În multe familii, seara care precede Postul Crăciunului a rămas un prilej de a-i aduna pe cei dragi în jurul mesei. Se pregătesc mâncăruri ”de dulce”, se folosesc ingredientele care nu vor mai fi consumate în următoarele săptămâni, iar masa este mai bogată decât într-o zi obișnuită. În satul românesc, Lăsata Secului era legată și de vizitele făcute părinților sau nașilor, de împăcarea cu rudele și de pregătirea gospodăriei pentru perioada postului. Unele dintre aceste obiceiuri s-au păstrat, altele se mai întâlnesc doar în anumite zone sau sunt cunoscute mai ales din poveștile celor în vârstă.
Lăsata Secului pentru Postul Crăciunului are o dată fixă. În mod obișnuit, se organizează în seara zilei de 14 noiembrie, înainte ca postul să înceapă.
În anul 2026, Lăsata Secului cade în sâmbătă, 14 noiembrie. Postul Nașterii Domnului pornește duminică, 15 noiembrie, și se încheie joi, 24 decembrie, ziua Ajunului Crăciunului, marcând ultima zi de post.
Citește șiCel mai frumos sat din lume ia măsuri pentru a stopa turismul masiv
Conform regulilor bisericești, există o excepție: dacă 14 noiembrie cade în mijlocul săptămânii, fie miercurea, fie vinerea, zile de post, atunci Lăsata Secului se desfășoară cu o zi înainte.
Lăsata Secului semnalează trecerea de la alimentația zilnică la faza de post. În discursul popular, se spunea „lasă sec” sau „lasă de dulce”, indicând abandonul temporar al cărnii, laptelui, brânzeturilor, ouălor și a preparatelor ce le conțin.
Fiecare gospodărie își alege preparatele în funcție de preferințe și de resursele disponibile. În epoca precedentă, selecția alimentelor era influențată în mare măsură de zonă, de sezon și de capacitățile casei. O familie ar putea găti o pasăre din curte, în timp ce alta aducea la masă brânzeturi, plăcinte, ouă și pâine proaspătă.
Postul se consideră și ca o fază de cumpătare, rugăciune, împăcare și sprijin acordat celor în nevoie. De aceea, câteva tradiții ale Lăsata Secului se axau pe restabilirea relațiilor dintre membri de familie și pe iertarea neînțelegerilor acumulate în timpul anului.
Masă obișnuită includează preparate dulci și poate diferi semnificativ în funcție de regiune și de familie, în funcție de gusturi și resurse. În mod obișnuit, se consumau carnea, ouăle, laptele și brânza, alimente care trebuiau să fie excluse în perioada postului.
În casele rurale, preparatele din pasăre erau adesea esențiale. Găina, cocoșul, rața și chiar curcanul erau de obicei coapte sau fierte și servite alături de mămăligă, pâine, murături și diverse garnituri. Alte gospodării preferau să gătească sarmale cu carne, tocănițe, friptură sau o ciorbă mai bogată.
În plăcinte, turte, aluaturi și diverse alte feluri de mâncare de familie, se recurgea la brânzeturile și ouăle. Laptele, untul și smântâna se adăugau atât în mâncărurile sărate, cât și în deserturi.
În funcție de preferințele familiei, la o masă din Lăsata Secului se pot întâlni diverse opțiuni:
• o ciorbă de pasăre sau o supă cu tăiței;
O găină, o rață sau un curcan pot fi găsite la cuptor.
• sarmale cu carne, însoțite de mămăligă.
Se servește friptură alături de cartofi, varză sau murături.
• preparate bazate pe ouă și brânză;
• plăcintă cu brânză, dovleac sau mere
Printre deserturile tradiționale se numără clătitele, gogoșile, cozonacul și alte preparate confectionate cu lapte și ouă.
pâine făcută în casă, colac și vin.
În casele vechi, pasărea se sacrifica și se pregătea mai simplu pentru o singură masă decât animalele de talie mare. Astfel, preparatul de pui sau de găină se contopea printre mâncărurile uzuale din Lăsata Secului.
Friptura de pasăre se gătea în trecut și în potul la naș, însoțită de pâine sau colac, sarmale, vin și țuică.
Plăcintele se potriveau pentru o masă de acest tip, deoarece se puteau împărți cu ușurință și se pregăteau în cantități mai mari. Umplutura putea conține brânză dulce sau sărată, ouă și smântână. În anumite gospodării se preparau turte coapte pe plită, gogoși sau clătite.
Colacul ocupă un loc special în obiceiurile românești. Se pregătește pentru sărbători, se oferă ca dar și se așază pe masă alături de celelalte bucate. Când finii se îndreaptă la nași, colacul sau pâinea mare sunt adesea însoțite de pasăre, vin și alte alimente.
O cină rapidă pentru familie poate include o supă de pui cu tăiței, o pasăre la cuptor servită alături de o garnitură și o plăcintă cu brânză sau mere. Murăturile pregătite în toamnă se potrivesc excelent cu friptura.
O altă posibilitate poate include sarmale cu carne, mămăligă și smântână, urmate de clătite sau gogoși. Dacă familia dorește o masă mai ușoară, poate pregăti o tartă sărată cu ouă și brânză, o salată și un desert făcut în casă.
În funcție de alimentele care trebuie consumate din frigider înainte de post, se pot selecta preparatele potrivite. Brânza poate fi integrată într-o plăcintă, ouăle pot constitui un blat sau pot fi folosite în aluat, iar laptele se poate transforma în clătite. În acest fel, alimentele nu rămân goale, iar trecerea la un meniu post poate fi organizată mai ușor.
În satul tradițional, Lăsata Secului se celebrase ca o festivitate a familiei. Tinerii se îndreptau către cei mai
Astăzi, tradiția ploconului nu mai este păstrată. În anumite gospodării, în special în mediul rural, finii își continuă vizitele la nașii și aduc cu ei un cozonac, o sticlă de vin sau altă atenție. În alte cazuri, obiceiul vechi a fost înlocuit cu o masă comună sau cu o simplă vizită.
Conceptul de reconciliere se aliniază totuși cu semnificația postului. Lăsata Secului poate constitui o ocazie ideală pentru a rezolva conflicte, a vizita părinții sau a restabili o relație familială neglijată din mai multe motive.
În trecut, această zi era completată de tradiții ce se referau la credințele populare. Câteva dintre acestea îndeplineau un rol simbolic, protejând casa, oamenii, animalele și recoltele.
În unele zone se producau sunete puternice, iar granițele, intrările și ferestrele erau acoperite cu usturoi. Paharele erau întoarse cu gura în jos, iar resturile de la masă erau oferite păsărilor. Populația susținea că aceste acțiuni resping răul și asigură siguranța locuinței.
În zilele noastre, aceste obiceiuri nu mai sunt respectate. Ele pot fi găsite încă local, în special în comunități rurale unde tradițiile s-au transmis din generație în generație.
Lăsata Secului a anunțat schimbarea ritmului de lucru în gospodărie. Majoritatea muncilor agricole erau deja finalizate, zilele se scurteleau, iar o parte din activitățile zilnice se transfera în interiorul casei.
În intervalul Postului Crăciunului se dădeau în șezători. Femeile și fetele se reuneau pentru a toarce lâna, cânepa sau inul, și pentru a relata povești, a cânta și a transmite tradițiile comunității.
În bucătăria tradițională românească există numeroase rețete adaptate pentru Postul Crăciunului, de la ciorbe și preparate din legume la plăcinte, tocănițe și deserturi simple. Deoarece postul se desfășoară între 15 noiembrie și 24 decembrie, meniul se inspiră în principal din produsele de sezonul rece: cartofi, fasole, varză, rădăcinoase, dovleac, ciuperci, murături și fructe conservate pe parcursul iernii.
Printre preparatele tradiționale românești, consumate adesea în perioada postului, se găsesc ciorba de fasole, iahnia, fasolea bătută, varza călită, tocănița de cartofi, pilaful cu legume, ardeii umpluți cu orez și ciuperci, sarmalele de post și diverse feluri cu praz.
Ciupercile pot fi adăugate în tocănițe, supe, plăcinte sau pot fi prezentate alături de mămăligă. În plus, năutul și lintea se pretează pentru supe-cremă, chiftele vegetale și salate sățioase.
Începutul zilei poate include zacuscă, fasole bătută, humus, măsline și o salată de vinete, realizată fără maioneză, dulceață sau unt de arahide. Pentru gustările intermediare, se recomandă fructe, nuci, semințe și fructele uscate.
În această perioadă, deserturile pot fi realizate cu mere, dovleac, nuci, gem și cacao. Printre opțiunile disponibile se numără plăcinta cu mere, dovleacul copt, cornulețele cu gem și cozonacul de post.
Postul Crăciunului include și mai multe zile în care se permite consumul de pește. În aceste zile, opțiunile de meniu pot fi pește la cuptor, pește în saramură, ciorbă de pește sau preparate simple, acompaniate de mămăligă și legume. Zilele de dezlegare sunt înscrise în calendarul ortodox și pot diferi în funcție de sărbători și de ziua săptămânii în care se produc.
”Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bunăplăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre.
Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.“
COMENTARII / 0