Podul din România vechi de peste un secol, fără niciun picior în apă, restaurat de voluntari. Povestea locului unde „banii veneau pe apă”

Dumitru Cîmpean, profesor de istorie la școala din Gura Râului, este unul dintre cei care păstrează legendele satului. El se mândrește cu cele două monumente...

Dumitru Cîmpean, profesor de istorie la școala din Gura Râului, este unul dintre cei care păstrează legendele satului. El se mândrește cu cele două monumente istorice ale comunei: Biserica Mică, care găzduiește hramul „Cuvioasa Paraschiva”, și podul acoperit, cunoscut și sub numele de Podul Morii.

În albia râului nu există niciun picior de sprijin.

Construit în secolul al XIX-lea, acest pod reprezintă una dintre realizările care atrag atenția datorită tehnicii aplicate de meșteri. Lungimea sa depășește 12 metri și a fost realizat pe baza principiului „grinzilor cu zăbrele”, ceea ce a permis traversarea Cibinului fără a avea un sprijin în albia râului. În Ardeal, rămân doar câteva poduri construite pe același principiu.

Citește șiAccident grav la Călimănești, pe Valea Oltului. Un camion frigorific s-a izbit de o stație de carburanți

Podul era legat direct de moara amplasată pe malul Cibinului. Într-o monografie publicată în 1896 se constată că moara a fost cumpărată în 1858 de preotul Ioan Arsenie pentru 3.200 florini, împreună cu

„temeinicul pod acoperit, care mijlocea comunicațiunea”

.

În acea perioadă, apa Cibinului nu se limita la a fi doar un element al peisajului; ea alimenta joagăre, pive pentru postav și ulei, precum și mori pentru cereale. De aici a născut expresia populară:

„gurănilor le venevă banii pe apă”

„În Gura Râului funcționau patru mori pe apă, iar morarii umblau prin sat cu carul tras de boi pentru a strânge sacii cu grăunțe și, mai apoi, pentru a aduce făina. Aveau la cornul boului un «clopot morăresc», legat cu o funie, care anunța că morarul a venit după măciniș”, spune Dumitru Cîmpean.

Funcționarea morilor era prevăzută să se estompeze pe măsură.

Podul acoperit constituie un element vital al cotidienei satului.

În perioada postbelică, după cel de-al Doilea Război Mondial, autoritățile din regim comunist au luat hotărârea de a suspenda funcționarea joagărelor, însă morile au continuat să opereze până la sfârșitul anii ’70, momentul în care a fost ridicat barajul.

În momentul în care s-a schimbat regimului apei, a dispărut și realitatea în care morarii călătoreau cu boii după sacii cu grăunțe. În locul acelor drumuri, rămâneau exclusiv oamenii care transportau puține cereale necesare gospodăriei.

În ciuda altor evenimente, podul a asistat și la momente mult mai simple din viața satului.

„Aici se jucau copiii, iar în posturi, când nu se făcea joc în Pavilion, se întâlneau tinerii ce luau apoi drumul spre «Calea Domnilor» sau «Măial», cum i se mai spune potecii și poieniței fol

În acea zonă, se spune că și poetul George Coșbuc ar fi traversat, în perioada în care era găzduit de preotul Manta, și obișnuia să urce de-a lungul Cibinului până la Vârtochele.

Reparat prin sprijinul Ambulanței pentru Monumente.

De-a lungul anilor, structura a continuat să existe. În ultima perioadă, echipa de voluntari din Ambulanței pentru Monumente s-a dedicat restaurării podului.

Restaurarea poate insufla o viață nouă monumentului. Dumitru Cîmpean afirmă că podul ar putea deveni sediul unor expoziții etnografice și a unor activități culturale, iar el ia în calcul chiar planificarea unei „Zile a Podului”.

„Lumea a auzit de el, este curioasă să-l vadă și să-i afle povestea”

profesorul afirmă.

Podul acoperit din Gura Râului a continuat să fie nu doar o structură veche de peste râul Cibin, ci și un fragment al istoriei locale.

„Podul acoperit din centrul comunei Gura Râului are o nouă viață prin grija voluntarilor și are puterea să adune comunitatea laolaltă”

În cadrul prezentării, Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, a relatat povestea podului din Gura Râului.

COMENTARII / 0