Aspretele, cel mai rar peşte de apă dulce din Europa, în pericol, avertizează conservaţionistul Alex Găvan, care afirmă că o staţie de epurare şi un prag de beton de pe Râul Vâlsan, habitatul aspretelui, blochează trecerea peştilor şi le afectează supravieţuirea, constatarea fiind făcută în timpul operaţiunii de monitorizare anuală, care a relevat că aproximativ trei sferturi dintre exemplarele identificate trăiesc pe acest sector. „Fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna”, avertizează Găvan.
„150 de aspreţi au fost identificaţi în râul Vâlsan la monitorizarea anuală din 22-25 septembrie 2026. 114 dintre ei (76%) trăiesc pe un singur sector de doar 450 de metri – mai puţin de 5% din cei circa 10 km de râu pe care a fost confirmată prezenţa speciei. Aici, aspreţii sunt prinşi între un prag de beton pe care nu-l pot trece şi o staţie de epurare care poluează cronic râul. Soluţii există, dar este o cursă contracronometru”, arată într-un comunicat Fundaţia Centura Verde, iniţiatoare a proiectului „Aspretele Trăieşte” şi condusă de Alex Găvan.
În total, 150 de aspreţi au fost localizaţi în 9 dintre cele douăzeci şi unu de staţii de supraveghere, pe o distanţă de aproximativ 10 km de pe râu.
Citește șiO româncă a fost condamnată la închisoare în Italia pentru că și-a pedepsit copilul și l-a ținut în fața ușii
Aspretele (Romanichthys valsanicola), cel mai rar peşte de apă dulce din Europa, există doar în râul Vâlsan, nicăieri altundeva pe planetă.
În intervalul 22‑25 septembrie, Fundaţia Centura Verde în parteneriat cu Fauna & Flora a pus în execuție programul „Aspretele Trăieşte”, iar grupul de ihtiologi din cadrul acestuia a efectuat monitorizarea anuală a speciei prin pescuit științific.
„Nucleul populaţiei este prins între ciocan şi nicovală: în amonte, un prag de beton pe care peştele nu-l poate trece, iar în aval, o staţie de epurare care nu funcţionează în parametri şi poluează cronic râul, formând o barieră chimică: nu doar că blochează trecerea peştilor, dar afectează şi supravieţuirea celor din aval. Datele indică o corelaţie clară între poziţia staţiei de epurare Brădetu şi scăderea bruscă a numărului de aspreţi în aval de ea”, transmite Fundaţia în comunicat.
În anul precedent, s-au detectat 181 de aspreţi; diferența față de acest an se datorează în mare parte modificărilor din zona de aval a stației: în amonte, pe sectorul‑nucleu, cifra rămâne aproape constantă, 114 comparativ cu 113, în timp ce în aval s-a redus de la 68 la 36, potrivit reprezentanților Fundației.
Potrivit declarațiilor lor, o porțiune de 450 m situată în amonte de stație constituie sub 5% din segmentul în care a fost confirmată existența speciei, însă reprezintă 76% din totalul de exemplare identificate.
Mai mult, în zona de sub barajul Vâlsan și sub captarea Dobroneagu, volumul de apă ecologică – volumul de lichid necesar pentru conservarea ecosistemelor acvatice – adesea nu este garantat.
„Mai puţină apă înseamnă mai puţin habitat pentru o specie care trăieşte doar în ape repezi şi bine oxigenate şi o diluare mai slabă a apelor uzate deversate în râu. În perioadele calde şi secetoase, apa puţină se încălzeşte mai repede şi reţine mai puţin oxigen. La acestea se adaugă lipsa canalizării în comunele Brăduleţ şi Muşăteşti. Iar pentru că majoritatea aspreţilor trăiesc pe un sector scurt de râu, un singur episod catastrofal, cum ar fi o poluare, o viitură sau o perioadă cu debit scăzut, ar putea duce la dispariţia speciei”, avertizează Fundaţia „Centura Verde”.
„ Cifrele arată clar legătura dintre distribuţia aspretelui şi otrăvirea continuă a râului Vâlsan de către staţia de epurare”
„În acest moment, cifrele arată clar legătura dintre distribuţia aspretelui şi otrăvirea continuă a râului Vâlsan de către staţia de epurare, care de mulţi ani nu funcţionează în parametri. În acelaşi timp, statul român are o responsabilitate directă: fără debitul ecologic calculat de INHGA, aspretele nu are nicio şansă.
Există un pește fără egal în lume, iar râul și comunitatea din Valea Vâlsanului solicită vindecare. Pe lângă protejarea unei specii și a unui ecosistem de o valoare excepțională, se abordează o problemă de sănătate publică de urgență.
În perspectiva mea, un factor cheie al realizării proiectului va reprezenta momentul în care îmi voi regăsi din nou curajul de a consuma apă și de a mă scufunda în Vâlsan, la fel ca în tinerețea mea petrecută în Brăduleţ.
În ceea ce privește asprete, alături de susținătorii din Valea Vâlsanului, autoritățile și partenerii noștri, decizia este clară: fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna.
„Aspretele Trăieşte, Aspretele Uneşte”
, Găvan.
Soluții există, însă este o competiție împotriva timpului.
În zona Brădetu există 3 obstacole fabricate, dintre care un prag de beton împiedică aspretele în amonte. Aceste structuri fac obiectul unei inițiative de eliminare realizată de Fundație prin programul Open Rivers; după ce sunt eliminate, se va restabili aproximativ 12,8 km de râu.
Pentru readucerea la parametri a stației de epurare Brădetu, datorită inițiativelor și cooperării Fundației cu autoritățile, s-au alocat aproape 0,5 milioane de euro prin Legea bugetului de stat pentru anul 2026.
O altă măsură esențială constă în garantarea debitului ecologic. În 2024, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA) a stabilit valori, bazându-se pe un studiu comandat de Fundație, care ar putea deveni obligatorii prin integrarea lor în autorizațiile de gestionare a apelor pentru barajul Vâlsan și captarea Dobroneagu.
Pe 22 septembrie, Fundaţia a depus, în calitate de coordonator, proiectul LIFE ASPRETE – „Conservarea aspretelui şi a habitatului său din râul Vâlsan prin acţiuni integrate de conservare, fundamentate ştiinţific” – spre finanţare prin Programul pentru mediu şi politici climatice (LIFE) al Uniunii Europene.
Proiectul are o durată de cinci ani și este susținut de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor și de Administraţia Prezidenţială, prin intermediul Departamentului Climă şi Sustenabilitate.
Dacă va fi aprobat de Comisia Europeană, LIFE ASPRETE va avea ca parteneri Universitatea de Resurse Naturale şi Ştiinţe ale Vieţii din Viena (BOKU), Universitatea Maghiară de Agricultură şi Ştiinţe ale Vieţii (MATE) şi fundaţia olandeză Sensing Clues, alături de consultanţi ştiinţifici din Franţa, Germania şi România.
Acest program va cuprinde monitorizarea, restaurarea mediului, construirea Sanctuarului Aspretelui (o bază de cercetare și reproducere în captivitate, constituind infrastructura permanentă de conservare a speciei), repopularea controlată și elaborarea Planului Naţional de Acţiune pentru specie.
Sanctuarul va fi situat în satul Galeşu (comuna Brăduleţ), pe o suprafață de aproximativ 1,5 ha provenită din zona Natura 2000 Valea Vâlsanului, achiziționată de Fundație în scopul acesta, cu ajutorul Kaufland România.
În 1956, peștele Aspretele a fost descoperit și ulterior a fost etichetat ca fiind în starea „critic periclitat”.
Descoperit în 1956, aspretele este endemic României şi clasificat „critic periclitat” pe Lista Roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN).
În trecut, specia a existat și în Argeș și în Râul Doamnei; în prezent, ea se găsește exclusiv în Vâlsan, într-o zonă protejată de situl Natura 2000 și de Rezervaţia Naturală Valea Vâlsanului.
Până în 2019, înainte de lansarea inițială a programului Aspretele Trăieşte, Ministerul Mediului a raportat o populație de aproximativ 10-15 indivizi. În anul 2020 și în 2021, s-au descoperit, în mod accidental, 12 și 10 exemplare, respectiv.
Începând cu anul 2022, se realizează anual o monitorizare standardizată la 21 de stații de observare – cea mai sofisticată inițiativă de acest tip de la descoperirea speciei până în prezent – și a recunoscut 57 de exemplare în 2022, 153 în 2023, 97 în 2024, 181 în 2025 și 150 în 2026.
16 km reprezintă dimensiunea zonei confirmate între 2022 și 2024, localizată între Brădetu și Vâlsăneşti. În anul 2025, prin metode de pescuit științific, populația a fost detectată pe aproximativ 9,5 km. În 2026, suprafața a crescut cu aproximativ 600 de metri în direcția de aval, însă rămâne considerabil mai mică decât cea observată în perioada 2022‑2024.
În anul 2026, 12 cercetători au efectuat monitorizarea: Mircea Mărginean și Răzvan Andrei Pop din Fauna & Flora; Andrei Togor și Marcus Drimbea de la Aqua Crisius; Nagy András Attila și Szilágyi Bálint de la Universitatea Babeş‑Bolyai, Facultatea de Biologie şi Geologie, Departamentul de Biologie şi Ecologie al Liniei Maghiare; Ilie Telcean din Universitatea din Oradea, Facultatea de Biologie; și Călin Laţiu, Alex Ui
S-au alăturat în cadrul monitorizării și Iain Trewby, director de țară al Fauna & Flora, precum și Adrian Dăscălescu și Nicoleta Dobrotchi, reprezentând Fundaţia Centura Verde.
COMENTARII / 0