„Bunele moravuri sunt pentru copiii noștri de la Dumnezeu. Și e legătura dintre un bărbat și o femeie”, spune Attila, un locuitor din Oradea, despre weekendul care a atras atenție în țară și în lume.
„Nu sunt de acord cu așa ceva în orașul meu. Aici m-am născut, tot aici vreau să trăiesc, fără homosexuali și fără lesbience. Asta este părerea mea”
Attila, 48 de ani, afirmă cu hotărâre. El declară că aparține unui cult creștin protestant, fiind reformat.
Citește șiBucureștean de 66 ani, decedat în Munții Făgăraș după cădere 200 metri
În Bihor, una dintre cele mai importante culturi religioase se găsește în Oradea, orașul care aparține „Bible Beltul românesc”, a precizat sociologul și profesorul de la Universitatea din Oradea, Adrian Hatos, în cadrul unui interviu pentru HotNews.
Prin urmare, șase lideri spirituali ai localității au transmis împreună un mesaj înainte ca marșul interzis să se desfășoare duminică, sub titlul
„demnitatea persoanei umane”
.
„Nu trebuie să facă reclamă la ce fac ei în dormitor. Eu fac ce vreau în dormitor, cu cine vreau și nu ies pe stradă și nu mărșăluiesc că asta am făcut în dormitor și cu cine. E o nenorocire”, continuă Attila.
„În Mica Vienă să faci așa ceva…”
În sâmbătă seara, aproape de încheierea Oradea Pride 2026, conversația cu el are loc în fața primăriei orașului. Attila, alături de soția sa, afirmă că manifestația, care a avut loc în ciuda interdicției, strică orașul și îl descrie ca fiind unul
„curat, frumos, aproape european”
.
Attila a exprimat o opinie care a fost adoptată de numeroși interlocutori, care au discutat cu HotNews. În duminică, la Catedrala Adormirea Maicii Domnului – cunoscută și ca Catedrala cu semilună – și la Biserica Mănăstirii Capucinilor, o instituție romano-catolică, credințele participanților s-au dovedit congruente.
„Oradea este Mica Vienă. Este un oraș arhi-elegant. În Mica Vienă să faci așa ceva…”, spune Adela, în vârstă de 39 de ani, în fața Catedralei cu semilună.
„Nu trăim în junglă”
În această perioadă, persoanele îmbătrânite cu copii în brațe, cuplurile, familiile și persoanele singure care lasă un acatist în grabă, se îndreaptă către biserică.
„Nu sunt de acord cu aceste mișcări. Din perspectiva biologică le înțeleg, însă consider că sunt prea spectaculoase, expunere inutilă. A se expune în ochii tuturor și a desfășura marșuri este cu adevărat caraghios”, spune Adela.
Ea afirmă că este tolerantă și
„open-minded”
, însă nu consideră că ar trebui să existe
„expuneri inutile”
.
“Parcă după 2020, lumea nu mai are respectul de odinioară. Ar trebui să existe o lege a decenței la nivel național”
În același timp, ea subliniază problema discriminării și declară că și ea a resimțit-o ca femeie. 2020 și legea decenței sunt menționate în contextul acestei afirmații.
„În Oradea eu am simțit mult discriminarea. Am și vecini care îmi zic că eu nu știu lucruri, pentru că sunt la prima maturitate și mă tratează ca pe un copil prost. E foarte multă discriminare. Într-un fel le-aș da dreptate reprezentanților LGBTQIA+ că sunt discriminați”, continuă.
În același timp, ea continuă să reproșeze participanților la Pride neîndeplinirea interdicției Primăriei:
„Trebuie să ținem cont de legislație. Mi se pare chiar absurd să nu ții cont de directiva edilului, că nu trăim în junglă, trăim în anii 2020”.
În contextul toleranței și al perspectivei religioase.
„Sunt foarte multe biserici”
Pe drumul către Catedrala Veche „Adormirea Maicii Domnului”, Florina, în vârstă de 36 de ani, afirmă că
„drepturile nu ar trebui să fie îngrădite, chiar dacă suntem contra ideii”
.
“Am învățat că nu e OK să judeci, pentru că toți suntem oameni și trebuie să ne respectăm deciziile. Atâta timp cât nu face rău celorlalți. Asta este o alegere. Făcând ei chestia asta nu cred că poate să influențeze atât de mult. Tot ce contează este educația și mediul în care cresc”,
femeia a adăugat.
Florina abordează marșul interzis prezentând două puncte de vedere: unul de natură religioasă și altul de natură personală.
Religios vorbind, crede că marșul a făcut rău, dar, personal, spune că nu. „Cred că ei au existat dintotdeauna, doar că nu au existat atâtea surse de informație”.
Oamenii ascultau de afară slujba de Liturghie de la Catedrala cu semilună / Foto: Ștefania Gheorghe
„Nu au avut gesturi obscene. Se respectă destul de mult chestia asta în societate, cel puțin în Oradea. Atâta timp cât respectă spațiul lor intim și nu încearcă să iasă cât mai mult în evidență și să nu influențeze educația copiilor, este OK”, mai spune femeia.
Ea subliniază ideea unui oraș în care există numeroase minorități, în special etnice și religioase, care conviețuiesc în armonie. În ceea ce privește diversitatea sexuală, însă, nu exprimă mult optimism:
„nu e bine privită sau acceptată. Tocmai din cauza conceptelor, pentru că sunt foarte multe biserici”
Parcurgerea nu reprezintă o problemă, „dacă rămân decente”
„Consider că fiecare poate să-și trăiască viața în privat cât vrea. Toți suntem copiii lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ne acceptă pe toți așa cum ne sunt, indiferent de înclinații și orientări”
și Paula, 48 de ani, la finalul liturghiei de la biserica capucină din oraș.
Ea declară că paradele Pride nu constituie o problemă, cu condiția să
rămân decente
.
El afirmă că a observat numeroase cazuri negative în afara țării.
Vulgaritățile pot apărea atât între indivizi de sex opus, cât și între persoane de același sex, nu face diferență.
“Consider că fiecare ar trebui să își expună sentimentele într-un mod decent”
, conchide Paula.
Întrebată ce consideră decent, ea a spus: „să nu fie vulgar” – „Îmbrăcăminte decentă, nu expuși în fața copiilor, nu exagerări de exprimări de afecțiune publice, indiferent că sunt între persoane de același sex sau persoane de sex opus, nu își au locul în public, în fața copiilor și în fața altor persoane”.
Locuitorii orașului, între „nu mă întrebați de marșul ordinar” și „nu sunt de acord, dar suntem toți de aici din oraș”
În ciuda interdicției, sute de oameni au mărșăluit sâmbătă la Pride. Primăria Oradea a respins 115 trasee diferite propuse de organizatori, invocând „încălcarea normelor de conduită socială și a bunelor moravuri”.
În timpul marșului Pride, HotNews a încercat să afle perspectiva cetățenilor din oraș asupra marșului. Majoritatea nu au dorit să răspundă.
“Nu mă întrebați de marșul ăsta ordinar”
“Nu sunt de acord, dar suntem de aici din oraș toți și nu pot să vă zic”
Au declarat doi oameni care nu dorin să preia conversația.
„Să fie cum suntem noi, oameni normali”
Monica, în vârstă de 52 de ani, a explicat ce înseamnă pentru ea „bunele moravuri”, expresia invocată de Primărie în refuz.
„Să fie cum suntem noi, oameni normali. Să iasă pe stradă și să nu atragă atenția. Nimeni nu are nimic cu ei. În particular, fiecare face ce vrea, dar să fim oameni. Mai ales că sunt copii care încă nu știu despre ce e vorba”, spune Monica.
Ea declară că se simte supărată și că activitatea are loc fără aprobarea primăriei:
„Nu mi se pare normal dacă nu se dă voie și tot se ține”.
HotNews a încercat, în repetate rânduri, să îl contacteze pe primarul Florin Birta pentru a afla cum definește „bunele moravuri”. Acesta nu a răspuns apelurilor redacției.
În afara comunităților religioase, există și comunitatea LGBTQ.
Marșul Pride a reunit la final câteva sute de participanți. Tema s-a concentrat pe hotărârea Primăriei de a interzice evenimentul.
Marșul Pride în Oradea / Fotografie realizată de Ștefania Gheorghe / HotNews
“Nu avem de-a face doar cu o formă de discriminare împotriva comunității LGBT, și avem de-a face cu ceea ce se numește democratic backsliding (n.r. declinul treptat al democrației unei țări)”
spune Marcu, în vârstă de 21 de ani, care a venit în calitate de aliat la eveniment.
El reproșează Primăria Oradea pentru restrângerea „dreptului cetățenilor la o întâlnire publică”. Mai adaugă tânărul:
„Este pur și simplu un abuz”
Marcu, în vârstă de 21 de ani / Foto: Ștefania Gheorghe / HotNews
Tinerii care au părăsit orașul
Mădălina are 26 de ani și trăiește în Cluj de opt ani, oraș pe care îl descrie ca fiind mai deschis și mai incluziv.
„Dacă trăim în continuare cu frica asta, nu o să se întâmple nimic. Este al patrulea an în care primăria Oradea nu dorește să susțină niște drepturi europene – în acest oraș care s-a clădit foarte mult pe fonduri europene”, spune tânăra prezentă la marșul interzis.
Mădălina, în vârstă de 26 de ani, apare în fotografie realizată de Ștefania Gheorghe, publicată pe HotNews.
Andrei, de 21 de ani, care a părăsit Oradea, declară că a participat la marș pentru a susține orice grup de persoane, indiferent de orientarea lor sexuală.
Nu știe dacă multe aspecte s-au schimbat de când a plecat, dar spune că, în timpul liceului, când se afla în faza de tranziție în care experimenta și în mod vestimentar, a fost strigat, insultat și chiar lovit cu pietre pe stradă.
Acum afirmă că acea perioadă nu a fost cea mai plăcută experiență, declarând:
„Nu a fost cea mai drăguță experiență”
„Actul de rebeliune a fost doar exercitarea unui drept”
La evenimentul Pride, Livia, în vârstă de 26 de ani, nu face parte din comunitate, însă s-a prezentat pentru a susține prietenii ei.
„Consider că restricționarea drepturilor oricui, drepturi inalienabile, este «a crime» care ar trebui sancționată. Actul de «rebeliune» de azi, nu a fost un act de rebeliune de fapt, ci a fost doar exercitarea unui drept”, mai spune tânăra.
Livia își amintește perioada liceului, când mulți tineri din jurul ei își ascundeau orientarea sexuală, din frica de a fi judecați.
„Existau doar anumite locuri în care puteai să fii tu, autentic și să poți să te exprimi, dar altfel cred că întotdeauna a existat stigma asta în acest oraș. Poate din cauza tradiției creștine foarte bine înrădăcinate sau este pur și simplu o neglijență cu privire la drepturile omului”, afirmă ea.
„Am crezut că e OK”
să te alături unei minorități din oraș
Grupurile sexuale minoritare nu sunt singurul grup care se tem acum de limitarea dreptului la protest.
Andreea, în vârstă de 50 de ani, aparține comunității maghiare. În cadrul Pride, ea a venit alături de câinele ei. În buzunarul din spate poartă un steag cu curcubeu.
„Am crezut că e OK (să faci parte dintr-o minoritate sexuală), dar atâta timp cu ți se interzice dreptul, nu e OK. Ce se întâmplă dacă la anul ni se interzice și nouă?”
Ea pune această întrebare.
„Simpatizez cu ei (n.r. participanții la Pride). Și eu aparțin unei minorități și m-am gândit că ce ar fi ca, de exemplu, în 15 martie să interzică marșul națiunii mele”, spune Andreea.
În data de 15 martie se marchează Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, eveniment ce este celebrat anual în Oradea printr-un marș.
COMENTARII / 0