De la râurile Argeș și Dâmbovița la robinetele din București

Argeș și Dâmbovița sunt cele două surse zilnice ale apei din București. Aceasta este neprelucrată, în permanență supusă fluctuațiilor. În urma unei ploi intense, volumul de sedimente poate crește semnificativ; în sezonul cald, caracteristicile se schimbă față de iarnă, iar debitul acestor cursuri de apă alterează în mod continuu condițiile necesare pentru procesarea apei.

În acest punct se lansează activitatea invizibilă.

Fluxul de apă se îndreaptă spre stațiile de tratare ce produc apă potabilă destinată capitalei: Arcuda, Roșu și Crivina.

Citește șiDebitul Dunării scade din nou. Hidrologii anunță valori mult sub media obișnuită pentru octombrie-decembrie

View this post on Instagram

Brezoaele, situat pe Dâmbovița, este punctul de captare a apei, care apoi se îndreaptă către stație. Aspectul care surprinde cel mai mult este că, în această fază, natura contribuie la proces.

Diferența de altitudine dintre punctul de captare și stația din Arcuda facilitează transportul apei prin forța gravitației, fără a necesita energie suplimentară. În loc să fie forțată să se deplaseze, apa este lăsată să curgă natural.

Când sosim la stație, tempo‑ul se modifică.

În niciun moment nu există o zi identică cu cealaltă în fluxul unui râu, iar fiecare variație necesită o interpretare atentă. Experții și instrumentele de supraveghere ajustează continuu procedura de curățare, pentru ca rezultatul final să rămână constant: apă potabilă care îndeplinește toate criteriile de calitate.

Următorul pas este filtrarea.

În stația de tratare Arcuda, apa este lăsată să se depună, apoi trece prin 42 de filtre rapide care rețin particulele în suspensie. Doar după această fază se dezinfectă, iar dozarea clorului se reglează automat în funcție de proprietățile apei. Clorul este esențial pentru menținerea calității pe tot parcursul, de la ieșirea din stație, prin rețeaua de distribuție, până la robinet. Potrivit normelor în vigoare, concentrația de clor în București variază între 0,1 și 0,5 mg/l.

Stația de tratare se prezintă, privită de la distanță, ca un complex format din conducte, bazine și echipamente industriale. În interior, însă, se desfășoară una dintre cele mai semnificative transformări ale orașului. Apa, care, în scurt timp anterior, curgea printr-un râu, se convertește în apă pregătită pentru a fi introdusă în rețeaua de alimentare a Bucureștiului.

Procesul persistă fiecare zi, fără să țină cont de condițiile meteo: fie că se resimte caniculă, viscol sau plouă torențial.

În prezent, ne concentrăm exclusiv pe ultimele faze ale călătoriei: robinetul și paharul. Întregul traseu rămâne în mare parte ascuns. Cu toate acestea, stația de tratare constituie doar jumătate din poveste.

Din acel punct pornește o nouă expediție, de-a lungul a mii de kilometri de conducte ce străbat orașul și permit apei să ajungă în fiecare cartier din Bucureștiului.

Mai multe detalii despre acest drum vor fi dezvăluite în episodul următor.

Acest articol este susținut de Veolia România