Arheologii din Alba Iulia au identificat artefacte noi, cu vârsta de peste 1800 de ani, în cadrul investigațiilor desfășurate în regiunea în care a existat cel mai mare și mai bogat oraș al Daciei Romane.
În inima orașului Apulum, cunoscut sub numele roman de Alba Iulia, se afla Colonia Aurelia Apulensis, locuită de mii de oameni, majoritatea provenind din diverse provincii ale Imperiului Roman. Numele acestei colonii derivă atât de la împăratul Marcus Aurelius, cât și de la fiul său, Commodus.
Orașul coloniștilor a existat timp de peste 100 de ani, fiind înființat după cucerirea Daciei, în primele decenii ale secolului al II-lea și a funcționat până după anul 260, când a avut loc retragerea romanilor la sud de Dunăre.
Citește șiVești bune pentru șoferi! Se pregătește deschiderea unui nou tronson din Autostradă de Centură București
Pe măsură ce timpul a trecut, orașul a atins un nivel înalt de dezvoltare, fiind numit Chrysopolis (bogat în aur).
În anul 2025, s-au inițiat investigații arheologice pe un teren de aproape 10.000 de metri pătrați, care la început era destinat construirea unei autobaze pentru sistemul de transport de călători din Alba Iulia.
Descoperirile impresive obținute în cadrul campaniilor din 2025 și 2026 au modificat strategiile autorităților locale; sediul autobazei a fost relocat pe o altă poziție, iar suprafața a fost alocată exclusiv studiilor arheologice și, în final, transformării în un parc arheologic.
Echipa de arheologi din Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia efectuează săpăturile, iar fondurile provin din Consiliul Județean Alba. În practică, operațiunea de săp
„În campania din 2025 am dezvelit clădiri, mai ales din secolul al III-lea, avem informații noi cu privire la viața romană din ultimele 2-3 decenii ale stăpânirii romane din Dacia, adică de după anul 250. Am descoperit străzi, intersecții de străzi, străzi pavate cu dale din gresie, de bună calitate. Aceste străzi cu dale au fost construite mai ales când această așezare a primit statutul de «colonia» în timpul lui Comodus, adică după anul 180. De asemenea, am identificat tot felul de etape de construcție pentru că romanii făceau resistematizări ale orașelor, uneori demolau clădiri mai vechi și reconstruiau”, spune arheologul Radu Ota, coordonatorul lucrărilor de cercetare.
Conform declarației sale, orașele romane erau construite pe baza unui sistem de cvartale, în care străzi paralele se intersectau cu alte căi. Această schemă, preluată de romani din Grecia Antică, continuă să fie aplicată și în prezent în orașele din SUA, unde structura de cvartale rămâne principala.
„În acest an am mai descoperit o statuetă votivă a zeului Esculap, zeul medicinei și al tămăduirii. Se știe că în Colonia Aurelia Apulensis, foarte aproape de locul săpăturilor noastre, exista un Asclepieion, adică un templu-spital, unde veneau locuitorii provinciei și din alte provincii romane, pentru a se trata.
Am descoperit cazul unui veteran al V-a Macedonica, care a recuperat vederea. De asemenea, am identificat nume de medici, printre care Septimius Asclepius Hermes și Titus Attius Divictus, informații extrase din inscripțiile găsite.
„Sunt foarte multe informații care ne arată viața strămoșilor noștri acum 1700-1800 de ani”
afirmă arheologul.
Așezarea a fost creată prin colonizare, iar locuitorii au fost aduși după cucerirea regatului lui Decebal și formarea provinciei Dacia, provenind din toate zonele imperiului.
„Erau coloniști aduși absolut de peste tot, din zona Siriei de astăzi, din zona Turciei, din nordul Africii, din Egipt, din zona Libiei, Mauritaniei, din zona Spaniei, Galiei, adică Franța de astăzi. Acești coloniști sunt atestați de inscripțiile dezvelite și au venit datorită potențialului de afaceri pe care îl aveau aceste locuri. Și drept dovadă, acest oraș, care a fost mai întâi o așezare semi-rurală de coloniști, s-a dezvoltat și a primit statutul de municipiu în timpul lui Marcus Aurelius, iar apoi de colonia în timpul lui Comodus, urmașul lui Marcus Aurelius”, spune istoricul.
Ca dovadă, această localitate, inițial o așezare semi-rurală a colonistilor, a evoluat și a obținut statutul de municipiu sub domnia lui Marcus Aurelius, iar ulterior a devenit colonia în perioada lui Commodus, succesorul lui Marcus Aurelius, explică istoricul.
În 252-253, o inscripție dintr-o fază de criză a Imperiului Roman, marcată de numeroase invazii ale triburilor barbare, face referire la oraș-colonie Aurelius Apulensis Chrysopolis, denumirea care semnifică o metropolă bogată în aur.
„Este o confirmare a statutului urban înalt pe care îl avea orașul. Ne bucurăm că putem dezveli ziduri, construcții, pavimente, drumuri care au aparținut aceste așezări urbane și sperăm ca în anii următori, Muzeul Național al Unirii, împreună cu Consiliul Județean Alba și cine se va mai alătura, să realizeze un parc arheologic așa cum este, absolut firesc”, mai afirmă Radu Ota.
Arheologul completează că descoperirile adaugă și chiar rescriu parțial istoria orașului Alba Iulia. „Am obținut informații cu privire la ce s-a întâmplat în această provincie în ultimele două, trei decenii ale stăpânirii romane. Avem, de exemplu, o monedă emisă de împăratul Emilianus, un uzurpator din anul 253, care a domnit două luni. Foarte rar se găsește o asemenea monedă. Faptul că statul roman mai furniza monedă în provincie, însemna că încă mai existau autorități, deși era, deja, o criză majoră.
Se pune, astfel, problema dacă romanii s-au retras în timpul lui Gallienus, adică după 260, sau în timpul lui Aurelian, după 270, așa cum am învățat la școală. Deci sunt aduse informații noi și se pot scrie istorii frumoase, adică corecte. De fapt asta ne interesează, să scriem istoria corect, atât în lucrurile de specialitate, dar și în volumele de popularizare a arheologiei, a istoriei”, mai precizează istoricul din Alba Iulia.
În proiectele viitoare ce țin de această porțiune din cartierul Partoș al orașului Alba Iulia, se pune accent pe salvarea resturilor și pe inaugurarea unui parc arheologic. Inițiativa ar putea include un mic spațiu muzeal în care să fie expuse artefacte găsite la fața locului, un atelier dedicat restaurării obiectelor dezvăluite și chiar o expoziție de artefacte, numită lapidarium.
„Poate fi un loc unde pot veni elevii, părinții cu copiii, ca să simtă istoria mai aproape. Chiar ar fi un loc extraordinar pentru educație muzeală, pentru că e foarte important ca elevii să-și dea seama de trecut, să conștientizeze valoarea patrimoniului, pentru că, din păcate, patrimoniul nu are foarte mulți prieteni în România. Sunt exemple, cum ar fi Carnuntum în Austria și Viminacium în Serbia, unde s-au creat asemenea parcuri arheologice. Alții abia apucă să aibă asemenea vestigii, noi de ce să nu profităm? E nevoie, însă, de fonduri europene, pentru că aici e vorba de milioane de euro”, completează arheologul.
Pereții și trotuarele vor fi acoperiți cu prelate speciale și cu pământ, pentru a se proteja de efectele mediului înconjurător, în acea perioadă, totuși.
În concluzie, istoricii intenționează să întocmească un dosar care să facă ca monumentul să fie propus și să intre pe lista UNESCO. Din Alba Iulia se află deja, în Patrimoniul UNESCO, castrul roman, care servește ca sediu al
COMENTARII / 0