Aterizezi la Atena, rămâi o zi sau două, apoi urmezi un feribot cu noaptea-n cap pentru o călătorie interminabilă până la marginea Cicladelor, unde încerci să scapi de lumea dezlănțuită. Dar această izolare este posibilă?
Este evitată de fluxul turistic de masă, iar o masă pentru doi costă 30-40 de euro, un tarif neobișnuit pe insule.
Chora se numără printre cele mai impresionante insule pe care le-am întâlnit în Grecia.
Citește șiÎn Spania, numărul de decedați crește: 2 au murit, 1 disparută
Astypalea, insula ce poartă esența ciclădină, face parte din Dodecanez, se află la frontieră culturală și geografică dintre cele două arhipelaguri grecești și este situată la peste zece ore de traversare cu feribotul din Pireu.
Departe de fluxul turistic de masă din motive evidente, Astypalea este prea mică, probabil prea simplă și, cel mai important, prea îndepărtată, oferind ceea ce unii caută tot mai mult în ultima vreme: un pic de liniște.
Mai mulți susțin că aceasta este una dintre cele mai recente insule din Grecia care și-a menținut autenticitatea și, într-un anumit mod, indică viitorul turismului din Egee.
Oricine aspiră la acest tip de experiență și intenționează să depășească distanța pentru a evita veștile negative și conversațiile despre apocalipsă trebuie să fie conștienți de câteva lucruri.
„Fericit e omul care are norocul, înainte de a muri, să străbată Marea Egee”, scria Nikos Kazantzakis, și mulți au înțeles între timp de ce are dreptate. Cel mai frumos mod de a ajunge pe o insulă nu e cu avionul, ci cu barca.
Avionul te lasă pe marginea insulei, pe un câmp anost, iar feribotul te conduce direct în inima orașului. Modul în care portul și satul de la vârful dealului sunt amenajate devine clar doar când sunt privite de la mare.
Blue Star Naxos, un feribot, a ajuns în Astypalea. Imaginea este realizată de Adrian Cochino pentru HotNews.
dimineața, când soarele se ridică din spatele portului Pireu, imensul vas Blue Star Naxos părăsește Golful Saronic și își îndreaptă naveta către coastele Mării Egee, făcând opriri la insulele Syros, Paros, Naxos, Donoussa, Amorgos și Astypalea.
În condiții teoretice, 9 ore și jumătate ar fi durata, însă de fapt se apropie de peste zece ore, iar în cazul unui vânt puternic poate depăși chiar și această limită.
Răspunsul nu constă în
Feriboturi de viteză se avântă rapid pe vârfurile valurilor, iar marile vapoare transportă un întreg oraș: oameni, câini, mașini, scutere și camioane cu marfă. În plus, există nave de dimensiuni mai mici. Toate acestea se deplasează mai încet spre destinație.
baruri și spanakopita se găsesc la bord, iar restaurantele servesc mâncare serioasă, în special pe traseele lungi. Poți să te plimbi pe pod pentru a-ți relaxa oasele, în timp ce oamenii se ocupă cu cărți, se uită la mare sau se așază pe scaune. Altele persoane își construiesc paturi improvizate din saci de dormit și se odihnesc într-un colț umbros.
Toată lumea savurează cafea cu gheață fără să fie conștienți, în timp ce nava face opriri de pe insulă în insulă, iar călătorii se deplasează sus și jos într-un vacarm de claxoane și motoare de scutere.
Un eveniment: sosirea feribotului pe insule. FOTO: Adrian Cochino/HotNews
Nu există modalitate mai ușoară de a-ți organiza excursiile în Marea Egee decât să folosești Google Maps ca ghid și să accesezi platforme precum Ferries.gr sau Ferryhopper, sau chiar să te adresezi direct paginilor web ale operatorilor, creând astfel un tablou complex ce leagă Pireu de insule și apoi înapoi.
Toate insulele par similare și totodată distincte; fiecare este un univers aparte pe care îl poți descoperi cu adevărat abia când ai pus piciorul acolo.
Puține experiențe pot rivaliza cu bucuria de a aștepta, fie la plecarea din Pireu sau la sosire, când rampa feribotului se coboară și îți dezvăluie locul în care vei petrece următoarele zile.
Astypalea dispune de un aeroport de dimensiuni reduse și de câteva rute aeriene către Atena, însă pentru a asigura un loc în sezonul estival, este recomandat să faci rezervarea la începutul anului, deoarece locurile se ocupă rapid, a declarat un rezident.
În orice caz, acest aspect nu are relevanță. Oricine aspiră la izolare sau la doar o iluzie a acesteia, trebuie să o obțină, clar, prin traversarea mării. Într-un anumit fel, călătoriile au și un caracter imaginar.
Din Atena, feribotul ajunge aproximativ la fiecare două zile. În săptămână, câteva rute conectează insula cu Rodos.
Comparativ cu insulele care primesc zilnic 6-7-10 feriboturi, unele chiar peste această cifră, și numeroase zboruri, atunci când ne referim la destinațiile supraaglomerate, Astypalea se prezintă ca fiind aproape neobservată de către lume.
Activitatea portului la sosirea feribotului
După amiază, sosirea feribotului din Atena aduce o vibrație în port; însă, odată ce vaporul pleacă spre Pireu într-o călătorie nocturnă lungă și tristă, insula se reîncarcă din nou în liniște.
Cele mai numeroase vizitatori ai insulei sunt în principal greci, urmate de un grup de francizați – printre cei care preferă destinațiile grecești mai puțin aglomerate – și, de asemenea, de un număr de italieni, probabil datorită legăturilor istorice. Astypalea a fost, în trecut, un teritoriu sub stăpânirea venețienilor și ulterior a făcut parte din administrația italiană în perioada 1912-1943.
Insula găzduiește aproximativ 1.400 de locuitori și atrage la fiecare an tensi de mii de turiști. În contrast, 3 milioane de vizitatori vizitează Santorini.
Astypalea este, conform unor opinii, comparată cu Santorini de acum câteva zeci de ani, deși diferențele sunt evidente. Nimeni nu pare să vrea ca insula să ajungă la nivelul în care se află în prezent Santorini, sub presiunea aproape insuportabilă a valurilor de vizitatori.
Presa elenă consideră că principalul motiv pentru care Astypalea este atât de interesantă este faptul că ea reflectă viitorul turismului grecesc – un amestec de autenticitate, tehnologie și conștiință ecologică – iar insula vrea să folosească cât mai mult energia regenerabilă.
Guvernul grec și-a propus să creeze un „arhipelag verde”, care ar putea redefini turismul în Marea Mediterană. Deocamdată, acestea sunt planuri care sună bine.
În realitate, numeroase insule simt greutatea fluxului de turiștilor, a proiectelor imobiliare și a deficitului de resurse, în special apa.
Astypalea, cu conturul său asemănător unui fluture, găzduiește între 4-5 satele mici, un castel de origine venețiană, taverne și baruri, și dispune de numeroase plaje care permit o ședere de o săptămână întreagă; este elegantă și simplă.
Portul vechi Pera Gialos, unde aterizează feribotul, se întinde pe dealul orașului Chora și creează, împreună, cea mai densă rețea de case de pe insulă, cu aproximativ 1.000 de locuitori și, evident, un număr mult mai mare de turiști.
Pe Astypalea nu există o multitudine de activități, iar acest fapt este benefic. Când ajungi pe insulă, resimți cu adevărat cum viața devine mai ușoară.
Astypalea, zona Pera Gialos. Fotografie realizată de Giulio Andreini, sub auspiciile UCG/Universal Images Group / Universal images group / Profimedia.
În fiecare zi poți să vizitezi câte o plajă izolată, unde există un bar propriu, să te plimbi sau să urci pe trasee de drumeție. De asemenea, poți să pornești cu o barcă pentru a explora insulițele din împrejurimi și a te baia în locuri greu accesibile. În plus, poți ajunge la Analipsi, un sătuc care în după-amiezii pare abandonat, dar nu este, și care dispune de taverne și plaje proprii.
În cazul în care ai noroc, poți să te alături unui panigiri, un eveniment tradițional ce adună mâncare, băutură și dansuri. Cel care a avut loc la începutul lui august 2026 a fost pus în scenă de biserică, care a strâns, de asemenea, fonduri pentru reparații. Mai mult, biserica a oferit tuturor ocazia de a asculta preotul cântând alături de muzicanți.
Care este prețul mesei
Mâncarea de pe insulă este simplă și de calitate, iar numeroase restaurante oferă porții mici, cea mai bună alegere. Pentru două persoane, prețul oscilează între 30-40 de euro, uneori ajungând la 50, inclusiv băuturi și posibil un desert. Totuși, există și opțiunea unui souvlaki simplu, la 4,5 euro, iar berea artizanală locală „8 Mills” este accesibilă.
Într-un restaurant de pe insulă, se servește Dakos cu capră. FOTO: Adrian Cochino/HotNews
În restaurantul „antikstro”, situat de dincolo de golfuleț, se servește salata Dakos însoțită de fenicul de mare.
În seara târzie, Chora devine un punct de întâlnire, unde majoritatea magazinelor și restaurantelor se adună; în acest oraș a apărut o sală de fitness, un anticariat de cărți este găzduit de o moară de vânt, iar un bar de cocktailuri, decorat cu culori vibrante și inspirat de Tolkien, se numește Athelas.
Transportul
După ce am pus deoparte scurtele valuri de agitație la sosirea feribotului, în Astypalea nu există nici ambuteiaje, nici strigăte, nici claxoane.
Pe insulă poți găsi mașini și scutere închiriabile; însă, de obicei, este recomandat să te ocupi de acest lucru în avans. Cel mai practic mijloc de transport public este Astybus, o flotă de vehicule Volkswagen electrice, la care poți accesa printr-o aplicație de rideshare și care te conduce în aproape toate localitățile insulei și la plajele din apropiere.
Parteneriatul constă în colaborarea dintre autoritățile grecești și Grupul Volkswagen; șoferii provin din Grecia, iar conceptul urmărește sustenabilitatea pe o insulă izolată, lipsită de multe resurse, iar Astypalea se promovează prin această inițiativă.
Aplicația a fost dezvoltată de o companie spaniolă. Se pare că nu toți locuitorii Astypalei sunt încântați de această inițiativă.
Conducătorul autobuzului de circulație comună, care leagă orașele principale, deși apare mai puțin frecvent, îți va spune că ar fi mai plăcut să călătorești cu el, în loc să folosești Astybus-ul, o firmă străină.
prețul biletului de autobuz se dovedește clar mai redus. Alegerea rămâne la latitudinea turistului.
Castelul și Chora
În secolul 15, familia veneziană Querini a ridicat castelul care domină așezarea, după ce a primit insula de la ducele de Naxos, tartorul regiunii.
Dacă vrei să afli ce făcea Veneția atât pe această insulă, cât și pe celelalte insule grecești, poți consulta lucrarea „City of Fortune: How Venice Won and Lost a Naval Empire” scrisă de Roger Crowley, în care se detaliază expansiunea imperiului comercial al Serenissimei și prăbușirea sa sub asaltul otoman.
Castelul este realizat din pietre negre din zonă și se află înconjurat de case albe, iar pereții exteriori ai acestora formează un zid de apărare de adevărată putere. În interior, turnul dispune de ferestre mici, folosite ca puncte de tragere.
În Astyipalea se găsesc Chora, castel venețian, și marea. FOTO: Adrian Cochino/HotNews
În inițialitate, cetatea a fost construită pentru a proteja locuitorii de pirați; astăzi găzduiește două biserici, dintre care una datează din 1790, și oferă vizitatorilor o perspectivă perfectă asupra celor două porturi naturale ale insulei: Pera Gialos și Livadis.
Castelul este un element central în poveste, pentru că vei fi hipnotizat de el din orice colț al insulei: fie că îți bei cafeaua dimineața pe balcon, fie că stai pe plaja liniștită din port, sau plutești cu fața în sus pe mare, fie că ești lângă o tavernă cu o bucată de caracatiță pe farfurie sau în fața unui bar cu un 8 Mills.
Probabil cea mai frumoasă zonă a insulei este cea care înconjoară castelului, unde casele, în stil cicladic, se întind pe străduțe înguste, traversate exclusiv de oameni și pisici, uneori și de scutere, iar dedesubt se întinde marea.
Din port sau de la bord, Chora din Astypalea, cu vechea cetate a familiei Querini pe vârf, se remarcă ca una dintre cele mai impresionante localități din întregul Mare Egee.
Meltemi, cunoscut și ca vânt etesian, pare să provină din italianul „mal tempo” (vreme rea). Acest vânt puternic și uscat, care se naște din nord, bate peste Marea Egee și estul Mării Mediterane în sezonul estival, atingând cea mai mare intensitate în lunile iulie și august.
Bate constant zile la rând, ziua întreagă, și, în treacăt fie spus, oferă explicația pentru existența morilor de vânt ce pot fi găsite în mai multe insule din Egee, inclusiv Astypalea (opt la număr).
Dacă te lovești pentru prima dată de el, și te trezești că îți aruncă violent nisip în ochi, îți răstoarnă umbrela de soare și ridică valuri pe plajele dinspre nord, s-ar putea să fii un pic iritat.
Vânturile Meltemi pot fi uneori periculoase pentru navigație, atingând adesea forțe mari conform scalei Beaufort, iar în orice situație pot produce valuri care agită în mod semnificativ feriboturile, în special cele de dimensiuni reduse – în anumite ocazii, rutele sunt anulate sau întârziate.
Călătoria poate deveni, uneori, captivantă – în sensul că ar putea fi necesară o pungă pentru a vomita – iar în această vară s-au înregistrat mai multe incidente vântoase, în care turiștii au simțit pentru prima dată răul de mare, suficient de intense pentru ca Wall Street Journal să publice un articol cu titlu alarmant.
În primul rând, ceea ce ne conduce la recomandarea inițială: feriboturile prietenoase sunt cele de mari și care se deplasează cu o viteză mai mică.
În orice situație, această experiență îți reamintește cel mai puternic că nu te afli în Disneyland, ci în mijlocul mării, îndreptându-te spre o insulă.
În unele zile, Chora și castelul venețian din Astypalea sunt aprig bătute de Meltemi, care străbate străduțele și scutură tufele de bougainvillea. Se usucă în câteva clipe rufele de pe sârmă și se risipește în aer tot ce nu e bine ancorat – șervețelele de pe mesele tavernei de sub cetate, spre exemplu, unde, spune patroana, numărul turiștilor crește și descrește de la seară la seară în funcție de intensitatea vântului.
În același timp, curenții de aer fac ca temperatura să devină mai tolerabilă și te răcori în timp ce te plimbi pe străduțe sau stai pe plajă, atingând 25 de grade la începutul lunii august, absolut minunat, având în vedere că în aceeași perioadă Atena și Bucureștiul se topesc la 35 de grade.
Dacă, în cele din urmă, îl vezi ca la ceva implacabil, cu care nu ai nicio cale de a te confrunta, Meltemi poate deveni prietenul tău, iar Astypalea poate fi destinația.
COMENTARII / 0