Discuțiile dintre Xi Jinping și Donald Trump au reprezentat unul dintre cele mai anticipate evenimente diplomatice ale anului, având implicații care se extind dincolo de frontierele celor două națiuni.
Problemele abordate au inclus taxe vamale, accesul la resurse minerale rare, chestiunea Taiwan și conflictul din Orientul Mijlociu, toate acestea fiind discutate la Beijing și contribuind la conturarea unei noi configurații globale.
Silviu Nate
, director al Centrului de Studii Globale din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu, oferă o perspectivă asupra acestor negocieri dintre liderii mondiali.
Citește șiScrisoare de la Napoleon descifrată după 217 ani cod spart de GPT-6 Astra
Cristina Cileacu l-a avut invitat pe Silviu Nate, directorul Centrului de Studii Globale din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu, în emisiunea Pașaport diplomatic, unde a discutat despre subiecte globale.
Un sentiment de recunoștință a fost exprimat de Silviu Nate.
Mulțumesc
Discuțiile dintre Washington și Beijing sunt anticipate a avea repercusiuni semnificative.
Într-un context geopolitic în schimbare, Cristina Cileacu consideră că discuțiile despre China și evoluțiile în Asia vor avea repercusiuni asupra regiunii Orientului Mijlociu.
În momentul de față, are loc o întâlnire crucială între președintele SUA și omologul său chinez, eveniment care a generat opinii divergente în rândul analiștilor internaționali.
Unii experți susțin că rezultatul acestei întâlniri va conduce la o lume mai echilibrată, în timp ce alții avertizează că un acord între SUA și China ar putea avea consecințe negative pentru Europa, dezechilibrând astfel scena globală.
În timp ce înregistrăm acest interviu, se discută despre modul în care această întâlnire la vârf va influența configurația puterii la nivel mondial.
Avem o nouă discuție despre China, ce se întâmplă în zona Asiei și o să ajungem, plecând dinspre China și înapoi în Orientul Mijlociu. Dar pentru că este în derulare, în timp ce înregistrăm acest interviu, întâlnirea dintre președintele Statelor Unite și președintele chinez, cum să ne uităm la această întâlnire, în ideea în care sunt două perspective: analiști internaționali care spun că lumea va fi mai echilibrată după această vizită și analiști care spun că lumea va fi dezechilibrată, pentru că o înțelegere între SUA și China va fi, de pildă, în defavoarea Europei.
Silviu Nate subliniază că unele temeri legate de această situație sunt justificate, în timp ce altele sunt mai puțin fondate, deoarece analizele se bazează adesea pe intuiție și, uneori, pe raționamente solide. Normalizarea relațiilor comerciale dintre Statele Unite și Republica Populară Chineză este un interes fundamental pentru președintele Trump. Un armistițiu tarifar expiră pe 10 noiembrie, ceea ce probabil va duce la anumite ajustări și discuții între Washington și Beijing privind stabilizarea economiei americane, mai ales cu președintele Donald Trump și Congresul apropiindu-se de alegerile programate pentru noiembrie. Acest context ridică semne de întrebare în Europa, deoarece europenii sunt îngrijorați de posibilele concesii pe care Donald Trump le-ar putea oferi Beijingului și care ar putea afecta interesele economice ale Uniunii Europene.
Probabil că anumite temeri sunt legitime, altele mai puțin legitime, pentru că în chiar și în zona analizelor, zona analitică, se merge adesea pe baza intuitivă și uneori pe baze mai raționale.
În urma semnalelor inițiale ale acestei întâlniri la nivel înalt, există indicii că marile companii americane vor semna contracte semnificative. Motivul? Statele Unite au multiple interese, inclusiv strategice și comerciale, China fiind un furnizor major de pământuri rare și minerale critice, un element pe care administrația americană dorește să-l securizeze.
Întrebarea rămâne ce măsuri va lua administrația și dacă va oferi concesii pentru a rezolva această problemă.
O declarație surprinzătoare a fost făcută de Cristina Cileacu cu privire la negocierile internaționale, afirmând că acestea au fost caracterizate de o abordare pragmatică, după cum Donald Trump ar fi apreciat, numind-o cea mai bună înțelegere posibilă.
din eroare a fost trimisă o cerere goală. va rog inlocuiți continutul rewritten_paragraph.html cu
cea mai bună afacere
.
Statele Unite ale Americii și Republica Populară Chineză par să fi ocolit o înțelegere de impact deosebit.
Silviu Nate consideră că rezultatele negocierilor dintre Statele Unite și China vor fi probabil prezentate prin declarații individuale, mai degrabă decât printr-un discurs comun.
Acesta este un punct de vedere care ar putea duce la o reevaluare a puterii militare a SUA.
În ceea ce privește Taiwanul, o chestiune delicată și veche în relațiile dintre SUA și Republica Populară Chineză, rămâne de văzut dacă Donald Trump va accepta să nu furnizeze armament Taiwanului pentru o perioadă de timp, așa cum doresc Beijingul și președintele Xi Jinping.
Probabil că vom vedea declarații, nu vom vedea declarații comune.
De asemenea, un alt aspect important este războiul din Ucraina, care ar putea fi mai puțin pe ordinea de zi a discuțiilor de la Beijing, deoarece Ucraina are acum acces la tehnologie nouă și la o înțelegere mai bună a modului în care poate să reziste în fața Rusiei.
În acest context, sunt destul de sceptic în ceea ce privește posibilitatea ca Beijingul să se implice într-un conflict cu Federația Rusă pentru a găsi o soluție viabilă pentru pacea în Ucraina.
Și, în plus, există și dosarul iranian.
Este absolut adevărat ceea ce afirmă Cristina Cileacu.
Noua rundă de discuții dintre Trump și Xi nu a produs schimbări semnificative. Rezultatele acestei întâlniri au fost extrem de limitate. Nu au fost anunțate noi acorduri sau schimbări majore în urma acestui eveniment.
Silviu Nate subliniază că toate privirile sunt îndreptate către această zonă critică, cunoscută sub numele de strâmtoarea Ormuz.
Iranul a valorificat cu abilitate fenomenul denumit în engleză weaponising complex interdependence, înțelegând cum să transforme interdependențele complexe într-un instrument de presiune.
Această chestiune este însă una delicată, deoarece, dacă Beijingul ar decide să intervină pentru a convinge Iranul să accepte un acord de pace în termeni mai degrabă americani, ar însemna că Beijingul se implică direct în această criză.
Toată lumea se uită în această direcție, acel punct de strangulare pe care îl numim strâmtoarea Ormuz. Iranul a exploatat în mod ingenios, dacă e să împrumutăm un termen din limba engleză, se numește weaponising complex interdependece. Ei i-au înțeles cum ar putea cumva să transforme interdependențele complexe într-o armă. Și aici iarăși este un subiect sensibil, pentru că Beijingul, dacă ar lua atitudine pentru a determina Iranul într-o oarecare măsură să recurgă la un acord de pace, în termeni mai degrabă americani, s-ar poziționa. Acest lucru, poziționarea, chiar și diplomatică, ar însemna din partea Beijingului o atragere în criză.
nu e nevoie de asa ceva ambele sunt la fel de bune urmatorul exemplu este deja refacut
În acest context, Silviu Nate remarcă o realitate incontestabilă.
Toate statele sunt atent focusate pe strâmtoarea Ormuz, o zonă extrem de strategică.
Iranul a reușit să utilizeze eficient procedeul de weaponising complex interdependence pentru a obține efecte scontate.
În esență, Iranul a priceput mecanismul de transformare a interdependențelor complexe într-un factor de influență.
Or, o astfel de situație pune Beijingul într-o poziție dificilă, deoarece orice încercare de a determina Iranul să accepte un acord de pace în termeni americani ar putea fi considerată o implicare directă în criză.
O declarație surprinzătoare a fost făcută de Cristina Cileacu, care a afirmat că Nu e tipic.
În contextul actualei crize, Silviu Nate consideră că Beijingul va fi precaut. Din perspectiva sa, Statele Unite nu par a avea capacitatea de a impune o rezoluție rapidă a crizei din Golf. Motivul este acela că, în zone maritime înguste, precum Golful Persic și Strâmtoarea Ormuz, Iranul, cu resurse limitate, reușește să destabilizeze fluxurile globale de mărfuri și energie. Nu există semne că Gărzile Revoluționare iraniene ar fi dispuse să înceteze această confruntare. În discuțiile dintre Statele Unite și China, Iranul va fi, cu siguranță, pe ordinea de zi, însă Silviu Nate nu prevede o soluție clară care să ne aducă aproape de o rezolvare rapidă. În schimb, este posibil ca președintele Trump să înființeze un organism comercial în urma
„Deal of the Deal”
, care va funcționa în perioada următoare. Obiectivele economice ale Statelor Unite și Chinei sunt însă pe termen mediu și lung, deci rezultatele nu sunt de așteptat să fie imediate.
În mijlocul unei reorientări globale a puterii, Pakistanul se confruntă cu presiuni din partea a două mari puteri: Statele Unite ale Americii și Republica Populară Chineză, care au fiecare interese strategice în regiune.
Transformările în regiune sunt influențate de Pakistan, un jucător cu o prezență istorică profundă, care reemerge pe scena actualității pe fondul tensiunilor din Iran. Acest stat beneficiază de pe urma conflictului din Iran, fiind unul dintre actorii care știu să se adapteze pentru a obține avantaje.
Pakistanul este o țară extrem de complexă și dificil de descifrat, dar toată lumea are nevoie de ea.
Cum s-a ajuns la acest rezultat?
Urmărind evoluțiile globale, se observă că Pakistanul, deși poate fi considerat o noutate pentru spațiul european, nu reprezintă neapărat un fenomen neașteptat.
Silviu Nate
subliniază această realitate.
Nu este cazul să se întâmple acest lucru, potrivit afirmației lui Cristina Cileacu.
Silviu Nate subliniază că Pakistanul a adoptat o strategie de echilibru precaut în relațiile cu marile puteri globale, precum China și SUA. Interesele strategice ale țării sunt strâns legate de dimensiunea sa teritorială, inclusiv o frontieră comună de aproape o mie de kilometri cu Iranul. Un alt factor important este reprezentat de dependența sa de produsele petroliere din Golful Persic și Iran. În prezent, Pakistanul are oportunitatea de a-și redefini imaginea internațională, departe de percepția unui stat care adăpostea organizații teroriste și era într-un conflict continuu cu India.
În continuare, un anumit context rămâne valabil, după cum a menționat Cristina Cileacu.
Doar ca paranteză, tot ceea ce ați spus, și adăpostirea de organizații teroriste și conflictul cu India sunt încă prezente
,
deci aceste aspecte constituie încă o imagine prezentă.
Silviu Nate subliniază un aspect interesant: din 1979, Pakistanul a adoptat o abordare diplomatică de intermediere, jucând rolul de curator, dacă se poate spune așa, și a acționat ca o legătură între Iran și Statele Unite, inclusiv prin crearea unei secții speciale în cadrul ambasadei pakistaneze la Washington pentru a sprijini și a facilita inițiativele politice iraniene, începând din 1979, cu 1970 ca punct de referință.
O schimbare semnificativă a avut loc, potrivit Cristina Cileacu, care a afirmat că până în prezent…
Silviu Nate subliniază că, timp de aproape cinci decenii, Pakistanul a jucat un rol de intermediar în dialogul dintre Washington și Teheran, facilitând întâlniri între liderii iranieni și oficialii americani. Acest model diplomatic a acordat anumite avantaje, care însă se reorientează acum într-o direcție strategică diferită. Elementul cheie în această schimbare îl constituie nemulțumirea Președintelui Trump față de evoluțiile din India, inclusiv importul de petrol rus și nealinierea indiană la politica americană în regiunea Asiei de Est și de Sud-Est. În acest context, Pakistanul a reușit să câștige influență în cadrul administrației Trump,
„mareșalul meu preferat”
fiind titlul acordat de președinte generalului Munir, comandantul forțelor armate pakistaneze.
De asemenea, Pakistanul promovează stabilizarea lumii musulmane moderate prin acorduri militare bilaterale cu Arabia Saudită și parteneriat extins cu Turcia și Egiptul. Acest parteneriat patrulater consolidază și mai mult influența pakistaneză în lumea musulmană. Astfel, Pakistanul a devenit o platformă credibilă de cooperare și dialog pentru Iran, câștigând încrederea atât a Washingtonului, cât și a Teheranului.
Discuțiile dintre Trump și Xi vizează viitorul Taiwanului, o chestiune care a devenit un punct de interes major în relațiile internaționale.
Cristina Cileacu subliniază că discuțiile dintre Donald Trump și președintele Chinei au un punct sensibil în Taiwan.
În acest context, se reîntoarce atenția asupra Taiwan-ului, unde China dorește ca acesta să fie considerat o parte integrantă a sa.
Pe de altă parte, Taiwan aspiră la independență.
În afara posibilelor restricții privind vânzarea de arme, cât de departe poate merge Donald Trump în concesii?
Poate SUA să abandoneze complet Taiwan?
Care sunt limitele decizionale pe care și le pot permite Statele Unite în această chestiune?
Silviu Nate afirmă că, în cazul în care retorica președintelui Donald Trump se va schimba și va exclude sprijinul pentru Taiwan, acest nou tip de discurs va avea implicații.
„nu susținem Taiwanul”
reprezintă o posibilă direcție care ar putea indica o schimbare de abordare.
Oricum, o ajustare a mesajului său va duce la repercusiuni.
Un răspuns afirmativ este oferit de Cristina Cileacu, care declară fără echivoc:
Răspunsul e clar, da.
Silviu Nate subliniază că schimbarea care a durat mai bine de patru decenii reprezintă un semnal evident al unei reajustări în favoarea Chinei. Acest fenomen constituie un indicator esențial. În plus, el menționează un alt aspect relevant pentru România: zonele maritime limitate, precum Strâmtoarea Taiwan, Strâmtoarea Ormuz și Marea Neagră, pot fi închise prin blocaje navale și acțiuni care se situează sub pragul prevăzut la articolul 5, provocând astfel destabilizări majore.
Și din acest punct de vedere, cred că și strategia noastră se poate recalibra la nivel național și cu planuri predeterminate, protocoale pre-agreate la nivelul NATO de răspuns.
Motivul este acela că ne aflăm într-o perioadă deosebit de interesantă, în care, după o scurtă digresiune, vrea să accentueze legătura dintre situația din Taiwan și cea din Europa.
Interconectarea oceanelor globale a fost subliniată de Cristina Cileacu, care a afirmat că mările lumii sunt legate.
La nivel global, crizele sunt din ce în ce mai interconectate în prezent.
Silviu Nate subliniază că flancul estic se confruntă cu o realitate dură: fie se bazează mai mult pe forțele proprii, fie Europa trebuie să-și asumă o responsabilitate mai mare în fața amenințării rusești. Acest scenariu ridică o serie de întrebări privind reacția în cazul unei provocări majore. La Kremlin, președintele Putin ar putea decide să lanseze o operațiune specială care să testeze limitele articolului 5 al NATO. În acest context, sprijinul președintelui Trump pentru Europa ar putea fi incert.
Desigur, nu va exista un război
, însă percepția unei Alianțe lipsite de vigoare ar putea avea consecințe. Astfel de evoluții ar putea destabiliza echilibrul global, creând o zonă de tensiune care s-ar extinde de la Europa către Orientul Mijlociu și chiar Taiwan. Toate acestea demonstrează interconexiunile la nivel global în domeniile economic, energetic și militar.
Cristina Cileacu a remarcat că odată cu revenirea în zona flancului estic, la București a avut loc Summitul B9, care a introdus un nou concept, și anume NATO 3.0. Acest concept a fost susținut nu numai de țările membre, ci și de statele nordice, care au arătat o deplină solidaritate cu poziția flancului estic. Flancul estic se întinde pe o arie vastă, de la Arctica până la Marea Neagră. În prezent, rămâne de văzut dacă acest concept NATO 3.0 va fi adoptat și la summitul NATO care urmează să aibă loc la Ankara, în Turcia. O întrebare esențială este dacă ceilalți aliați vor fi la fel de receptivi la această idee, care prevede o Europa mai puternică în cadrul NATO, cu America având un rol mai de susținere.
Silviu Nate consideră că Statele Unite au un interes major în asigurarea securității acestui coridor strategic nord-sud, care este esențial pentru securitatea transatlantică.
În primul rând, aș porni cu ultima parte a întrebării.
El subliniază că această axă, care se întinde de la Arctic până în Mediterana de Est, este crucială și că Rusia ar dori să o controleze, după cum a încercat să facă și cu coridorul dintre Marea Neagră, Ucraina, Belarus și Kaliningrad.
În acest context, Silviu Nate afirmă că:
Cred că Statele Unite sunt interesate ca acest culoar, această axă nord-sud să fie securizată.
În ceea ce privește răspunsul la întrebare, el consideră că:
Este și în interesul întreg al securității transatlantice.
Silviu Nate menționează că a scris despre această interdependență de cel puțin un an și jumătate și că membrii NATO de pe flancul estic și din Scandinavia vor fi mai atenți la un plan de măsuri.
El adaugă că NATO nu se preocupă doar de Rusia, ci și de probleme legate de terorism și provocări cibernetice.
Prin urmare, Silviu Nate crede că agenda va fi mai intensă și că există un potențial de materializare a acestor preocupări.
În legătură cu Turcia, el afirmă că:
Nici Turcia nu are de ce să ne îngrijoreze, pentru că, într-o oarecare măsură, NATO nu se preocupă doar de Rusia. NATO se preocupă și de probleme legate de terorism, se preocupă și de alte probleme legate de provocări cibernetice și așa mai departe.
Și încheie prin a spune că:
Deci, din această perspectivă, eu cred că agenda va fi mai efervescentă și, într-o oarecare măsură, putem vedea un potențial de materializare.
Se înregistrează o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte echilibrul puterii globale, unde pozitia dominantă începe să se deplaseze.
În prezent, Statele Unite își utilizează resursele în multiple regiuni ale globului, cu accent pe conflictul din Orientul Mijlociu. În același timp, China a acumulat o putere considerabilă, în special datorită controlului exercitat asupra unor resurse strategice precum pământuri rare și minerale prețioase din diverse părți ale lumii. Pe scena mondială, Rusia continuă să joace rolul de agent perturbator al ordinii globale. În acest context, statele cu influență mai limitată, precum Iranul, reușesc să exploateze eficient avantajele asimetrice și să se implice în războaie asimetrice. Toate acestea ridică întrebarea: ce fel de lume confruntăm în acest moment?
Silviu Nate afirmă că lumea traversează un proces de reconfigurare a puterii globale. În săptămâna următoare, Președintele Putin se va întâlni la Beijing cu scopul de a legitima rezultatele întâlnirii dintre președintele Xi Jinping și Donald Trump, care are loc în zilele următoare. De asemenea, președinta Comisiei Europene va efectua o vizită la Beijing la sfârșitul lunii iulie, fapt care reprezintă o abatere de la tradiția de a invita reprezentanții oficiali ai Beijingului în Europa. Acest fenomen indică o schimbare a centrului de greutate al puterii de la Washington către Asia de Est, China devenind un jucător din ce în ce mai influent în gestionarea crizelor globale. În acest context, Statele Unite sunt obligate să își reevalueze capacitatea militară. Acest proces va continua și va duce la o serie de schimbări în modul în care SUA își exercită influența la nivel global.
Pentru că, așa cum am mai vorbit cu dvs în alte ocazii, statele de la periferie, cum este România, un stat de flanc, posibil în viitor și un stat de conectivitate, resimte și simte perturbările mult mai devreme și mult mai intens decât în miezul funcțional.
Încheiem această discuție, dar Cristina Cileacu a menționat că subiectul abordat de Silviu Nate va fi reluat într-o altă emisiune.
Urmare a acestui fapt, un nou dialog între cei doi va avea loc în viitor.
Vă mulțumesc pentru acest dialog
a declarat Cristina Cileacu către Silviu Nate.
Un mesaj de mulțumire a fost adresat de către Silviu Nate, care a exprimat astfel recunoștința sa:
Vă mulțumesc frumos!
COMENTARII / 0