Contractele de vânzare, succesiunile sau divorțurile reprezintă doar câteva situații care pot conduce la întâlnirea cu un notar. Cum alegem notarul pe care îl încredințăm documentele esențiale și ce se întâmplă de fapt după ce semnăm finalul unui act? Cât de crucială este încrederea și de
În afara semnării finale, există numeroase aspecte pe care, de obicei, rămân ascunse: dialoguri, clarificarea legii și efortul de a asigura că persoana în fața notarului înțelege exact ce va semna.
„Notarul trebuie să se asigure că cel care semnează un act notarial a înțeles în totalitate ceea ce a semnat”
Citește șiIncendiu puternic în Slatina: doi copii și doi adulți la spital
menționează Dragoș Isache. În plus
Când trebuie să obținem un act notarial, una dintre primele întrebări care se ridică este: la ce notar să mergem? Cum alegem, de fapt, notarul?
Dragoș Isache: Alegerea unui notar reprezintă o decizie extrem de personală, o legătură de încredere pe care individul o construiește cu notarul. Prin urmare, selectăm notarul în același mod în care alegem un alt specialist: fie că este vorba de medicul din sectorul privat, de contabil, de arhitect sau de avocat. Este esențială o armonie umană, care se dezvoltă în timp și nu poate fi înlocuită cu ușurință de tehnologiile de inteligență artificială. Vizităm biroul notarului în mod regulat și îi adresăm întrebări atât pentru noi, cât și pentru membrii familiei noastre.
Notarul se transformă, pe măsură ce trece timpul, în notarul familiei și, de fapt, în notarul a mai multor generații ale acelei familii. Pentru mine, alegerea unui notar de către o singură persoană este mai puțin semnificativă decât decizia pe care o ia două persoane cu interese opuse. De exemplu, putem lua în considerare un vânzător și un cumpărător, trei moștenitori ce trebuie să împartă o moștenire, doi viitori soți ce trebuie să semneze o convenție matrimonială sau doi soți ce se pregătesc să divorțeze. În toate aceste situații, aceștia trebuie să ia o decizie.
Nu trebuie să presupuneți că există frecvent cazuri în care toate părțile cunoaște același notar. Situația cea mai comună apare atunci când doar una dintre părți are legătura cu un notar și, de obicei, îi sugerează celeilalte părți să se consulte cu acel profesionist. În consecință, cealaltă parte trebuie să aibă încredere generală, în special în funcția notarială. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă să credeți în imparțialitatea notarului. Astfel, se referă la o încredere generală.
„Știm că notarii trebuie să fie imparțiali. Au această obligație de a fi imparțiali. Și acesta este un pilon al profesiei notariale.”
Imaginați-vă că, dacă acceptă propunerea și se prezintă împreună în fața notarului, acesta constată că în preajma sa se află o persoană pe care o cunoaște foarte bine și alta pe care nu o cunoaște deloc. Aceasta este o situație comună. Sunt foarte rare, deosebit de rare, cazurile în care un vânzător și un cumpărător se întâlnesc pe stradă, se uită la o firmă și declară: „Hai să intrăm aici să încheiem un contract de vânzare”. Aceste situații sunt rarisime.
Cazurile în care alegem un notar la întâmplare sunt poate cazuri pentru situații de acte de o importanță foarte redusă, în care poate notarul familiei nu este disponibil în momentul respectiv sau poate suntem în trecere printr-un oraș și trebuie să încheiem rapid o operațiune notarială de o importanță redusă. Dar observați că notarul nu este nici notarul vânzătorului, nu este nici notarul cumpărătorului, nu este nici notarul soțului, nici notarul soției. Și aceasta, de fapt, este caracteristica funcției notariale în toate țările care cunosc funcția notarială.
Notarul trebuie să fie imparțial, nu neutru, pentru că neutralitatea ar însemna o stare de pasivitate. Vom observa și alte aspecte. În mod rar apar persoane cu pregătire identică în fața unui notar. Cetățenii posedă pregătiri variate. Ei desfășoară profesii, meserii și ocupații diferite. În consecință, notarul adaptează consultarea notarială la nivelul de pregătire detectat la clientul său.
În cazul unui contract, unde interesele se află adesea în opoziție, niciun interes al unei părți nu se aliniază cu cel al celeilalte. Notarul va identifica mereu partea care poate avea dificultăți în a înțelege aspectele legale și va dedica atenție specială pentru a-i clarifica, atât verbal, cât și în scris, conținutul documentului.
„Imparțialitatea funcției notariale e urmărită în mod expres de legiuitorul care a instituit notarul, pentru că, dacă ne imaginăm că nu ar exista această funcție, că nu ar exista în societate funcția notarială, cum am încheia un contract? Probabil că fiecare dintre noi ar trebui să avem un consultant propriu, un consultant juridic pe care să-l plătim.”
Statul a decis să intervină în acest domeniu, conform sistemului continental și majorității sistemelor europene, și a susținut că ar fi benefic să existe un singur profesionist generalist al dreptului care să reprezinte interesele tuturor într-un mod neutru. Observați că această funcție se aliniază foarte mult cu cea a unui magistrat, întrucât ambele sunt supuse aceleiași obligații de imparțialitate. În final, această măsură contribuie la menținerea armoniei sociale și a stabilității familiale.
Arhiva unui notar reprezintă o secțiune a arhivei statului
Ați menționat imparțialitatea ca fundament esențial al activității notariale. Ce alte principii stau la baza acestei profesii?
Dragoș Isache: Ar trebui să vorbim despre conservarea, despre arhivarea actului notarial și poate apoi despre secretul profesional. Știți ce înseamnă un pilon? Pilonul înseamnă un element de fundație. Un element de fundație care este foarte important, pentru că tot timpul, când construim ceva, este indicat și este bine ca fundația să fie cât mai bine făcută. Poate când ajungem după fundație ne permitem să folosim altfel de materiale, dar întotdeauna fundația este construită din cele mai bune materiale. Iar dacă un pilon din acea fundație îl eliminăm, toată construcția se prăbușește.
imparțialitate, pe lângă conservarea actului notarial, reprezintă un alt element esențial al funcției notariale. În exemplul precedent, să luăm în considerare un vânzător și un cumpărător, trei moștenitori sau doi foști soți care încheie un contract în fața unui notar. Fiecare dintre ei se duce acasă cu un duplicat al acordului, știind că o instituție păstrează originalul actului, ceea ce reduce riscurile de falsificare sau denaturare a conținutului înscris.
Să presupunem că una dintre părți ar fi interesată să acționeze în acest fel. În consecință, riscul de a pierde înscrisul este eliminat, pentru că acesta rămâne în posesia notarului în forma originală. Ați observat evenimentul recent, luna trecută, când, din păcate, sistemele informatice ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară au fost supuse unui atac cibernetic, iar astfel de incidente pot apărea în orice moment.
„Oamenii trebuie să aibă încredere, pentru că actele originale, cel puțin cele imobiliare, care sunt cele mai importante, sunt păstrate în original în arhiva notarului. Și pentru asta, să știți că notarii fac niște investiții deosebit de importante, atât individual, cât și colectiv. Niciun birou notarial nu primește licență de funcționare dacă nu are spațiu adecvat pentru arhiva notarială.”
Un birou notarial care funcționează 10, 15, 20 de ani adună un fond arhivistic care ocupă o încăpere de 15-20 de metri pătrați. Din nou, vorbim despre arhivă, despre faptul că cineva păstrează un document original atât de mult timp. Actele imobiliare, spre exemplu, au termen de păstrare permanent. Alte acte au termene de păstrare mai scurte, de 3 ani, 5 ani sau 10 ani. Faptul că acestea sunt păstrate de un terț neutru, imparțial, cum este notarul, asigură din nou pacea socială. Și apoi să ne gândim la camerele notarilor publici, care derulează, în acest moment, niște investiții proprii foarte mari ca să asigure spații de arhivă. De fapt, arhiva biroului notarial nu este arhiva unei societăți comerciale, nu este nici arhiva unui SRL.
„Arhiva unui birou notarial nu este nici a notarului. Arhiva unui birou notarial este arhiva statului român. Astfel încât trebuie să ne asigurăm că avem cele mai bune condiții ca să o conservăm, să o păstrăm”.
Iar camerele notarilor publici, pot să dau exemplul Camerei București, care este o cameră etalon în această privință, au dezvoltat două spații de arhivă cu o capacitate foarte mare de stocare, de mii de metri pătrați de arhivă. Pot să vorbesc de Camera Iași, pot să vorbesc de Camera Craiova, pot să vorbesc de Camera Ploiești sau acum de Camera Bacău, care a dezvoltat un proiect de două milioane de euro pentru arhivă. Practic, nu facem altceva decât să construim, din fondurile notarilor, deci exclusiv din fondurile notarilor publici, clădiri de la zero.
250.000 de euro reprezintă costul sistemului de stingere a incendiilor cu aerosol pentru spațiul de arhivă pe care îl construim în Bacău. În proiectul nostru, fiecare clădire este ridicată de la zero și echipată cu cele mai avansate și eficiente tehnologii de protecție împotriva focului. În plus, toate încăperile din acest complex sunt supuse aceleiași atenții de siguranță. Am observat un birou modern și atrăgător la Camera din Iași, iar lucrările la Camera Craiova se desfășoară în prezent. Când un notar public părăsește activitatea profesională – fie prin pensionare, deces, sau prin mutarea sediului dintr-o circumscripție în alta – responsabilitatea arhivei trebuie transferată către un nou titular.
Toate documentele pe care notarul respectiv – și, din nou, nu sunt proprietatea sa, ci aparțin statului român – le-a redactat trebuie preluate de Camera Notarilor Publici. Un al treilea element esențial al activității notariale constă în menținerea secretului profesional, care, evident, a existat mult înainte de normele privind protecția datelor personale. Aceasta presupune că notarul nu poate divulga informațiile – nu se referă la documentele create, ci la datele fundamentale ale acestora – și, din nou, garantează încrederea cetățenilor în funcția notarială. Înseamnă că tot ce se discută cu un notar rămâne confidențial și personal, indiferent dacă se referă la bunuri patrimoniale sau nepatrimoniale.
În ce sectoare majore se realizează activitatea notarială?
Dragoș Isache: Ar trebui să înțelegem că notarul nu e cea mai importantă prezență pământeană. Aducem și noi aportul la bunul mers al societății, alături de alte profesii și alături de alte instituții, dar, în anumite chestiuni pe care statul le consideră ca fiind cele mai importante, cum sunt cele privind proprietatea, familia și succesiunea, a instituit notarul ca să se asigure că acolo este respectată legea. Asta înseamnă – revin la sintagma pe care am folosit-o la început – că este asigurată pacea socială și pacea în familie.
legiuitorul a afirmat că notarul trebuie să răspundă într-un mod special atunci când a efectuat acea acțiune. Pentru că, ați văzut, în prezent spațiul virtual este plin de consultații juridice în toate domeniile, însă, în principal, trebuie să știți că nu mă aștept să vedeți astfel de intervenții digitale oferite de un notar. Notarul rămâne destul de rezervat.
„Notarul este destul de rezervat, este sobru, tocmai pentru că asupra lui apasă răspunderea. Răspunderea care este civilă, penală și disciplinară.”
Înainte de a semna: conversația cu notarul
Ce se întâmplă într-o ședință standard cu un notar?
Dragoș Isache: Misiunea notarului este, în primul rând, aceea de a explica legea. Față în față. Asta înseamnă că între notar și persoana din fața lui are loc un dialog. Are loc un dialog continuu. Deci notarul public nu deschide biroul marți și dă răspunsuri vineri. Nu deschide biroul o dată pe săptămână. Nu primește acte într-o zi pe care să le analizeze, să le consulte așa și să mai revină la birou peste două, trei săptămâni. Rolul lui este să fie acolo permanent. Și asta înseamnă că el trebuie să aibă un dialog permanent, față în față, cu persoana.
Este corect faptul că notarul trebuie să verifice că persoana care își pune semnătura pe un act notarial, la final, a înțeles conținutul acestuia. Motivul este că, în mod constant, observăm doar actul notarial, care reprezintă produsul final. Însă din spatele unui act notarial se află întregul proces de consultație notarială.
Notarul trebuie să verifice dacă subsemnatarul unui document notarial a înțeles complet ceea ce a semnat. În alte cuvinte, trebuie să fie pe deplin conștient.
Se face din ce în ce mai dificil de a organiza un dialog personal într-o societate din ce în ce mai aglomerată, unde fiecare individ are un program de muncă de la 8 la 16, iar acest interval se aliniază, din păcate, și cu programul notarului. Prin urmare, notarii depun eforturi pentru a-și adapta programul, astfel încât la biroul notarial să poată veni și cei care nu pot să se deplaseze din programul de muncă și trebuie să se prezinte după 16, chiar și după 17.
Cu adevărat, niciunul nu susține că ar trebui să parcurgi un drum de 30, 40 sau 50 de minute de la birou sau de la orice altă locație până la sediul unui birou notarial pentru a prezenta un document. Poți realiza acest lucru, desigur, și prin e-mail. Totuși, este mai dificil să desfășori un dialog printr-o conversație electronic
În final, ar fi necesar și mai puțin timp decât o simplă schimbare de mesaje electronice. Totuși, fiecare persoană decide cât din timpul și din viața ei să dedice acestor întâlniri cu notar. În plus, durata depinde de complexitatea chestiunii juridice. După cum am menționat la început, există persoane cu niveluri diferite de cunoaștere a aspectelor legale.
De ce se consideră notar custode al legii?
Dragoș Isache a declarat că afirmația este adevărată, într-adevăr. Explicația este destul de simplă. Notarul funcționează ca gardian al legii, deoarece principalul său rol este să se asigure că indivizii nu încheie convenții sau acte unilaterale care să contravină dispozițiilor legale. În plus, dacă analizăm situația, statul generează, prin intermediul instituțiilor sale – Parlament, Guvern, diverse agenții și primării – sute de mii de acte normative; odată ce acestea apar în Monitorul Oficial, se presupune fără îndoială că toți trebuie să le cunoaștem.
Dar, în anumite tipuri de operațiuni legale, notarul este creat de stat pentru a explica aceste norme cetățenilor. În acest sens, așa cum am spus, el deține o responsabilitate specială pe care o asumă.
Ce idee eronată considerăți că apare cel mai des în activitatea dumneavoastră de notar?
Dragoș Isache: Mitul sau percepția generală greșită, deși cred că în acești ultimi ani am reușit să convingem, să arătăm cetățenilor că nu este așa, este că toate sumele pe care o persoană le plătește într-un birou notarial ar aparține în exclusivitate notarului.
Desigur, oamenii constată deja că o sumă considerabilă constituie un impozit pe care vânzătorii îl achită bugetului de stat, iar notarul, la fel, are mandatul de a colecta și de a transfera această sumă către stat. În mod similar, se observă că se plătește o taxă de publicitate imobiliară, iar notarul, în același mod, este obligat să o colecteze în numele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și să o direcționeze către stat.
Stat percepe TVA, o taxă pe valoarea adăugată care în România atinge 21%, iar notarul o colectează și o transferă către autorități. Din această sumă, doar o mică fracțiune este alocată notarului sub formă de onorariu.
Birocrație, responsabilitate și pasiune pentru drept, dincolo de acte
Din experiența dumneavoastră, care este cea mai dificilă parte a profesiei de notar? Mă gândesc atât la responsabilitatea juridică, cât și la interacțiunea cu oamenii, mai ales în momente sensibile din viața lor.
Dragoș Isache a menționat că, de exemplu, aș putea să-i transmit unui tânăr absolvent care dorește să devină notar. Cel mai dificil aspect, potrivit unui feedback primit de la colegii mai tineri, este relația cu sistemele birocratice ale statului. Orice țară dispune de structuri birocratice, unele mai bine organizate decât altele, în continuă evoluție, iar pentru un notar începător, interacțiunea cu aceste mecanisme poate fi extrem de obositoare. În special, un tânăr notar, care activează de 2-3 ani, mi-a spus în zilele trecute:
„Nimic nu coincide în țara aceasta.”
Într-adevăr, în această țară nu există coerență. Înregistrările din primărie nu se aliniază cu cele cadastrale, nici cu ceea ce constă în actele de proprietate, iar toată societatea aspiră la claritate. De aceea a fost instituit notarului, pentru a restabili ordinea în aceste aspecte. Există erori, iar informațiile nu se potrivesc cu detaliile din diverse titluri de proprietate emise în conformitate cu legile de proprietate.
Este o epuizantă provocare, cu adevărat, și se dovedește dificilă pentru un tânăr care își începe cariera în primele 5-6 ani. Ulterior, inevitabil, apare dialogul cu cetățeanul, care, din nou, se dovedește a fi complicat; însă îi sfătuiesc mereu să-și descopere pasiunea în domeniul notarial. În esență, notarul acționează ca un generalist al dreptului, deși, în realitate, este un specialist în proceduri. O mare parte a activității notariale se bazează pe proceduri.
„Avem un cod, o legislație notarială, un veritabil cod de procedură notarială, avem 19 proceduri notariale pe care un notar trebuie să le știe. O procedură în sine nu are nicio pasiune. Dar el trebuie să aibă pasiunea științei dreptului, pasiunea științei dreptului pentru care trebuie să-și găsească resurse ca să o cultive și probabil că acolo își va afla liniștea, în studiu, pentru că profesia notarială, alături de alte profesii, presupune un studiu continuu.”
Asta pentru că știința dreptului este tot timpul în mișcare. Sunt profesii în care nu termini niciodată studiul. Nu termini nici după facultate, nu termini nici după Institutul Notarial Român, nu termini nici după ce intri în profesie și, în cazul nostru, pregătirea profesională este o chestiune obligatorie, nu este o chestiune opțională. Și aici vedem, din fericire, în ultimii ani, că avem notari foarte pasionați de știința dreptului, avem notari care sunt doctori în drept, care sunt cadre universitare, sunt notari cercetători și asta ne bucură.
De ce documentele notariale nu se potrivesc reciproc și de ce nu sunt identice?
Dragoș Isache: Mi-aș dori să nu semene niciodată între ele actele notariale. N-au cum să semene între ele, pentru că raporturile juridice, raporturile sociale nu sunt niciodată identice. Și, într-adevăr, zilele trecute avusesem o întâlnire cu o persoană, un reprezentant al unei autorități administrative locale, care are foarte multă experiență și care lucrează de mulți ani în administrația publică locală și trebuia să semneze un contract de vânzare în birou. Noi pregătisem și citisem dinainte un proiect al contractului de vânzare și, cu prima ocazie când ne-am întâlnit, își arătase cumva nedumerirea, într-o discuție liberă, evident, și poate puțin și supărarea că niciun act notarial nu e identic.
actul notarial nu reprezintă un ordin pe unitate și nu constituie un act administrativ. Într-adevăr, persoana în cauză era familiarizată cu documentele administrative. Acestea, de obicei, sunt redactate de unitatea administrativ-teritorială – de exemplu, contracte de închiriere și contracte de concesiune, care conțin un model standard – și, evident, tind să fie identice.
Nu există situație în care un contract notarial sau un act notarial să se realizeze astfel, deoarece notar nu umple spații libere sau șabloane. Actul notarial constituie un produs complet personal al fiecărui notar.
COMENTARII / 0