În cadrul ceremoniei de absolvire a studenților de la Facultatea de Medicină Generală a Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, patru studente s-au ridicat pe scenă, având copiii în brațe.
Libertatea a interacționat cu cele patru absolvente pentru a descoperi povestea lor. Un exemplu remarcabil este cazul Elisabeth Karancevic, care a conceput doi copii în perioada studenției. Un alt exemplu mai rar este al soților Denis Bumbea și Coral Ardeț Schlosser. Amândoi părinții erau studenți la Medicină și au fost colegi de an.
Într-un alt exemplu, Diana Sabrina Ngakosso a demarat un doctorat în Germania, pe care îl va prezenta în Viena. Ea a subliniat că parcursul nu a fost facil, însă nu a simțit un sacrificiu semnificativ, deoarece
Citește șiMadridul o plânge pe femeia care a declanșat protestele pentru locuințe: „Bunica întregii țări”
„o mamă poate să facă orice”
Elisabeth Karancevic, născută Augustinov, provine din Vladimirescu, județul Arad. Ea este singura fiică a unei familii care are patru copii.
„Părinții noștri spuneau mereu că meseria noastră e să ne facem temele și să fim elevi și abia apoi să ajutăm pe acasă”, își amintește ea.
Mama lui Elisabeth este medic de laborator, iar tatăl biolog. Familia Augustinov deține un laborator de analize medicale în Arad, iar Elisabeth speră să profeseze în laboratorul familiei „după ce cresc copiii”.
Elisabeth, o practică creștină, a întâlnit partenerul ei la biserică în perioada studenției. Au intrat în căsătorie în 2023 și au doi copii: o fiică numită Zipporah, cu vârsta de un an și șapte luni, și un băiețel, Enoch, de două luni.
Elisabeth povestește că, odată ce a devenit mamă, rutina din facultate a suferit modificări majore. Ea se trezea cu două ore mai devreme pentru a pregăti laptele matern. După aceea, se îndrepta la stagii în spitale și se grăbea să prindă tramvaiul sau autobuzul pentru a ajunge acasă și a alăpta.
Când copilul se adormea, se îndrepta din nou la cursuri.
„Erau și zile în care aveam mai multe stagii consecutive și atunci îmi luam pompa de sân
Mâncarea o gătea în cantități mari, cât dormea cea mică, și o congela. La cursurile care nu erau obligatorii o ajutau colegii cu notițe. „Nu am să mint, nu puteam să mă concentrez cât timp fetița era trează, cu atât mai puțin acum, când am doi copilași”, mărturisește Elisabeth.
Cele mai grele momente au fost examenele. „Am prins sesiune în primul trimestru (n.r. – de sarcină), cu grețuri și vărsături. Am prins în trimestrul al treilea, cu bagajele făcute, în cazul în care merg direct de la examen la spital să nasc”, rememorează proaspăta absolventă.
Pentru că a născut, Elisabeth a și pierdut două examene, pe care le-a recuperat ulterior, chiar dacă abia putea să stea pe scaun. A mai avut o sesiune „cu un copil cu durere de dinți și o a doua sarcină în ultimul trimestru, cu contracții în timpul examenelor”. „Am plâns mult, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al familiei am mers mai departe”, spune Elisabeth.
Elisabeth, tânăra mamă, afirmă că a întâlnit profesori toleranți, însă și cadre didactice care
„nu m-au lăsat cu copilul la curs, dar cereau prezența obligatorie”
. Ea a participat la stagiu în timp ce avea contracții, pentru că altfel nu ar fi putut intra în examen. În plus, a profitat de legea ce prevede opt săptămâni de concediu postnatal, aplicabilă și studentelor, ceea ce i-a permis
„măcar primele săptămâni să fiu alături de primul meu copil”
.
Elisabeth a mărturisit că a vrut de multe ori să înghețe anul sau să renunțe. Pentru că soțul ei este străin, a luat în calcul chiar să se stabilească în țara lui. Părinții din ambele familii au convins-o să continue facultatea. „Când deja am avut copii, am mers mai departe cu gândul că tot ce fac pentru ei fac și că poate diploma obținută îi va ajuta pe viitor”, spune ea.
Pe tot parcursul perioadei în care a îndeplinit simultan rolul de mamă și studentă, Elisabeth a beneficiat de sprijinul fraților, părinților și socrilor. De exemplu, frații ei, care desfășoară activități online, au schimbat responsabilitățile și, săptămânal, pe rând, se ocupau de fetiță. În ultimele luni, familia Karancevic s-a relocat la părinții ei, iar frații au preluat și roluri de șoferi și babysitteri. În plus, socrii și cumnata au fost alături de Elisabeth.
„Sprijinul lor a fost totul, a fost ceea ce a făcut totul posibil”, spune Elisabeth.
La licență, tânăra mămică a mers cu două ore de somn, după o noapte în care fetiței îi ieșeau dinții, iar cel mic se trezea să mănânce. Pentru rezidențiat nu își face iluzii. „Realist vorbind, nu mă aștept la rezultate anul acesta. Dau tot ce pot, învăț noaptea, voi merge să încerc, dar probabil voi rămâne un an în concediu de creștere copil”, spune ea.
Un exemplu aparte îl reprezintă și cuplul format din Denis Alexandru Bumbea și Coral Ardeț Schlosser. Denis, născut în Petrila din județul Hunedoara, a terminat studiile în Ingineria Mediului la Politehnica. A activat în domeniu timp de patru-cinci ani, însă nu a găsit satisfacție. În 2020, la vârsta de 26 de ani, a obținut admitere la facultatea de Medicină și a început studiile.
Coral Ardeț Schlosser a sosit din Israel cu șapte ani în urmă.
„De la 13 ani am știut că vreau Medicină”
Părinții ei provin din România, iar bunicii trăiesc în Timișoara. În fiecare vară, Coral vizita orașul și a hotărât să se stabilească în Timișoara.
„Am vrut o viață mai liniștită. Totdeauna am dorit să mă întorc în România”
Coral și Denis s-au întâlnit în timpul pandemiei, când colegii din aceeași ană încercau să se întâlnească. La începutul primului an de facultate, cei doi s-au logodit. În urmă cu doi ani, s-au căsătorit, iar fiica lor are acum șapte luni.
Cei doi soți mărturisesc că primele două luni au fost grele, pentru că fetița „nu a fost destul de cooperantă, are o personalitate aparte”. Pentru rezidențiat s-au apucat de învățat încă din octombrie 2025, când Coral era însărcinată. Până la naștere, în februarie, terminaseră cea mai importantă dintre cele trei cărți de pregătire.
Pentru a face față, Denis și Coral se organizează în schimburi.
Soția e pe noapte cu fetița, eu pe dimineață o mai las câteva ore, timp în care am eu grijă de cea mică, o plimb, o mai adorm dacă e cazul. Când se trezește soția, ne punem pe treabă și începem să învățăm împreună. Cu copilul în brațe, cu copilul în țarc. Cum putem. Ne raportăm la copil. Faptul că suntem amândoi la Medicină ne ajută foarte mult
Bunicii îi ajută. „Fără ei nu puteam să facem față tot. Nu cred că reușeam fără ei”, spune Coral. Despre sacrificii vorbește simplu: „Când știi că vrei copii și când vrei și Medicină, trebuie să știi în ce te bagi. Nu cred că sunt chiar sacrificii. Da, e greu, da, e obositor, dar chiar merită momentele astea”.
Cei doi părinți studenți spun că profesorii le-au arătat înțelegere. Coral a primit „un fel de concediu de maternitate” de șase săptămâni, iar unele cadre didactice, mame care trecuseră prin aceeași situație, au fost deschise față de ei.
Copilul venit în viața lor le-a schimbat planurile de carieră celor doi absolvenți de Medicină. „La început ne gândeam amândoi la o carieră mai intensivă. După ce a venit copilul, ne-am dat seama că nu putem să le avem pe ambele și trebuie să căutăm o cale de mijloc, poate o specialitate care să ne ofere timp și pentru viața de familie”, spune Denis.
Profesorii de la Medicină le-au spus că studenția și rezidențiatul sunt cele mai bune perioade pentru un copil, pentru că, mai târziu, ca medic specialist într-o clinică privată, riști să-ți pierzi pacienții. Denis nu crede în momentul perfect: „Mai ales în Medicină, nu există un moment în care să spui «gata, acum e momentul»”.
Sabrina Diana Ngakosso (fostă Nemeș) provine din Sighetu Marmației. La vârsta de 11 ani, ea și părinții săi au plecat în Germania, unde a finalizat liceul și a obținut bacalaureatul. Dorința de a studia Medicină a întâmpinat un proces de admitere extrem de competitiv în Germania. Monika Shokander, bunica ei vitregă, a sugerat să se întoarcă în România, inspirată de succesul fiului ei, care a absolvit Stomatologia la Timișoara.
Au găsit pe internet un student la Medicină care să o pregătească. Tânăra, care făcuse toată școala în limba germană, a intrat la buget și a rămas pe un loc fără taxă în toți anii. „Nu eram pregătită să dau în România chiar deloc”, recunoaște Sabrina.
În a patra și a cincea clasă, a participat la programul Erasmus, studiind în Frankfurt și Würzburg. A înscris discipline
Licența a redactat certificatul înainte de nașterea copilului și s-a îndreptat către Timișoara, purtând cu ea bebelușul de o lună.
„E greu, dar se poate. Am reușit”
, spune Sabrina. În noiembrie, va susține doctoratul la Viena, iar bunicul vitrege susține că este unul dintre cei 800 de candidați.
Sabrina vrea să facă rezidențiatul în Franța. Despre medicii care pleacă din țară, spune că România ar trebui să îi încurajeze să rămână „cu salarii, cu poziții”. „Pe teorie facem multe, dar nu doar asta contează”, spune ea.
Ioana Andrada Popescu provine din Hunedoara, unde a terminat studiile la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”. De la liceu, aspirația ei era să urmeze Medicina, însă nu a reușit să fie acceptată la prima încercare. A optat pentru specializarea Radiologie
Își întâlnise soțul prin intermediul rețelei în luna septembrie a anului 2016.
„De atunci pot să spun că am crescut împreună și ne-am construit pas cu pas viețile și familia”
– declară Ioana. În anul 2024, în timp ce se pregătea pentru ceremonie, a descoperit că era însărcinată.
„O veste minunată, ne-am dorit enorm un copil”
– spune mama Sofiei Maria, care acum are un an și nouă luni.
„Când Sofia era mai mică, era destul de greu să mă concentrez, mai ales când eram singură cu ea. Încercam să învăț în timpul somnului sau seara, după ce o culcam”, mai spune Ioana.
În experiența ei, tânăra mamă afirmă că cheia realizării a constatat în definirea unor priorități bine delimitate, fără a căuta perfecțiunea.
Am învățat să folosesc foarte bine intervalele scurte și să-mi împart materia în obiective mai mici. Și, poate cel mai important, am învățat că uneori «am făcut suficient pentru astăzi» e un lucru perfect normal și acceptabil
povestește Ioana.
În sesiuni, când toate responsabilitățile se suprapuneau, a gândit examen cu examen: „Nu m-am gândit «mai am X ani de facultate». Am ales să gândesc că trebuie să trec de examenul acesta, apoi de următorul, și uite că încet am ajuns la final”.
Ioana recunoaște că
„au existat momente în care mă simțeam foarte vinovată că învăț în loc să-mi petrec timpul cu Sofia”
În mod repetat, aștepta până la seară, după ce fetița se culca, pentru a începe să studieze. Nu a reușit să evite complet oboseala. Mai spune că, în timp, a învățat să accepte limitele și nu mai considere odihna o pierdere de timp.
În timp ce se pregătea pentru rezidențiat, Sofia a petrecut câteva zile la bunici, unde
„îi place foarte mult să meargă”
. Ioana a adăugat:
„Așa pot și eu să mă concentrez pe învățat fără să mă simt chiar atât de vinovată”
. Contribuția soțului, care s-a implicat enorm în gospodărie și în creșterea fetiței, a fost esențială, iar mama ei a efectuat naveta săptămânală de la Hunedoara la Timișoara.
Nu a avut niciodată intenția de a renunța.
„Faptul că am devenit mamă nu mi-a diminuat dorința, dimpotrivă, mi-a dat și mai multă motivație”
afirm
Maternitatea a modificat perspectiva ei asupra pacienților.
„Înțelegi cât de mult contează pentru un părinte felul în care medicul comunică. Dincolo de diagnostic
Libertatea le-a cerut tinerelor mame de la Medicină și un sfat pentru studentele care sunt însărcinate sau își doresc un copil în timpul facultății. „I-aș spune că nu trebuie neapărat să aleagă între a fi mamă și a-și urma profesia. E adevărat, nu e ușor și fiecare femeie are situația ei, dar faptul că apare un copil nu înseamnă că trebuie să renunțe la visul profesional. Aș sfătui-o să ceară ajutor, să accepte că poate de multe ori lucrurile nu vor merge perfect sau nu vor merge așa cum ne dorim. Să nu se compare niciodată cu alți colegi sau alte colege care au alte condiții de viață și alte priorități, dar mai ales să nu creadă că trebuie să fie perfectă în toate rolurile, în fiecare zi. Uneori, cred că e suficient doar să continuăm”, este sfatul Andradei Popescu.
Elisabeth Karancevic i-ar spune unei studente care vrea să devină mamă „să nu se lase descurajată de ideea că nu este momentul potrivit, pentru că acesta probabil nu există, iar fiecare femeie are propriile priorități”. „Nu-i va fi ușor, vor exista zile de oboseală, examene, nopți nedormite și momente în care va simți că nu reușește să le facă pe toate. Se poate să fii și mamă, și studentă și să construiești în continuare cariera la care visezi, chiar dacă drumul va arăta puțin diferit. Acestea sunt și sfaturile pe care eu le-am primit”, este mesajul lui Elisabeth.
Coral adresează studentele care doresc să devină mame un îndemn de susținere:
„Se poate. Se pot face și copii, se poate face și facultate. Nu e ușor deloc. Dar dacă ăsta e scopul și
COMENTARII / 0