Bijuteria Bucureștiului luptă timpul, restaurarea rămâne staționară

Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei a rămas închis de peste cinci ani. Restaurarea, inițiată în 2021, nu a fost finalizată; astăzi clădirea prezintă rănile sale din cauza trecerii timpului. Singura zonă accesibilă publicului este curtea, unde muzica și evenimentele culturale încearcă să păstreze vie imaginea unui muzeu care așteaptă încă revenirea palatului.

Pe Calea Victoriei, în mijlocul clădirilor care încă mai conserve o parte din rafinamentul Bucureștiului de odinioară, Palatul Cantacuzino se prezintă astăzi mai mult ca un pacient rănit decât ca un monument.

Fațada încă impresionează de la distanță, dar, privit de aproape, palatul își arată rănile: tencuială căzută, cărămizi expuse, ornamente roase de timp, ferestre ascunse în spatele unor placaje și elemente care par să fie ținute laolaltă mai degrabă de măsuri provizorii decât de o restaurare în plină desfășurare.

Citește șiCe înseamnă scheletul cu coarne și inima străpunsă de pe emblema tânărului care a ucis șase oameni la Cracovia

Accesul la interior a fost restricționat pentru public de peste cinci ani.

Această structură este cea pe care locuitorii din București o identifică ca Palatul Cantacuzino, Casa cu Lei sau Muzeul Național „George Enescu”.

Este una dintre cele mai impresionante palate din București. În același timp, reprezintă un exemplu clar al modului în care restaurarea unui obiect de patrimoniu poate rămâne într-o stare de așteptare de ani întregi, fiind blocată de proiecte, licitații, contestații și insolvențe.

Nu mai este accesibil interiorul pentru public de peste cinci ani. În sezonul estival al anului 2026, vizitatorii pot explora exclusiv curtea palatului.

Muzeul a decis să nu se piardă complet din viața orașului și a lansat inițiativa „Enescu și orașul”. Un motto care aproape că sună ca o promisiune:

„Un palat se restaurează. Un muzeu nu se oprește niciodată”

Curtea oferă acces gratuit, iar până la începutul lunii octombrie, aici se desfășoară recitaluri, proiecții, expoziții, ateliere și întâlniri culturale.

Dar, înainte ca muzica să înceapă, primul element pe care îl percepi este liniștea.

În curtea, treptele duc și ele urmele timpului.

Gatele de fier vechi la intrare nu mai oferă securitatea pe care o arătau odinioară. Ele sunt susținute prin elemente temporare. Clădirea din spatele lor pare solidificată.

Unele ferestre se ascund în spatele placajelor. Tencuiala exterioară s-a desprins în numeroase puncte, iar în anumite zone, cărămida a rămas expusă.

Palatul Cantacuzino, recunoscut ca una dintre cele mai emblematici monumente din București, arată semne evidente ale deteriorării cauzate de trecerea anilor. Unele elemente ornamentale par să fi suferit consumul și intemperiilor, iar fragmente din decorul exterior încep să se desprindă.

Există, de asemenea, urme ale intervențiilor contemporane, iar la prezent, acestea se dovedește dificil de armonizat cu designul monumentului.

Pe pereții istorici, apar aparate de aer condiționat, cabluri și panouri electrice în locuri nepotrivite.

În curte, urmele timpului se manifestă și pe trepte: acestea sunt crăpate, deteriorate, iar unele sunt atât de fragile încât par să cedeze la o atingere mai hotărâtă.

Coloanele de dimensiuni impresionante se sprijină pe porțiuni de lemn de mare dimensiune, iar anumite secțiuni sunt protejate pentru a preveni căderea de bucăți de beton sau fragmentelor desprinse asupra vizitatorilor.

Palatul Cantacuzino este dedicat exclusiv „Nababul”

Palatul Cantacuzino a fost construit în onoarea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, ex-președinte al Consiliului de Miniștri și printre cei mai înstăriți indivizi din România, cunoscut sub numele de Nababul.

Construcția a fost realizată conform planurilor arhitectului Ion D. Berindey, având stil Beaux‑Arts, influențe franceze și o ornamentație impresionantă. Documentele de arhivă arată că a avut loc o recepție provizorie în 1902 și o recepție definitivă în 1906.

Deschiderea oficială, programată pe 29 ianuarie 1906, a reprezentat un eveniment de marcă pentru comunitatea prosperă din Bucharest. Scriitorii epocii au relatat un clădire a cărei fațadă se inspiră din stilul Ludovic al XIV-lea, iar plafonul a fost pictat de artiști precum Gheorghe Petrașcu, Vermont, Voinescu și Mirea.

Sculptorul Frederic Storck a realizat bronșuri și statuete, utilizând lemn sculptat și fier forjat.

Palatul dispunea de o rețea de încălzire centrală alimentată de calorifere cu vapori sub presiune și de 600 de lămpi incandescente. În contextul vremii sale, reprezenta un adevărat manifest de opulență și inovație.

În spatele ușilor închise se ascund comori istorice.

În anul 1906, publicația Conservatorul relatase despre

„o podoabă a Capitalei”

și despre splendoarea și averile pe care palatul le ascundea de privirile trecătorilor.

Jurnaliștii vremii credeau că doar o revistă specială ar putea reda cu exactitate comorile de artă adunate aici.

Astăzi, paradoxul constă în faptul că acele comori rămân, pentru publicul obișnuit, ascunse dincolo de ușile închise.

În trecut, palatul nu a avut relevanță exclusivă pentru aspectul său arhitectural.

În data de 10 august 1913, la acest loc, a fost semnat Pacea de la București, actul care a încheiat Al Doilea Război Balcanic și a permis României să obțină Cadrilaterul.

Odată cu decesul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, proprietatea a fost restituie fiului său, Mihai, care a decedat în 1929. Ulterior, palatul a trecut la soția lui, Maruca Cantacuzino. În luna decembrie a anului 1939, ea s-a căsătorit cu George Enescu.

Guvern a impus o nouă presiune, iar investițiile au fost suspendate.

După ce Enescu a decedat în 1955, Maruca a stipulat în testament ca palatul să devină sediul unui muzeu consacrat artistului. În 1956, a fost creat Muzeul Național „George Enescu”.

În prezent, muzeul rămâne activ, însă nu mai poate oferi vizitatorilor ceea ce ar trebui să constituie experiența sa esențială: contactul cu moștenirea lui Enescu în interiorul palatului.

Aceste probleme nu reprezintă ceva nou. În iunie 2021, guvernul român a încheiat un acord pentru consolidarea, restaurarea și amenajarea Palatului Cantacuzino, a Casei Memoriale și a anexei.

Costul acordului se ridica la 5,5 milioane de euro, fără TVA, și termenul estimat de finalizare era de 24 de luni. Activitatea a început în noiembrie 2021.

Doar însă proiectul nu a fost finalizat.

Din proiectul inițial, s-au finalizat în jur de 25% din activități, iar 2024 a marcat sfârșitul contractului, care nu a fost prelungit odată cu intrarea în insolvență a antreprenorului.

În loc de un șantier în curs de dezvoltare, palatul a rămas cu lucrări nefinalizate și cu o restaurare ce a intrat într-un nou circuit administrativ.

În decembrie 2025, Ministerul Culturii a inițiat procedura pentru proiectarea și executarea restului lucrărilor. Pe 11 iunie 2026, comisia de evaluare a desemnat oferta câștigătoare a asocierii Aedificia Carpați – Profesional Construct Proiectare – Remon Proiect, în valoare de 10.480.629,97 euro fără TVA.

Guvernul a ratificat ulterior, în iunie, măsurile menite să asigure fondurile financiare indispensabile pentru prelungirea investiției.

Contractul care prevede prelungirea lucrărilor a fost încheiat la 22 iunie 2026. Termenul oficial este de 42 de luni, împărțit în șase luni pentru faza de proiectare și treizeci și șase luni pentru faza de execuție.

Casa lui George Enescu este, de asemenea, neocupată.

În zona de construcție nu se observă activitatea unui spațiu aflat în proces de renovare completă. Nu se percep zgomote de mașini, nu se remarcă lucrători la fațadă, iar trecătorii nu simt că restaurarea a ajuns la o fază nouă și evidentă.

Palatul continuă să aștepte. În luna august, au avut loc deja numeroase ediții ale evenimentului „Weekend la Palat”, care au prezentat muzică, film, arte vizuale și expoziții dedicate lui George Enescu și patrimoniului muzical.

Într-o secțiune a curții se discută muzică și cultură. Se organizează un recital. Oamenii se relaxează la o cafea. Vizitatorii examinează fotografii cu Enescu.

În spatele palatului se găsește Casa Memorială, spațiul unde George Enescu și Maruca Cantacuzino au trăit.

Această unitate este închisă. În plus, toate obiectele de colecție au fost evacuate din locuință, iar aceasta se află într-o condiție care generează îndoieli cu privire la păstrarea ei.

Dincolo de gard, Bucureștiul continuă să avanseze. Calea Victoriei devine arteră pentru vehicule, oamenii se grăbesc, iar turiștii surprind fotografii ale clădirilor istorice.

Palatul Cantacuzino nu se mișcă.