Haverford, o mică facultate de arte liberale din Pennsylvania, a devenit cea mai recentă instituție de învățământ din SUA care a soluționat un proces privind modul în care a gestionat acuzațiile de antisemitism. Într-o declarație din 7 august 2026, președinta sa, Wendy Raymond, a scris că „toți studenții, inclusiv cei care se identifică drept evrei și/sau israelieni și cei care susțin sionismul: adică dreptul poporului evreu la autodeterminare și la statul Israel, sunt bineveniți și se bucură de acces egal la facultate și la toate programele și activitățile sale educaționale”.
În articolul publicat în The Conversation, profesorul de studii israeliene Dov Waxman susține că această declarație nu reprezintă un fenomen nou. În urma atacurilor orchestrate de Hamas în sudul Israelului pe 7 octombrie 2023 și a debutului conflictului israelian în Gaza, Statele Unite au asistat la un val de proteste universitare împotriva Israelului. Aceste manifestații au generat o intensificare a reclamațiilor legate de antisemitism pe campusuri și au condus la multiple procese și investigații federale axate pe drepturile civile.
Majoritatea acestor acuzații se referau la presupusa maltratare a studenților și cadrelor didactice evrei care se identifică ca sioniști sau pur și simplu refuză să denunțe sionismul. Acest fapt a determinat unele administrații, inclusiv cea a Haverford, să declare în mod clar că hărțuirea sau discriminarea altor studenți care susțin sionismul este interzisă – pentru că un astfel de comportament a devenit din ce în ce mai frecvent pe unele campusuri în ultimii ani.
Citește șiCorveta „Contraamiral August Roman”, primele trageri de la intrarea în serviciu. Exerciții de neutralizare a dronelor
Ca specialist în studiile despre Israel și în predarea sionismului, el a fost surprins de profesorul Waxman după ce a întâlnit astfel de afirmații, evidențiind cât de restrânsă este definiția, care reduce sionismul la o singură credință:
„dreptul poporului evreu la autodeterminare și la statul Israel”
.
Aceasta ignoră faptul că există mai multe „sionisme”, mai degrabă decât un singur „sionism”, și că termenul are mai mult de un singur înțeles. Este, în cel mai bun caz, prea simplificat să descriem sionismul doar ca fiind credința în dreptul evreilor de a avea un stat evreu, subliniază Dov Waxman.
Care reprezintă credințele sioniștilor?
În mod evident, organizațiile evreiești americane principale descriu sionismul în acest fel. Marea majoritate dintre evreii din Statele Unite consideră, de asemenea, că
„dreptul poporului evreu de a avea un stat evreu”
reprezintă o credință sionistă, potrivit unui sondaj efectuat în martie 2025 de Federațiile Evreiești din America de Nord.
Aproape 9 din 10 evrei americani au declarat că ei cred că Israelul are dreptul să existe ca stat evreu și democratic. Cu toate acestea, doar aproximativ o treime s-au identificat drept sioniști. De ce, atunci, acești evrei nu se consideră sioniști?
Motivul poate fi legat de faptul că mulți evrei americani consideră că sionismul cuprinde și alte convingeri – convingeri pe care ei nu le susțin. În același studiu, o treime dintre respondenți a afirmat că consideră că Israelul are dreptul la Cisiordania și Fâșia Gaza ca parte a sionismului. Un sfert a declarat că susținerea oricăror acțiuni întreprinse de Israel este, de asemenea, inclusă în sionism.
Nu reprezintă neapărat erori. A reduce sionismul la un singur principiu abstract omite realitatea că această doctrină este variată, a evoluat de-a lungul timpului și a devenit doctrina oficială a Israelului.
O doctrină în evoluție
Începând cu apariția sionismului modern la sfârșitul anii 1800, această mișcare a cuprins numeroase concepte variate referitoare la identitatea, istoria, politica, cultura și religia evreiască – concepte pe care sioniștii le-au discutat cu intensitate.
sioniștii politici au pus accent pe necesitatea constituirii unui stat evreu ca răspuns la intensificarea antisemitismului în Europa în primele decenii ale mișcării sioniste. În același timp, sioniștii culturali căutau modalități de a contracara creșterea asimilării evreiești. Aceștia aspirați la revitalizarea identității evreiești prin stabilirea unei patrii evreiești – nu neapărat a unui stat – unde să se poată genera și să prospere o cultură ebraică contemporană.
A existat inclusiv un dezacord între mișcarea sionistă privind dacă „Țara lui Israel” sau „Eretz Yisrael” în ebraică ar trebui să reprezinte locul de autodeterminare pentru evrei. În anul 1903, de exemplu, Theodor Herzl, fondatorul mișcării sioniste, a susținut propunerea Guvernului britanic ca evreii să se instaleze în zone din Africa de Est, sub controlul Imperiului Britanic la acea vreme.
În anii 1920-1930, un grup de sioniști din Palestina Mandatară, sub administrație britanică, susținea ideea unui stat binational pentru evrei și arabi. Doar în 1942, când Holocaustul se desfășura în Europa ocupată de naziști, mișcarea sionistă a făcut oficial declarația de dorință pentru un stat evreiesc.
După proclamarea statului Israel în 1948, primul său prim‑ministru, David Ben‑Gurion, descris ca un „sionist laburist” de stânga, a afirmat că scopul sionismului rămâne incomplet. Conform lui, sionismul ar trebui să includă încă adunarea exilaților, adică reîntoarcerea tuturor evreilor în Israel. Pentru Ben‑Gurion, adevărații sioniști erau doar cei care se hotărâteau să locuiască în Israel, o idee care încă persistă în rândul multor evrei israelieni.
Majoritatea comunității evreiești din statele democratice occidentale și prospere a ales să rămână în locurile unde se află și să susțină Israel de la distanță. Conceptul lor de sionism, sionism al diasporei, a eliminat necesitatea ca evreii să se stabilească în Israel.
„Sionismul liberal, care continuă să fie bine primit în comunitatea evreiască din diaspora, în special printre seniorii evrei, diferă foarte mult de sionismul revizionist susținut de liderii de dreapta din Israel, cum ar fi prim‑ministrul Benjamin Netanyahu, care dorește să păstreze controlul complet asupra Cisiordaniei.”
Sionismul de orient liberal poartă mai puține puncte comune cu sionismul mesianic, derivat din credințele coloniștilor evrei extremiști din Cisiordania, sau cu sionismul creștin al protestanților evanghelici, inclusiv actualul ambasador al SUA în Israel, Mike Huckabee. În ochii acestor sioniști religioși, fie evrei, fie creștini, sionismul înseamnă realizarea voinței divine, pe care o consideră că presupune suveranitatea evreiască asupra întregului teritoriu biblic al Israelului.
Sionismul reprezintă acțiunile Israelului
sionismul nu a avut niciodată o definiție definitivă. Această conceptie a fost mereu contestată de către proprii susținători, care se împart în multiple școli de gândire. Chiar dacă astăzi ideologia sionistă prezintă o diversitate mai redusă comparativ cu epoca
sionismul nu este doar o doctrină; pentru criticii săi, el înseamnă ceea ce face statul israelian în numele său.
Palestinienii au o perspectivă distinctă asupra sionismului. Pentru ei, această ideologie este evaluată prin impactul său asupra comunității palestiniene, care a suferit strămutare, deposedare, distrugere și negare a drepturilor. Acest fapt explică de ce palestinienii și numeroși susținători se opun cu intensitate sionismului.
Majoritatea evreilor, în mod contrastiv, au văzut sionismul ca pe o realitate istorică care a adus libertatea și autonomia poporului evreu, un adăpost împotriva persecutării, o revitalizare a limbii ebraice și un nou sentiment de mândrie colectivă, în special după Holocaust.
Această varietate de perspective opuse asupra sionismului clarifică motivul pentru care termenul a ajuns să fie unul dintre cei mai controversați din lexiconul politic contemporan. Pentru diverse grupuri și din diferite regiuni, semnificația lui diferă.
COMENTARII / 0