Criza politică văzută de la coada vacii. Sătenii din Movila Miresii, Brăila, cred că parlamentarii n-ar rezista o zi în locul lor : „Ăia care au murit la Revoluție putrezesc și ăștia se distrează”/ „Dacă era să-l dea pe Bolojan, îl dădeau jos din mai”

În urmă cu câțiva ani, din Lacul Movila Miresii, situat la aproximativ 15 kilometri de Brăila, a rămas exclusiv sare, pe care localnicii nu găsesc nicio aplicație. Aceasta este singura resursă pe care o pot folosi pentru a tamponada răni adâncite de sărăcie, intensificate de inflația postpandemică.

În total, comuna găzduiește aproximativ 3.700 de locuitori și se împarte în trei sate. Oficial, ea beneficiază de statut de stațiune balneoclimaterică. Înconjurând lacul, al cărui nămol este cunoscut pentru proprietăți terapeutice, se afla, până în 1989, un complex turistic cu facilități de cazare. În prezent, zona este dominată de vaci care păsc, iar la distanță, printre ultimele zdrențe de apă, câteva păsări își desfășoară activitățile.

„Mai vin niște bătrâni, să se ungă cu noroi”

Citește șiLocuitori Kiev protestează: vor rămâne în

„Cam de vreo patru-cinci ani, a secat. Anul

Bărbatul subliniază că nu este vina secetei, aceasta fiind prezentă și înainte, însă autoritățile locale se asigura ca lacul să nu se usuce. În perioada în care era cu C.A.P., pe acea linie, existau stații de irigații. Apa curgea din acele aspersoare către lac. În anul acesta, până în luna mai, apa ajungea până la acea zonă, în iarba respectivă. Dar au sosit căldurile.

Informațiile referitoare la investitori sau la proiecte ce ar transforma lac într-o atracție turistică s-au disparut. În ultima ocazie, Ion spune:

„se auzea de niște italieni, să vină să tragă nămolul. N-a mai venit niciunul. Mai trece când și când câte cineva, pe nisipul ăla, de acolo, unde se intră până la apă cu piciorul. Mai vin bătrâni din ăștia, ca să se ungă cu noroi”.

Lacul, în câmpie, se manifestă ca un miraj geologic, fiind încărcat cu o varietate de minerale; sarea din el prezintă nuanțe roșii, verzi și albastre. Viețile sătenilor se află la doar câțiva pași de o brazdă de trestii mici, care se întindea până la nivelul apei de altădată.

„Ăsta-i cel mai bun lac, e natural”, intră în vorbă un alt localnic, venit alături de un vecin, după vaci. Mihai are 54 de ani, un băiat care a făcut facultate, că „l-a dus capul” și o mamă pensionară C.A.P.. „Ce-avem noi aicea ei nu finanțează, numai ce-aduc din afară. Nu s-a făcut nimic pentru lacul ăsta, nu-i amenajat. Puteau să facă o stațiune”.

La Băile, județul Buzău, funcționa o stație de împachetat nămol, spune Ion. “Scotea nămol din Lacul Movila Miresii și-l ducea la toate stațiunile din țară. Îl trăgea, îl încălzea, îl băga la pungi. Nu știu dacă o mai fi acuma, n-am mai trecut pe acolo de mult”.

„Trebuia să facă ceva frumos, agroturism, să vină lumea. Nu fac nimica, habar n-au!”, zice Mihai. Cine să facă? „Cei de la ministere, care au fonduri europene, al Dezvoltării, al Mediului, depinde cui aparține…. Consiliul Județean? A, păi, pe Județeanul nostru nu-l face nimeni!”. Omul râde cu mare poftă. „Ăștia nu-s oameni să ne conducă. Conduc ei între ei, afacerile lor. Au dus țara de râpă. Au făcut nenorociri ăștia pe pămîntul ăsta. Ne-au terminat și fizic, și psihic”.

„Treburile care ne interesează nu le finanțează”

„Să știți că pe vremea lui Ceaușescu era frumos aicea, era amenajat, erau căsuțe, era pădure, venea lumea. După ce s-a terminat cu ăsta, gata, s-a terminat tot”. „S-a furat tot”, completează Ion. „Exact. Dar n-are cine să spună adevărul… Ăștia ne mint de ne rup. Dar dacă vii la fața locului și vezi ce dezastru au făcut ăștia… e dezastru!”.

În Movila Miresii, în loc de prosperitate, a apărut „paragina, nu vedeți?”, spune Mihai.

„Putea să fie ceva frumos, pentru populație, să fie agroturism. Erau oameni în sat care ar fi construit, s-ar fi pregătit. Degeaba bani de la Uniunea Europeană, treburile care ne interesează nu le finanțează. Păcat de lacul ăsta, păcat de el! Dacă ar fi fost aicea amenajat, era frumusețe rară!”

„Veneau înainte oamenii cu autobuzele, la nămol, aici, veneau cu ăla de 11, plecau cu ăla de 3, de 4. Astea au fost amintiri, ce-am prins noii. Nu se implică nimeni. Că și înainte, mai băgau apă, era malul până aicea. Până la pieptul omului era apa”. Ion arată cu muchia palmei în dreptul sternului. El vorbește calm, Mihai e mai vehement

„Păcat că n-are cine să finanțeze! Ăștia ai noștri, dacă te duci la ei, că nu sunt bani, că nu se poate, că nu știu ce… Dar ei nici n-au încercat baremi să facă ceva, nici nu-i interesează. S-au făcut ei mari acuma, s-a făcut treaba bună, au de toate, ‘tu v-ați naibii de aicea!”.

„Simion se dă cu ei, e parte la toate măgăriile care se fac”

La discuție asistă și alți localnici, veniți după vaci. Mihai pomenește de pensia mamei sale. „Dom’le, îi lumea săracă, amărâtă, n-are de-o pâine. Asta-i viață, să trăiești cu 200 de euro pe lună? Să vină (n. red. – conducătorii) să vadă cum trăiește lumea reală, în satul ăsta. Cum vine omul dimineața la magazin, ia o pâine, un pachet de cafea, un salam… A doua zi, nu mai are, ia pe caiet. Îi ceva dezastru… Toată viața au răbdat oamenii, au muncit pe pământul ăsta… Au muncit la C.A.P., toată ziua în soare, se chinuiau. Și când să îi scoată la pensie, le dă 200 de euro. Cică n-are mai mult statul! Dar pentru ei, au!”.

Cu mâinile pe toiag, Ion afirmă că a activat 34 de ani și primește o pensie de 3.500 lei.

„Acuma vrea să-mi ia din ăia 500 CAS-ul. 34 de ani am lucrat, am fost și la Canalul Dunăre-Marea Neagră, am lucrat și-acolo”.

Nemulțumirea lui Mihai se îndreaptă spre toate categoriile de conducători, de la primarul comunei până la președintele țării. „Dacă era să-l dea pe Bolojan, îl dădeau jos din mai. Simion zicea și dregea, la alegeri, dar, când să facă ceva, se dă cu ei. E parte la toate măgăriile care se fac, și cu legea ANI, și cu fondurile pierdute de la Uniunea Europeană. Nicușor Dan? Știau de la București că nu e bun nici să meargă pe drum. Și Fritz, de unde-a mai apărut și el cu USR-ul ăsta, cine ești tu, Fritz, să blochezi o țară întreagă? Cine te crezi?”.

„Mă enervează că lumea stă cu capu-n jos”

În Movila Miresii, nivelul de încredere în vot și în democrație se aliniază cu cantitatea de apă a lacului sărat.

„Nu că suntem cu Georgescu, ăsta nu știm ce hram poartă, dar nu trebuia să-l dea la o parte”

explică Ion.

„Da’ de ce nu pleacă ei toți de acolo? Ăștia nu-s oameni să ne conducă! Să se ducă, dom’le, să nu mai spună că n-avem! Cum el are 10.000 de euro pe lună și la un amărât din ăsta… Au fost votați, de asta sunt acolo. Păi, cine i-a votat? Nu i-am votat noi, ce să votăm noi? Se bagă ăștia. Nu i-au votat nici românii, nu vedeți ce le face? Locuri de muncă, nu, țara au distrus-o, ăsta-i trai de trăit?”, întreabă retoric Mihai, îndreptându-și șapca.

„Mă enervează că lumea stă cu capu-n jos. Dar nouă nu ne e frică, nouă n-are ce să ne ia. N-avem averi… O vacă. Uite-o, că pleacă singură acasă. Să vină să mi-o ia!”. Cu o atitudine “no comment”, de politician între campanii, vaca lui Mihai a apucat-o alene pe drumul pietruit dintre case.

Stăpânul ei examinează pe toate planurile datoria morală ce rezultă din statutul de cetățean.

„Ce să fac? Să mă duc singur, să strig acolo? Ei dorm și mănâncă și a doua zi tot pe ei îi văd la televizor. Dar mai bine dau drumul la o muzică decât să-i aud pe ei cum spun toate prostiile! Ei se bat numai pentru ei. Țara a fost și este pe mâna lor”

„Am votat să nu mai fie atâția parlamentari”

În Movila Miresii, locuitorii nu mai au încredere în informațiile difuzate la televizor. Mihai încheie tirada cu următoarea declarație:

„Exact ca în ‘89, de la televizor a plecat. Au mințit poporul. Ce mă interesează pe mine de Pahonțu, când eu n-am ce mânca? Ăla are șapte vile, ca toți sepepiștii și alți nenorociți. Ce mă interesează pe mine de Bolojan, că are sute de femei și altul nu poate să se în

„Se ceartă 30 de ani în parlament și n-au făcut nimica. Tot bârâie cu din astea electorale. Băi, m-am dus la vot, te am votat, fă ceva

Din impulsul retoric al lui Mihai, nu apar alte soluții decât să-ți eliberezi furia sub cerul deschis, pe un câmp marcat de urme de copite și de flori de sare.

„Îi mai dai jos acuma? Ce voturi, că ne-am săturat de votat în 35 de ani! Când eram de 18 ani, la Revoluție, se zicea să vedeți, peste 40 de ani, ce frumusețe, ce democrație o să avem. Și-acuma-s numai golănii. Sunt vreo doi-trei hoți care trăiesc, s-au asigurat ei și-au lăsat România… Locuri de muncă, 20 de milioane (n.red. – 2.000 de lei) pe economie, atâta poate să ne dea. Dar el poate să ia 500 de milioane, dacă stă doi ani în Parlament”.

Ion, care a ascultat concentrat, cu ochii în zare, precizează: „Și-am votat să nu mai fie atâția parlamentari! Dar dacă a intrat Ponta atunci prim-ministru, s-a dus iar la 500 de parlamentari. Un parlamentari are șofer la scară, cinci secretari, consilieri”. „Și nici n-ai voie să te atingi de el, să-l judeci, până se prescrie”, observă consăteanul lui.

„WC-ul nu-l avem în casă pân‑om muri cu ăștia”

„Nu se spune adevărul, le e frică la lume”, revine Mihai. „Ce ai, mă, cu munca mea? Cum te-a dus pe tine capul să ai atâta, când eu muncesc de-o viață și nu m-ajung de azi pe mâine? Ar trebui să ne ducem să stăm pe ei, acolo, dar să nu plecăm din stradă cinci ani. Nu să fluieri, apoi gata, am venit acasă c-au dat jandarmii cu gaze. Te duci, stai acolo, pe ei, fără violență! La Revoluție, de ce au murit peste o mie de oameni? Ca să-i văd pe parlamentari cum iau mii de euro salariu? Ăia putrezesc și ăștia se distrează?”

În 2022, a fost încheiat acordul pentru rețeaua de apă și canalizare din comuna Movila Miresii. Executarea proiectului este realizată de Compania de Utilități Publice „Dunărea” Brăila, cu sprijin financiar provenit din fonduri europene, iar progresul raportat pe site‑ul poim.apabraila.ro indică o finalizare la 94 %.

„Au scormonit satul ăsta trei ani de zile, să ne bage apă și canalizare. Dar nu-i terminată, a plecat șantierul. Scrie pe placajul ăla, de la stația de epurare, că e cu bani europeni. Banii s-au dus. Satul n-are apă, n-are canalizare”, spune Ion.

„WC-ul nu-l avem în casă pân-om muri cu ăștia. Doar să-ți tragi tu, să-ți pui tu, dar costă. N-ai bani, chiar dacă muncești. Salarii mici, n-ai putere”, comentează Mihai. „Nu-i toată țara dată peste cap, depinde de primar. În Vestul ăla, acolo, Timișoara, Ardealul, Clujul, s-au făcut cât de câte unele lucruri, față de ce-i la noi aicea. La noi n-au făcut nimica adevărat”.

„De ce să ne ia taxe, când n-au făcut nimic în 30 de ani? Au pus niște asfalturi”

„Aveam două grădinițe în comună, plecau copiii mei dimineața la grădiniță, veneau seara, la cinci. Aveau două mese, aveau desert, dormeau. La școală, când se duceau, era organizare. Acuma, nu mai…”, dă din mână Ion. „Băiatul meu are doi copii la școală, hainele, caietele, cărțile – costă toate. Ce manuale gratuite? Trebuie bani și pentru cărți”.

Primarul comunei se numește Dumitru Panțuru și e în post din 2004. „De ce să ne ia taxe, când n-au făcut nimic în 30 de ani? Au pus niște asfalturi. Normal, când ești în casă trebuie să văruiești casa… Un stadion, două parcuri și cică-i cel mai frumos la noi aicea! Dar fă, dom’le, un loc de muncă. De ce n-a făcut ăsta (n.red. – lacul sărat), de ce n-a făcut o fabrică? Să lucreze omul, să fie adevărat că simte că trăiește. Mă duc și la parc, seara, dar, dacă tu n-ai nimic în buzunar, degeaba ai atâtea frumuseți în țara asta…”, spune Mihai.

Oamenii din comuna Movila Miresii consideră că cea mai mare surpriză este lipsa de înțelegere a parlamentarilor față de

„lumea reală”

.

„Parcă n-ar fi și ei oameni. Cum crede ăla, acolo, parlamentarul, nu pot să-mi dau seama, cum crede că poate să trăiască un om cu 20 de milioane (n.red. – 2.000 de lei), cu scumpetea pe care au făcut-o ei? Eu asta l-aș întreba din prima. Nu să stai un mandat și nu știu ce, vino încoace, să stai în locul meu trei minute! O săptămână, îl bag la mine în casă, n-avem apă trasă aicea, îl duc la, știți dumneavoastră, n-avem baie, îl duc în curte. Și să-l văd pe ăla ce mai zice el în Parlament, trei vorbe, și apoi «aoleu, nu pot să mai vorbesc, că nu mă lasă ăla de la PSD, PNL, nu știu ce…»”.

„Ce să faci cu 1 leu 40 pentru kilul de lapte? Când tu muncești de te ia boala”

Lângă comoara de nămol, care putea pune și Movila Miresii pe hartă, și asfalt pe toate ulițele, discuția despre nivelul de trai al populației și nepăsarea politicienilor are ceva solemn și sfâșietor. În ciuda balegilor și ciulinilor din jur. Măcar balega și ciulinii sunt adevărați, ca să-l parafrazăm pe Cicero cu șapcă.

„Ce să faci cu 1 leu 40 pentru kilul de lapte?”, spune Mihai. “Când tu muncești de te ia boala? Ce să câștigi din agricultură? Motorina s-a scumpit, un covrig e 5 lei, iar pe kilu’ de grâu îți dă 80 de bani. Ei nu văd ce-i în țara asta? S-o ia, dom’le, de la-nceput! Dacă te duci la spital, nevopsite, nevăruite, școlile – nefăcute, cutare, cutare. Dacă te duci să te opereze, n-ai așa, n-ai ailaltă, ai murit! Ei se duc să se trateze peste hotare. Ia, du-te, mă, la spitalul unde ai fost la conducere 30 de ani!”

La atâtea realități insolubile, oratorul adaugă un vârf de cuțit de idealism: „Ne trebuie un om care să ne conducă, să fim o țară unită, să înțeleagă fiecare ceva din viață. Ăla micul, săracul, care s-a născut să știe că s-a născut, ăla care se duce la muncă să știe că se duce la muncă, ălalaltul, care e parlamentar, să știe că are responsabilități”.