Primăria Călimănești a restaurat cu 12 milioane de lei, majoritatea prin PNRR, Castrul Roman Arutela, aflat pe Valea Oltului, lângă Mănăstirea Cozia. Monumentul face parte din situl UNESCO „Frontierele Imperiului Roman-Dacia”. Rezultatul, anunțat și cu imagini de Ministerul Culturii, a provocat controverse pe rețelele de socializare. HotNews a vorbit cu trei specialiști pentru a afla care sunt procedurile în astfel de situații și dacă criticile sunt valide sau nu.
„Castrul Roman Arutela, parte din Ruta Castrelor Romane din România, este redat publicului”. Așa începe anunțul făcut recent de Ministerul Culturii.
Mesajul subliniază că Proiectul de reabilitare, susținut de PNRR, se bazează pe cercetări arheologice și istorico-arhitecturale efectuate pe parcursul mai multor ani și a finalizat, în 2025, întregul proces de avizare de specialitate. În plus, se adresează felicitări Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene pentru
Citește șiO femeie a furat lozuri răzuibile în valoare de 3000 de euro de la un magazin și a vrut să încaseze 21 de câștiguri la altul
„pentru semnarea contractelor de finanțare”
.
“Sperăm să avem parte de cât mai multe astfel de proiecte de reabilitare a patrimoniului din România”
Ministerul Culturii a adăugat în mesajul său de pe Facebook.
Postarea a generat mai mult de 1.000 de comentarii și peste 2.000 de reacții, dintre acestea multe au manifestat furie și altele amuzament.
În lista prezentată se menționează „Termopane”, „leduri”, „tobogane roz”.
„Mergeau si niște termopane albe. Plus refacerea turnului putea să fie încredințată arhitecților de la Buzescu sau Țăndărei,”
un comentator a scris.
„Și cateva LED‑uri discrete cu comandă din aplicație. Să fie vizibil, să fie atractiv, să ne simțim urmașii Romei”
un altul a scris.
O dintre glumele ridicate de internauți în urma restaurării Castrului Roman Arutela.
„Lipsesc toboganele din plastic roz. Absolut rusinos! Stergeti postarea cu felicitari si laude. V-ati făcut de ras cu o asemenea „reabilitare”. Monumentele istorice se conserva si se restaureaza”
Un alt comentator a adăugat.
Spații multifuncționale, menționate încă de la începutul execuției
Restaurarea sitului roman Castrul Roman Arutela, înregistrat în Lista Monumentelor Istorice, a fost stabilită în octombrie 2022, în momentul în care Primăria Călimănești și Ministerul Fondurilor europene au semnat contractul de finanțare, susținut de Planul Național de Redresare și Reziliență.
12.402,922 lei reprezintă valoarea totală a proiectului; dintre acestea, 10.444,858 lei au fost alocate ca finanțare nerambursabilă prin PNNR, iar 1.935.454 lei provin din bugetul de stat, subordonat Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene. Aceste sume corespund TVA-ului aferent cheltuielilor eligibile, echivalentul a aproximativ 2,3 milioane de euro.
„Prin investiție se propune reabilitarea construcției existente și crearea altor spații multifuncționale (sală, birouri, un amfiteatru și o scenă în aer liber) care să poată găzdui expoziții itinerante și permanente, tabere de creație și colocvii, proiecte educaţionale pentru copii, audiţii și spectacole în aer liber. De asemenea, se dorește amenajarea de spații verzi, alei pietonale și auto, locuri de parcare”, a anunțat Primăria Călimănești la demararea lucrărilor.
Ministerul Culturii:
„Elementele moderne care perturbă relația monument-peisaj natural”
În urma polemicii, Ministerul Culturii a emis un comunicat în care a precizat că proiectul a obținut aprobarea în urma deciziilor favorabile ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, ale Comisiei Naționale de Arheologie și ale Comisiei Naționale „Limes”.
El a clarificat motivele pentru care castrul a fost ridicat și a subliniat că modificările sunt indispensabile.
Ministerul Culturii
În comunicatul Ministerului Culturii, se adaugă că
„Poarta nou construită nu intră în disonanță volumetrică cu incinta romană, ci este discretă și se integrează firesc în peisaj”
și că aceasta se armonizează cu incinta romană fără a crea disonanță volumetrică, integrându‑se discret în peisaj.
Este intervenția justificată?
Felix Marcu, președintele Comisiei Naționale Limes pentru secțiunea „Frontierele Imperiului Roman Dacia”, a fost unul dintre forurile care au aprobat proiectul de restaurare și afirmă că da.
Felix Marcu ocupă funcția de director al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și a participat la activitățile de cercetare arheologică din cadrul acestui proiect.
Felix Marcu – Foto: Facebook.com
Clădirea a fost construită în anii 80, fără nicio legătură cu perioada romană.
Arheologul, în cadrul unui interviu pentru HotNews, a precizat că clădirea castrului, vizualizată în fotografiile mai vechi, nu corespunde structurii originale din perioada romană, ci reprezintă o construcție realizată în anii 1980, peste ruinele vechiului castru roman, care datează din 138 d.C.
El afirmă că, în decursul timpului, clădirea istorică a suferit numeroase daune.
„În primul rând de calea ferată construită la începutul secolului XX, care a trecut chiar prin castru. Atunci au fost distruse băile care erau la 50 de metri nord de castru, înspre baraj, și o parte din clădirile din jumătatea dinspre Olt a castrului. Apoi, cu ocazia construirii barajului, la începutul anului anilor 80, calea ferată a fost mutată mai sus, dar castrul a rămas pe aceeași poziție”, a explicat Felix Marcu.
Arheologul subliniază și că ceea ce s-a făcut acum este o restaurare la restaurare. „Clădirea este din anii 80, în niciun caz din perioada romană, așa cum cred majoritatea oamenilor de pe Facebook”, a explicat arheologul.
Întrebat de motivul pentru care clădirea a fost tencuită și înălțată, Felix Marcu afirmă că restaurarea din anii 80 a fost realizată incorect.
„Conform tuturor reglementările internaționale, nu se acceptă restaurări, dar aici deja era făcută o restaurare, care, din păcate, în baza studiilor făcute în ultimii 15 ani la nivel internațional pe aceste porți, nu era corectă. Știm sigur că înălțimea, volumetria porții este cea pe care o vedem acum și nu este cea făcută în anii 80. Adică are trei niveluri, are alte proporții, poarta este mai înălțată, tocmai de aceea s-a înălțat și zidul de incintă și au fost modificate acele creneluri. Restaurarea de acum este cea mai apropiată de volumetria de acum 2000 de ani, din câte știm”, a explicat arheologul.
„Astea sunt recomandările internaționale”.
Referința la Sarmizegetusa
Felix Marcu menționează, de asemenea, că tencuiala se caracterizează prin specificitatea construcțiilor romane.
„Inclusiv culoarea asta albicioasă este conform cu tot ce descoperim noi în cercetări arheologice. Orice construcție romană sau aproape orice construcție romană, chiar și de lemn, dar mai ales cele de piatră, erau tencuite în acest fel. Sub nici o formă în felul în care era înainte, adică cu acea piatră vizibilă. Era greșit”
a adăugat arheologul.
Specialistul afirmă că s-au folosit materiale în concordanță cu cele românești, respectând rețetele tradiționale, iar structura inițială din anii 80 a fost restrânsă de intervențiile recente.
„În niciun caz nu se poate folosi beton la rostuire, așa cum s-a folosit în anii 80. Totul trebuie să fie minim invaziv. Cel mai important, trebuie să fie absolut clară diferența dintre ce s-a făcut acum și ce exista acum 2000 de ani. De asta vedem treptele acelea de metal. Dacă ne uităm și la amfiteatrul de la Sarmizegetusa, restaurat recent, este similar făcut, pentru că acestea sunt recomandările internaționale. Avem foarte multe exemple, inclusiv pe porți similare din Germania sau din Anglia, care sunt făcute similar. Trebuie să fie clar vizibilă diferența dintre original și intervenția modernă”, a explicat arheologul.
Contrastul dintre intervenția anterioară și cea curentă
Expertul afirmă că acoperișul realizat în anii 80 era acoperit cu țigle din Jimbolia, un material modern, iar această alegere a fost total greșită. În rest, clădirea a rămas păstrată, iar înălțimea a fost extinsă peste zidurile vechi, iar structura nouă a fost delimitată în funcție de ceea ce era prezent în anii 80.
„Se vede conturul restaurării din anii 80, tocmai pentru a înțelege diferența dintre intervenția de atunci și intervenția de acum. Intenționată este și această imagine de machetă, tocmai pentru a fi evident pentru public că nu este poarta de acum 2000 de ani, dar conform tuturor cercetărilor încercăm să-i redăm volumetria așa cum o înțelegem în ziua de astăzi și cum din păcate nu o înțeleg toți comentatorii de pe Facebook, pentru că nu se pricep la așa ceva”, a explicat arheologul pentru HotNews.
Specialistul crede că aceasta este cea mai bună soluție. „Am convingerea că o să fie un exemplu de bună practică la nivel internațional”, a concluzionat Felix Marcu.
El subliniază și că cercetările făcute recent arată că imobilul și-a păstrat autenticitatea și integritatea. „Acesta era un element absolut esențial pentru înscrierea lui pe listele UNESCO, făcută în 2024 și pentru păstrarea lui pe listele UNESCO”, a explicat Felix Marcu.
Ovidiu Țentea, istoricul și arheologul, a declarat:
„A fost distrus peisajul”
Ovidiu Țentea, un alt specialist în arheologie contactat de HotNews, consideră că rezultatul restaurării nu este satisfăcător. El deține o experiență profesională de peste 25 de ani în domeniile cercetării, muzeografiei și gestionării patrimoniului cultural.
„În opinia mea, restaurarea din 1979, chiar dacă acum este inadecvată, putea să rămână ca o restaurare istorică, care să reflecte un moment. Din păcate s-a ales o opțiune prin care se materializează un alt moment, adică momentul 2026. De ce spun asta? Pentru că nu se cunoaște cu certitudine cum arată o poartă de fortificații de mici dimensiuni, ca aceasta de la Călimănești Arutela, și înlocuirea unei presupuneri cu altă presupunere mi se pare inadecvată”, a explicat Ovidiu Țentea.
Ovidiu Țentea – fotografie disponibilă pe Facebook.com
Atunci când a fost întrebat dacă restaurarea a deteriorat castrul roman, specialistul a declarat că materialul autentic este păstrat și marcat ca atare.
„Reconstituirea nu arată fericit, arată mai degrabă a butaforie. Din punctul meu de vedere a fost distrus peisajul, fiindcă pare foarte modern. Tot ce este în sit are substanță, castrul nu a fost distrus, iar restaurarea din 1979-1980 a reflectat moda vremii respective, mai austeră, mai apropiată de o clădire medievală, care acum a fost înlocuită cu o versiune modernă, dar care nu aduce un plus de cunoaștere, astfel încât restaurarea să spună, în regulă, avem date noi putem presupune lucrurile astea. Știm doar că există posibilitatea ca cele două turnuri, în perioada romană să fi fost mai înalte, mai ample decât cele materializate în 1979”, a explicat arheologul.
Alexandra Stoica, arhitect specializat în restaurare: „Ajungem la construcții de-a dreptul comice”
Alexandra Stoica, arhitect cu specializare în restaurare și certificată de Ministerul Culturii, a declarat în cadrul unei conversații cu HotNews că reconstituirea ruinelor prin analogie este subiect de dezbatere.
Prima variantă nu a fost satisfăcătoare, iar rezultatul obținut nu poate fi considerat un succes remarcabil. Problema majoră constă în reconstrucția ruinei, dacă aceasta se bazează pe analogii. Astfel, rezultatul este un set de butaforii sau construcții care sunt de fapt comice, eventual puțin populiste, deoarece prezintă o arhitectură de care nimeni nu poate susține existența în acea formă. În final, acest lucru denaturează complet autenticitatea ruinei. Astfel, ruina arheologică transformă în esență un schelet pentru o construcție nouă, fantezistă, în loc să fie valorizată așa cum a fost transmisă până în prezent, a explicat arhitecta.
Alexandra Stoica – fotografie din Arhiva personală
Arhitecta consideră că această metodă de reconstrucție a ruinelor reprezintă „un pic de faptă penală”.
„Sunt multe astfel de exemple în țară, au fost puse pe tapet. Nu ia nimeni nicio decizie.”
Sunt multe alte state cu specializări de Ministerul Culturii care sunt absolut discutabile. Este un regret că se mai întâmplă și în 2026”, spune arhitecta.
Expertul a menționat că o posibilă abordare ar fi demolarea lucrărilor realizate în anii 80 și păstrarea exclusivă a elementelor autentice.
„Cred că ar fi potrivit ca în cazul unor intervenții în care a fost în mod clar luată o decizie de proiectare discutabilă, să se analizeze și varianta de de-restaurare, cum se cheamă, adică dăm jos tot ce s-a făcut recent, tot ce s-a făcut nejustificat, tot ce s-a făcut fantezist, să dăm o șansă ruinei să fie pusă în valoare corect, în baza principiilor de intervenție pe ruine arheologice, așa cum se practică la nivel internațional astăzi. Teoria restaurării a trecut prin toate fazele, încât astăzi să putem beneficia de mai multe direcții de a le pune în valoare, fără să le luăm chiar în bătaie de joc”, a mai explicat arhitecta.
Specialista spune că tencuirea castrului și înălțarea este discutabilă. „Este greșit, e ca și cum au făcut o mansardă la o cabană. E mult prea discutabil. Și îi duc și oamenii în eroare. Poate unii o să înțeleagă că asta înseamnă de fapt restaurarea unei ruine și ne trezim că o să ceară toți să facem numai așa. Adică sunt niște chestiuni foarte fine când vine vorba de edificiile acestea, de cultură în general”, a explicat arhitecta.
COMENTARII / 0