Monument dedicat eroilor de frontieră, pe „Cortina de Fier” din România

Un itinerar ciclist european denumit „Cortina de Fier” traversează teritoriul a 20 de țări pe o distanță de peste 10.000 de kilometri și urmează să intre în România prin localitatea Lunga, după care va străbate județul Timiș până la Stamora Moravița, trecând prin orașul Timișoara.
Proiectul de creare a acestei noi infrastructuri pentru cicliști în regiunea Banat a demarat printr-un program de cooperare transfrontalieră IPA România–Serbia, care a primit finanțare din partea UE și a fost dus la îndeplinire de către Consiliul Județean Timiș, în parteneriat cu entitățile din Serbia, respectiv Municipalitatea Zitište și Agenția Regională pentru Dezvoltarea Socio-Economică Banat.

Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.

În apropierea graniței cu Serbia, Lunga a devenit locația primului monument care semnalează traseul Cortinei de Fier pe teritoriul României. Acest monument servește drept punct de pauză pentru cicliști și este reprezentat de o construcție din lemn, dotată cu gradene și flori, ce onorează memoria frontieriștilor, termen folosit pentru persoanele care încercau să părăsească România în mod clandestin.

Citește șiDaniel Băluță vrea patrule stradale în Tineretului pentru a descuraja consumul de droguri și violențele dintre blocuri

Monica Ivan din partea Consiliului Județean Timiș a declarat că proiectul Inclusive Border Cycling își propune să îmbogățească experiența culturală de-a lungul rutei EuroVelo 13, cunoscută și sub numele de Cortina de Fier, care traversează România, începând cu localitatea Lunga. Acest traseu velo a fost conceput pentru a servi drept poartă de intrare în țară, dar care, în trecut, în timpul regimului comunist, reprezenta o poartă de evadare pentru cei care încercau să părăsească țara. În acest context, Monica Ivan a subliniat importanța creării unui spațiu care să comemoreze memoria celor care au avut curajul să înfrunte gloanțele sau pușcăria în căutarea libertății.

„Am zis că ar fi un lucru foarte bun să avem un spațiu care să onoreze memoria celor care au avut curajul de a înfrunta gloanțele sau pușcăria în încercarea de a-și găsi libertatea. Totodată, am vrut să avem și un spațiu cu rol utilitar pentru bicicliștii care vin pe traseul EuroVelo 13, să se poată odihni. Am ridicat și un monument pentru a aminti de micul trafic, care a fost o componentă importantă a vieții localnicilor în perioada comunistă. Vrem să avem elemente care să amintească de viața oamenilor în acea perioadă. Micul trafic era o gură de oxigen prin care oamenii puteau să aducă în țară dulciuri, haine și obiecte care nu erau disponibile în magazinele din România comunistă”

În plus, acest proiect are ca scop să ofere o zonă de odihnă pentru bicicliști și să ridice un monument care să amintească de micul trafic, o parte esențială a vieții locuitorilor din acea perioadă. Prin aceste elemente, se dorește evocarea vieiții oamenilor în timpul regimului comunist.

Reamintirea momentelor petrecute la granița cu Iugoslavia a devenit o realitate tangibilă.
Aici, frontierașii au lăsat o urmă care nu va fi ștearsă.
O memorie vie a micului trafic care a existat cândva între cele două țări va fi păstrată.
Acum, o parte din această istorie a fost imortalizată printr-un monument.
Acest omagiu adus celor care au activat la frontieră reprezintă primul pas într-un proiect mai amplu.
Proiectul, denumit „Cortina de Fier”, își propune să evidențieze importanța și impactul acestui segment de frontieră.

Alexandru Contrea își are rădăcinile în localitatea Lunga, ceea ce îi permite o cunoaștere aprofundată a regiunii și păstrarea unor amintiri vii. Experiența sa în zonă este marcată de un episod dramatic: evadarea în Iugoslavia a avut loc cu puțin timp înainte de Revoluție. Însă, un alt episod tragic i-a marcat familia: fratele său a căzut victimă a focului grănicerilor în încercarea de a evada din țară, tot în această zonă.

Alexandru Contrea a relatat, într-un interviu acordat G4Media, un episod dramatic din viața sa, care a avut loc în 1978.
În acea perioadă, fratele său lucra ca șofer la Ceramica din Jimbolia și era proprietarul unui vehicul SRD.
Un grup de aproximativ 22 de persoane planificase să traverseze frontiera, însă doar opt dintre ele s-au prezentat la timp.
Se presupune că unii dintre cei care nu s-au prezentat ar fi fost informatori sau colaboratori ai autorităților.
În acea zonă, existau multiple posturi de observație de unde militarii monitorizau frontiera.
În dimineața respectiva, fratele lui Contrea a încercat să traverseze frontiera cu mașina, însă aceasta a intrat în contact cu un gard de sârmă ghimpată.
Deși a reușit să treacă, problemele tehnice au apărut atunci când știftul de la maneta de viteză s-a rupt.
Mașina a rămas blocată în viteza a cincea și a devenit imobilă din cauza lipsei de putere, fiind incapabilă să urce o pantă.
În acel moment, militarii au început să se apropie din direcția frontierei.
Un căpitan a tras cu o pușcă cu lunetă dintr-un post de observație.
Fratele lui Contrea a ridicat mâinile în semn de supunere, însă a fost lovit de un glonț în braț.
A încercat să continue să se deplaseze, dar a fost din nou lovit, de această dată în picior.
În același timp, militarii care veneau spre ei au deschis focul.
Unul dintre cei care însoțeau fratele lui Contrea a fost împușcat și a decedat ulterior în drum spre spital.
Fratele lui Contrea a necesitat șase luni de spitalizare.
El însuși a reușit să fugă pe 9 noiembrie 1989 și a fost arestat la Zrenjanin.
La acel moment, Revoluția era în plină desfășurare, iar el era încarcerat în Serbia.
La 22 decembrie, odată cu fuga lui Ceaușescu, Contrea a fost eliberat.
După Revoluție, el a achiziționat terenul pe care a traversat frontiera, dorind să păstreze această amintire.

Alexandru Contrea a fost fotografiat de Ștefan Both pentru realizarea unei imagini FOTO.

Frontiera a devenit o zonă de interes pentru cei care erau dispuși să își asume riscuri în schimbul unor avantaje economice, un fenomen cunoscut sub numele de mic trafic.

Asociația Colț de Banat a creat un mic piedestal lângă un punct de repaus-monument, dedicat fenomenului de mic trafic care a avut loc în Iugoslavia. Acest omagiu evocă epoca în care cetățenii români, de obicei persoane de încredere ale regimului, obțineau permisiunea de a călători în Iugoslavia pentru a efectua cumpărături. În esență, acest mic trafic era permis doar rezidenților care locuiau într-o zonă de 15 kilometri de-a lungul graniței cu Serbia, în interiorul țării, și care erau autorizați să comercializeze diverse produse. În același timp, sârbii aveau posibilitatea de a veni în România cu mărfuri. Acest fenomen explică de ce piețele din Timișoara erau abundente, în perioada comunistă, cu produse occidentale, perioadă în care magazinele de stat erau, în general, lipsite de bunuri.

Alexandru Contrea a relatat că obținerea unui „pașaport de mic trafic” nu era la îndemâna oricui. Numai persoanele cu o situație financiară mai bună reușeau să obțină acest document, deoarece acestea aveau ceva de valoare pe care să-l ofere în schimb. Nu exista riscul ca acestea să rămână în străinătate.

„Era ca un pașaport, dar scria pe el permis de mic trafic”

, a explicat el. Acest permis special permitea titularului să se deplaseze doar 20 de kilometri de frontieră și era necesar pentru a călători în Iugoslavia. La fel era și pentru cetățenii sârbi, care puteau să vină în România până la 20 de kilometri de frontieră. Locuitorii din zonă obișnuiau să facă schimb de mărfuri, vânzând nuca și macrameuri în schimbul produselor precum Vegeta, blugi, haine și țigări. Un astfel de permis conținea 12 locuri de ștampilă, permițând titularului să treacă frontiera de 12 ori pe an. Însă, mulți dintre cei care călătoreau cu acest permis nu ștampilau documentul.

O imagine surprinde un monument situat pe traseul velo „Cortina de Fier”, fotografie realizată de Ștefan Both.

Un punct de referință important pe traseul velo „Cortina de Fier” este reprezentat de bornele realizate din cărămizi special concepute de Bohn.

Asociația Colț de Banat a conceput și instalat patru marcaje distinctive de-a lungul unor comunități situate de-a lungul graniței cu Serbia. Unul dintre acestea onorează memoria micului trafic, un altul comemorează deportarea în URSS, cel de-al treilea deportarea în Bărăgan, iar al patrulea aduce un omagiu fugii din România comunistă.

Amintirea trecutului este păstrată prin borna de la Lunga, care are conexiuni cu diverse simboluri.

„Există diferite simboluri care sunt legate de borna de la Lunga”

, după cum afirmă Sergiu Dema, directorul Casei de Cultură din Jimbolia.
Un exemplu în acest sens este cărămida Bohm, care poartă ștanța fabricii din Jimbolia.

• Mulți dintre cei implicați în micul trafic au avut legături cu această fabrică importantă.
• Unii dintre aceștia au fost deportați sau au încercat să fugă.

Aceste borne au rolul de a atrage atenția asupra importanței de a învăța din experiența trecutului.

„să fim conștienți că nimeni niciodată nu este ferit de nebunia extremelor dacă nu se iau măsuri”

, avertizează Sergiu Dema.

Fotografia ilustrează Alexandru Contrea și este semnată de Ștefan Both.

În vecinătatea noului spațiu de odihnă și a monumentului, doi arbori au fost plantați, care în viitor vor oferi umbră celor care se deplasează cu bicicleta.

O fotografie realizată de Ștefan Both arată un monument situat pe ruta Cortina de Fier a unui traseu velo.

Pe traseul Cortina de Fier, numeroase povești captivante și situri istorice din perioada Războiului Rece vor fi aduse în atenție, la fel și diverse locații cu semnificație locală, toate acestea putând constitui atracții turistice pentru călătorii care se deplasează pe două roți.

Proiectul în desfășurare prevede crearea unor zone de relaxare și odihnă special concepute pentru cicliști, dotate cu facilități de ultimă generație și panouri informative, precum și instalarea unor contoare de biciclete în locații strategice – inclusiv pe pista de pe digul Begăi care leagă Timișoara de Zrenjanin – în scopul monitorizării fluxului de trafic și evaluării impactului turismului. Următoarea oprire pe lista de obiective memoriale este Otelec.