42.000 de oameni au trecut zilnic prin aeroportul Otopeni în primele 6 luni ale lui 2026. Prins în lucrări de reamenajare, aeroportul nu mai stârnește nervi. S-a depășit acest plafon. Să ajungi pe Otopeni îți dă o stare de șoc, în care se amestecă rapid supărare, uimire, greață și, peste toate, jenă. O jenă atotstăpânitoare. Îți e rușine că așa arată, pentru unii pasageri, primul contact cu România, iar, pentru alții, întoarcerea acasă.
Bogdan Mîndrescu, director al Companiei Naționale de Aeroporturi București, a emis un comunicat pe 22 iulie, subliniind creșterea pasagerilor: 7,7 milioane de persoane au traversat Otopeni în perioada ianuarie‑iunie 2026. Mîndrescu a declarat că a introdus
„noi strategii manageriale”
Citește șiBucureștean de 66 ani, decedat în Munții Făgăraș după cădere 200 metri
, axate pe
„optimizarea calității”
. Totuși, Mîndrescu nu conduce în mod izolat. Niciunul dintre cei șase membri ai Consiliului de Administrație nu deține studii în domeniul aviației. Printre aceștia se numără Georgeta Bumbac, campioana numirilor în funcții de conducere, secretar‑general al Ministerului Sănătății, care a ocupat poziția de șefă sub 14 miniștri. HotNews a difuzat filmări din aeroport.
Două femei se privesc, confuze, una spre cealaltă și spre haosul uman din împrejurimi. Ele sunt vizitante provenind din Spania. S-au îndreptat către Otopeni, aeroportul localizat în București. În prezent, se află în coadă alături de zeci de persoane, iar mișcarea lor este extrem de lentă.
E coada de la liftul terminalului Sosiri, singura rută disponibilă ca cele două pasagere spaniole să ajungă cu bagajele de la etajul 1 la parter. Mulțimea de mai multe naționalități stă siderată și-și așteaptă rândul. Cei din spate nu înțeleg nici măcar la ce e coada.
persoanelor din străinătate li s-a oferit o experiență completă tip românesc: să învețe să formeze o coadă fără obiect, cunoscută sub numele de coadă metafizică. Înălțimea celor prezentați este acoperită de cabluri, asemeni șerpilor din jungla urbană.
Care este motivul pentru care există o coadă?
Liftul funcționează doar cu o singură unitate, pentru că celălalt este defect. În fiecare călătorie, aproximativ 5-6 persoane urcă, iar acest lucru prelungeste timpul de așteptare pentru cei din coadă, care devin tot mai vigilenți.
În parter se desfășoară un alt eveniment. Persoane cu tricouri albastru, având pe spate scrierea „porter”, împinge linii de cărucioare de bagaje goale, unele fiind legate una de cealaltă. Le introduce în același lift. Acest lucru nu se face din cauza leneșei. Nu există altă modalitate de a transporta cărucioarele.
Există porteri care manifestă bun simț, acordând pasagerilor prioritate. Alții, însă, se hăhăie, iar dacă încerci să te îmbarci alături de cărucioarele, te afli la limită întinderii de ligament. Când aceste persoane ajung în zona superioară, la nivelul unde coada îndesată se unduie
În duminică, 26 iulie, la ora 19, atmosfera este familiară pentru majoritatea zilelor și orarilor din Otopeni, aeroportul principal al celei de-a șasea țări în ceea ce privește populația din Uniunea Europeană. Fotografiile pot fi îmbunătățite de cele ale oricărui pasager.
În topul 25 din Europa
Otopeni a înregistrat un deceniu de performanță remarcabilă în ceea ce privește numărul de pasageri. În scurt timp s-a ridicat în topul clasamentelor, având o rată de creștere care a depășit media aeroporturilor din Europa. În anul 2016, traficul anual era de 11 milioane de pasageri, iar în prezent depășește cifra de 17 milioane.
Era undeva pe locul 35 în UE. A ajuns pe locul 25 în 2024-2025, conform datelor agregate ale Eurostat. A depășit aeroporturi mari precum Hamburg sau Milano-Bergamo, ultimul bine cunoscut de români.
Extinderea a generat însă costuri suportate de pasageri, de angajații aeroportului, de colaboratorii firmelor și de operatorii aerieni. În 2025, în perioada primăverii, tensiunea a crescut brusc. În 2026, situația a ajuns la niveluri insuportabile pentru o națiune civilizată.
Conform unui comunicat recent emis de Compania de Aeroporturi, Otopeniul este descris ca fiind
principal pol aviatic al României
. În acel document, directorul Bogdan Mîndrescu se laudă cu
Rezultatele pe care le-am obținut
. El afirmă că pasagerii și siguranța acestora reprezintă prioritatea principală.
Aeroportul Otopeni se află, probabil, pe primul loc în ceea ce privește reputația negativă a României în rândul străinilor și ocupă de asemenea poziția de top în rușinea resimțită de românii care îl frecventează. În România există aspecte care funcționează și altele care nu. Sentimentul de umilință asociat cu Otopeni este unic.
După sosirea pe pista Otopeni, se conturează un labirint printre debarale.
Fluxul de sosiri este o calamitate pentru orice pasager. Cei care aterizează din zona non Schengen ajung, înainte de pașapoarte, într-un hol îngust cât un dop, unde se face mereu coadă. Ai senzația unei manifestații de stradă spontane. Dacă vin în același timp curse din Turcia și Anglia, mulțimea crește la cote care inundă zeci de metri, înapoi, holul.
Și, în această realitate, suntem norocoși. Motivat de faptul că, în timp ce pasagerii provenind din afara UE reprezintă aproape jumătate din traficul aeroporturilor europene, în cazul nostru există, proporțional, un volum mai mic de trafic non Schengen.
Conform datelor Eurostat, peste 50% dintre zborurile efectuate în Uniunea Europeană au destinație în afara spațiului comunitar. În același timp, 37,1% dintre călătoriile aeriene rămân în interiorul UE, iar 12,8% se realizează la nivel național.
Dar situația este terifiantă atât pentru fluxul de sosiri din Schengen, cât și pentru cele din zborurile interne. Autobuzul te lasă la parter, de obicei într-un hol. Din acel punct, femeile cu căruțuri pentru copii se mobilizează și urcă cu curaj pe scara rulantă. Motivul: nu există lifturi pe toate fluxurile, doar pe unele.
Din acel moment, intri într-un labirint, ca într-un „escape room”. E un eufemism. În realitate tu, călător pe Otopeni, traversezi diverse debarale, care dau în holuri, apoi în alte debarale murdare.
Cum se prezintă informațiile pentru pasageri
Pe diferite locuri apar notificări referitoare la lucrări, afișate pe panouri în care imaginile au început să se încline și să se deterioreze. Acestea sunt împinse, fără îndoială, de brațele obosite ale oamenilor.
Pe panouri nu se precizează cât timp vor dura lucrările. Se vede că se lucrează, așa că nu era nevoie de un
„anunț”
. O informare minimă ar fi fost să se indice data de început și cea de sfârșit.
Esența de dezordine se resimte în fiecare colț, inclusiv în zonele libere de activitate. Pereții nu mai prezintă culoarea albă, ci sunt încărcați cu semne ale mâinilor sprijinite și cu fire de dungi care s-au acumulat în luni trecute.
Bagajele ajung pe trei benzi de sus și pe trei benzi de jos, iar spațiul rămas este limitat. At intrarea în zona bandelor, ești deja obosit de călătoria prin burta balenei. Te întâmpină un alt
„anunț”
.
La aeroportul Otopeni, se formează o coadă la lift.
Se te informează că, în cazul întârzierii bagajelor, responsabilitatea revine companiilor aeriene. Mesajul corect ar fi fost:
„Și dacă veți face o scenă în care veți plânge de ciudă, vorbiți cu British, cu Tarom, cu Wizz, cu Ryanair, cu Turkish, nu cu noi”
Timpurile de sosire ale bagajelor se reduc la „statistică”
Când te confrunți cu buza bandei, apare o altă imagine de amploare, care îți provocă o confuzie totală. În timp ce ultimele celule nervoase rămân neîmpiedicate, deduci că panoul indică
În ecranul de sus se afișează zborurile în timp real, iar pentru sosirea bagajelor se observă exact același interval:
„32 de minute”
. Imediat, pe panoul colorat, ți se spune că timpii de sosire sunt
„statistică”
, nu o informație.
Pasagerii așteaptă ca banda să se rotească. Un tânăr, în vârstă de facultate, se gândește la concepte de statistică și probabilități. Se prezintă ca o persoană care se află la marginea disoluției identității raționale, confruntându-se cu haosul.
În mod obișnuit, bagajele sosesc înainte de ce indică afișajul. Este o observație empirică.
Scări și parcări
După ce părăsești zona bagajelor, ieși și cauți scările.
Iar scările rulante de pe Otopeni… Știți cum sunt scările? La câte un meci, vezi un fotbalist care atacă când echipa lui se apără și care se apără când toți coechipierii sunt în atac. Așa se comportă scările rulante din aerogara noastră. Urcă atunci când trebuie să coboare și coboară când ar fi mai util să urce.
În lifturi există o coadă ce seamănă cu cea din imaginile filmate. Un lucrător iese din cabina liftului cu două butoiașe mari de apă, umplute cu un lichid spumant, probabil pentru curățare. Persoanele reacționează instantaneu, reculând. Se evită contactul. Acest comportament este util: în întregul aeroport se pot observa pereți deteriorați, din care ies cabluri la vedere.
Pasagerii mai atenți își duc bagajele între cele două terminale, cel de Sosiri și cel de Plecări. Ei au găsit o posibilitate de a se întâlni sau de a parca. În ceea ce privește grupurile de străini, autobuzele se aglomerează între terminale.
În momentul în care ajungi în zona de parcare, te întâmpină o altă stare de neplăcere. În sensul literal. Parcul de la Sosiri este în curs de reabilitare, începând cu aprilie 2026. Se scurg lichide, emană mirosuri neplăcute, iar oamenii se străduiesc să se evite unul pe altul în întunericul semi-permanent, în contrast cu luminile exterioare.
În spatele parcării de la Plecări, se impun restricții, pentru că se desfășoară lucrări la stația de metrou. Atmosfera este distopică. Nimic nu se finalizează. În fiecare colț se manifestă surprize.
Români și străini, vârstnici și tineri, zeci de mii de oameni pe zi ies în aerul orașului întemeiat de ciobanul Bucur cu o senzație de oroare pe fețe. Arată de parcă au traversat o experiență subterană și neașteptată.
Adevărul este că, indiferent de câte ori pășești în „Otopeniul în lucru”, impactul nu se schimbă.
Cine se află în frunte?
Un aeroport e un sistem complex, greu de operat. Puține organizații pot fi la fel de presante, prin natura lor. Oricât de experimentat și priceput ai fi, sincer, e foarte greu de condus.
Motivul pentru care este crucial să ai la conducere cei mai competenti, responsabili și nelăudăroși este acela. Într-un comunicat emis în ultimele zile, Compania Națională de Aeroporturi București a anunțat un succes triumfător.
Compania a menționat în comunicat că șeful său este directorul Bogdan Mîndrescu. Acesta s-a laudat personal. Mesajul este dens și se distinge de stilul comun al epocii contemporane. În plus, caracterul său pare orwellian, având în vedere modul în care călătorii experimentează aeroportul Otopeni.
În comunicat, membrii Consiliului de Administrație nu au primit laude.
În compoziția personalului se regăsesc Cătălin Diaconu, Georgeta Bumbac, Mirela Ileana Birchi, Eduard Bachide, Constantin Gabriel Bunduc și Florin Cosmin Mihălțan.
Colegii săi din CA se află alături de Georgeta Bumbac
Printre cei șase membri ai CA, se evidențiază Georgeta Bumbac. Marcel Ciolacu a desemnat-o pe ea ca secretar-general al Ministerului Sănătății la data de 24 martie 2025, menționând că va ocupa această poziție
temporar
pentru 6 luni.
După 16 luni, Bumbac rămâne în funcția de secretar-general în MS și ocupă poziții în două Consilii de Administrație, inclusiv în cadrul Companiei de Aeroporturi. Sunt perioade dificile. În mod obișnuit, Bumbac deține poziții în trei Consilii de Administrație de stat simultan, nu doar în două.
Georgeta Bumbac este partenerul de viață al senatorului PSD Felix Stroe, care a ocupat mandatul de președinte al PSD Constanța pentru zece ani, până în decembrie 2025. De asemenea, Bumbac deține un loc în consiliul de administrație al Companiei Naționale de Administrație a Canalelor Navigabile SA Constanța.
În cadrul Ministerul Sănătății, sub conducerea a 14 miniștri, ea a deținut funcția de director general sau secretar general, fiind recunoscută ca una dintre cele mai influente persoane din administrația centrală a sănătății.
Georgeta Bumbac a activat la ANAF, deține studii în domeniul economic și a fost implicată la Academia SRI. În 2018, a intrat pentru prima dată în consiliul de administrație al aeroporturilor. Din CV-ul său nu se evidențiază nicio legătură sau competență în domeniul managementului aviatic. Nu a desfășurat nicio activitate profesională în acest sector sau în unul conex.
Desigur, nu toți membrii unui CA au o legătură directă cu domeniul de specialitate. În acest caz, însă, relația este inversă.
Din 6, unul a lucrat în aviație
Ar fi nedrept, însă, să ne restrângem la Georgeta Bumbac. Motivația constă în faptul că nu se referă la indivizi, ci la incompetențe de natură sistemică.
În CV-urile celor 6 membri ai Consiliului de Administrație se constată că nimeni nu a urmat studii în domeniul aviatic. Singurul care deține experiență în sector este Constantin‑Gabriel Bunduc, jurist, care a ocupat funcția de șef al Serviciului la Aeroportul din Bacău.
Ilie Bolojan călătorește frecvent către Oradea. El pătrunde și părăsește aceleași terminale din Otopeni. În niciun moment nu i s-a suferit vreun rău? Un rău de natură fizică, organică, asemenea unei rușini.
Cea mai înaltă fază a disprețului
În această perioadă, la aeroportul Otopeni toate părțile implicate resimt disconfort. Angajații aeroportului, precum și personalul companiilor aeriene, sunt afectați. De asemenea, lucrătorii din diverse
Dacă pasagerii consideră un adevărat chin să treacă o oră-două-trei prin așa ceva, cum se simte să lucrezi 8 ore în fiecare zi la Otopeni?
Nici în anii sălbatici, când se fura din bagaje, parcă aeroportul n-a arătat un asemenea dispreț cumulat pentru femeile și bărbații care muncesc în el sau care îi folosesc serviciile.
În timpul perioadelor de reconstrucție, toate clădirile și toate sistemele se confruntă cu dificultăți. Totuși, în toate locurile se inițiază eforturi: informare, îmbunătățire, curățenie suplimentară și angajarea de personal care să ofere îndrumare și sprijin pasagerilor în situații de criză. În Otopeni se observă doar nepricepere, lipsă de clasă și ignoranță managerială.
Din interiorul nostru a ieșit un fenomen de tip țopism, care se răspândește peste polul Sud și polul
Aeroportul care are cea mai rapidă perioadă de reîntâlnire între persoane
Cel mai clar semn se găsește la personalul din incintă. Îi observi. Îi percepi. În fiecare oră, pe ei se reflectă starea aeroportului. Indiferent de ținuta sau uniforma pe care o poartă, angajații prezintă transpirație, oboseală și se retrag instinctiv atunci când ochii îi caută pentru a le adresa o întrebare.
În rândul lor, mulți îndeplinesc atribuțiile, însă aproape toți din Otopeni nu mai dispun de puterea de a desena un zâmbet. Într-un cadru necivilizat, ființele dobândesc reacții violente.
Imagini similare apar, aproape identice. Porțile din zona Sosiri se deschid. Călătorii fac câțiva pași. Apoi identifică tatăl, mama și prietena. Se strâng rapid în brațe celor care i-au așteptat. După câteva secunde, accelerează pentru a scăpa de sintăția de jenă nevoită. Vor discuta odată ce ajung în locuri unde pot fi simpli oameni.
Otopeniul este aeroportul european care, probabil, dispune de cea mai scurtă perioadă de revedere în hala de la Sosiri. Nimeni nu vrea să întârzie cu o secundă suplimentară aici.
Flux este mai bun.
Nu este nevoie de niciun sondaj de opinie politică pentru a ajunge la Otopeni; totul devine clar. Potrivit CURS, 80% dintre cetățeni consideră că țara se îndreaptă în direcția greșită. Permiteți ca ceilalți să treacă prin aeroport.
Cât timp va dura încă?
Începând cu Mai 2025, reparațiile terminalelor Sosiri și Plecări au fost inițiate și se preconizează a se încheia în intervalul 2028-2029, a declarat conducerea companiei la începutul lucrărilor. În aprilie 2026, lucrările la parcarea din zona Sosiri au fost puse în mișcare și se așteaptă să se finalizeze la începutul anului 2027.
Vom observa. Există, totuși, o consolare. Fluxul la Plecări este mai civilizat. Poate pentru că aproape 5 milioane de români l-au exersat.
COMENTARII / 0