică”, a afirmat Singh.
Potrivit prognozelor, schimbările climatice ar putea restrânge zona de habitat până în 2100
primului studiu, indică faptul că schimbările climatice ar putea persista în diminuarea și destabilizarea habitatului adecvat pentru monal în zona Himalaya din India până în 2100, în cadrul mai multor scenarii climatice.
În prezent, păsările se întâlnesc și în pajiștile alpine, amplasate la înălțimi înalte, peste zona de pădure. Aceste regiuni constituie printre cele mai semnificative habitate sezoniere pentru pășunat și se distinge printr-o biodiversitate înaltă.
În cadrul studiului, cercetătorii au investigat modul în care schimbările climatice ar putea afecta zonele potrivite pentru monal în regiunile indiene Uttarakhand și Himachal Pradesh. Evaluarea s-a bazat pe modele climatice globale și pe scenarii de emisii adoptate în rapoartele IPCC, instituția științifică a ONU specializată în climat.
„Aceste păsări se deplasează acum încet în sus pe Himalaya, pe măsură ce zăpada se topește și vegetația crește, făcând zona accesibilă pentru ele. Oricum, ele sunt împinse în sus, deoarece habitatele lor naturale din pajiștile alpine sunt invadate de oameni”, a spus Lochan.
Monalul este considerat a avea, în viitor, nevoie de condiții climatice asemănătoare celor existente în prezent în pajiștile alpine. Echipa de cercetare menționează, totuși, că această presupunere este rezonabilă, însă nu certă.
Mișcarea anuală a păsărilor ar putea să devină din ce
În această situație, comunitățile ar putea fi separate în sectoare izolate, fapt ce ar diminua posibilitatea de reproducere între ele și ar intensifica pericolul unei scăderi pe termen lung sau al unei dispariții locale.
Zgomotul generat de turiști modifică vocea păsărilor.
Cel de-al doilea studiu, realizat de Rajeev Lochan împreună cu Dinesh Kumar Sharma și Anand Kumar, cercetători la Universitatea Hemvati Nandan Bahuguna Garhwal, s-a concentrat asupra schimbărilor comportamentale ale monalului.
În cadrul cercetării, experții au investigat două văi localizate în Rezervația de cerbi moscati Kedarnath, din Uttarakhand. Prima vale, Chopta, reprezintă o destinație turistică foarte plină, marcată de trafic intens și un număr mare de vizitatori, în timp ce a doua, Madmaheshwar, se remarcă printr-o atmosferă predominantă de liniște.
În cele două situri, grupul a captat mai mult de 700 de vocale ale monalului, având la dispoziție microfoane și aparate de înregistrare pasivă. În intervalul de un an, începând din aprilie 2023, cercetătorii au evaluat tonul sunetului, durata vocalelor și nivelul de zgomot de fundal.
Rezultatele au indicat că păsările din zonele cu zgomot ridicat au continuat să producă strigăte cu frecvențe de vârf mult mai înalte decât cele detectate în habitatele cu nivel de sunet mai scăzut.
Cercetătorii au descoperit variații fine ale tonului vocal al monalului, detectabile de aparatele de înregistrare, însă acestea ar putea rămâne neperceptibile pentru urechea umană.
Acest lucru nu înseamnă că specia a suferit o schimbare permanentă sau evolutivă a frecvenței vocale; dimpotrivă, descoperirile noastre sugerează o flexibilitate comportamentală ca răspuns la diferite medii acustice
Lochan a menționat.
Comparativ cu păsările din Madmaheshwar, monânii din Chopta au produs sunete de durată mai scurtă, probabil pentru a fi auziți peste zgomotul de joasă frecvență creat de trafic și de fluxul de turiști.
Modificarea cântecelor poate afecta reproducerea.
Sunetele produse de păsări constituie una dintre cele mai elaborate modalități de comunicare în mediul natural. Schimbările în comportamentul vocal pot influența relațiile dintre indivizi și, prin urmare, pot afecta capacitatea de reproducere.
„Atunci când o specie trebuie să-și ridice tonul pentru a se face auzită în mijlocul agitației turistice sau să urce la altitudini mai mari pe măsură ce pajiștile devin aglomerate, acest lucru arată cum presiunea umană rescrie regulile vieții în Himalaya”, afirmă Anjal Prakash, profesor de politici publice la Universitatea FLAME și colaborator la rapoartele IPCC.
Cercetătorii indică, totuși, că analiza vocală efectuată este de natură inițială și că este indispensabilă efectuarea unor investigații adiționale pentru a stabili dacă aceste modificări de comportament generează consecințe pe termen lung asupra populației.
Lochan afirmă că grupul său plănuiește să extindă studiul și să investigheze fenomenul într-o zonă mai extinsă și pe o durată mai lungă.
Rezultatele studiilor nu determină cu certitudine impactul ecologic al modificărilor detectate la monal. În schimb, cercetătorii susțin că concluziile celor două investigații arată semne ale unor presiuni crescânde asupra ecosistemelor din Himalaya.
„Ascultând monalul, auzim Himalaya cerând spațiu, liniște și grijă”, spune Prakash.
COMENTARII / 0