Oaia Kiki, fără picioare, conduce scaunul cu rotile – internetul uimit.

Începutul poveștii sale datează de la mult înainte de momentul în care a reușit să

conducă

prin curtea sanctuarului în care trăiește, precizează Blic. Kiki s-a născut cu defecte grave de mobilitate, iar șansele ei de a supraviețui au fost considerate foarte mici.

Citește șiSusținător Georgescu acuzat de atac la DIICOT sub control judiciar

Ce evenimente au avut loc cu Kiki înainte de a ajunge în sanctuar?

Kiki s-a născut în Massachusetts în 2021, având membre deformate și partea din spate a corpului paralizată. Mama ei a fost infectată în timpul gestației cu virusul Cache Valley, un virus transmis de țânțari care poate provoca malformații grave la miei atunci când infecția apare în anumite etape ale sarcinii.

Doar 11 zile de la naștere, Kiki a ajuns în sanctuarul Don’t Forget Us, Pet Us din North Dartmouth, Massachusetts. Era în stare de slăbiciune severă, iar mama a respins-o și a încetat să o alimenteze. Deb Devlin, una dintre cei care se ocupă de sanctuar, a luat sub îngrijire mielul.

Primul efort a consistat în a o ajuta să poată merge.

În primele etape, îngrijitorii au încercat diverse metode pentru a spori mobilitatea animalului. Kiki a beneficiat de sesiuni de fizioterapie, exerciții de întindere, tratamente laser și alte intervenții, dar niciuna dintre acestea nu a reușit să-i readucă abilitatea de a merge. Într-un anumit moment, echipa a decis să schimbe strategia.

În loc să continue să încerce să facă corpul lui Kiki să funcționeze ca cel al unei oi mobilă, îngrijitorii au decis să se concentreze pe activitățile pe care le putea realiza deja. Și aici a apărut un indiciu important.

Kiki a învățat să opereze jucării pentru copii interactive, activând butoanele cu capul. Ea se bucură în special de căutarea anumitor sunete și melodii. În timp, îngrijitorii au constatat că reușea să controleze chiar și comanda unui radio. Astfel, s-a născut conceptul joystickului.

În ce mod a dobândit Kiki capacitatea de a „conducă”

În situația în care ar fi putut manipula jucării și alte obiecte cu ajutorul capului, îngrijitorii au ponderat dacă aceeași capacitate ar putea fi extinsă la un dispozitiv de deplasare.

Au experimentat cu modificarea unui cărucior, iar mai târziu au creat o platformă motorizată pentru scaun cu rotile. Au instalat deasupra o structură ce reiese ca un cărucior și au poziționat joystickul astfel încât Kiki să poată controla dispozitivul cu capul. Această realizare a stârnit surpriza chiar și printre îngrijitorii ei.

Conform declarațiilor lui Deb Devlin, Kiki a reușit să opereze scaunul cu rotile în doar câteva secunde. Prin intermediul joystickului, ea poate avansa, retroceda și schimba direcția. Astfel, Kiki nu este doar o pasageră în scaunul cu rotile, ci o utilizatoare activă a aparatului.

Kiki nu poate să-și folosească picioarele, însă conduce singură un scaun cu rotile. Sursa imaginii: Youtube.

O oaie ce nu a abandonat activitățile care îi plac

Viața Kiki nu se limitează doar la scaunul cu rotile. Potrivit surselor, oaia manifestă o mare curiozitate și se bucură de muzică, televiziune și activități ce îi permit să interacționeze cu mediul înconjurător. Înregistrările arată-o în timp ce dansa, se juca cu bule de săpun și se delecta cu masaje și cu o suprafață vibratoare.

Kiki este, de asemenea, foarte apropiată de celelalte animale din sanctuar. Deb Devlin spune că uneori ajunge să aibă un rol asemănător celui de „mamă” pentru animalele orfane care ajung acolo. Sanctuarul găzduiește aproximativ 40 de animale, printre care porci, vaci, cai, găini, rațe și porumbei, unele dintre ele având la rândul lor dizabilități.

Narațiunea lui Kiki s-a răspândit rapid, devenind virală.

Fotografiile cu oaie adorabilă care își manevrează singură mobilitate s-au răspândit în masă pe platformele de socializare. Narațiunea a ajuns și în mass-media americană și internațională, iar clipurile puse online de sanctuar au stârnit numeroase comentarii.

Situația lui Kiki nu este captivantă din motivele de a demonstra că animalul

„gândește ca un om”

sau că tehnologia i-a schimbat comportamentul, afirmații care ar depăși ceea ce pot confirma sursele.

Observabil în mod direct, ceea ce se poate vedea este mult mai simplu și, posibil, și mai impresionant: Kiki a înțeles cum mișcarea joystickului determină deplasarea mașinii și aplică această competență pentru a se deplasa singură. În esență, povestea Kiki reprezintă o adaptare. Imaginile în care ea controlează joystickul cu capul au transformat o soluție improvizată pentru un animal cu dizabilități într-una dintre cele mai neobișnuite povești de adaptare și tehnologie.