„Numele meu este Buha Ovidiu, sunt arestat de 2 ani și 6 luni și am 19 ani. Am avut libertate din partea părinților și n-am știut să-o folosesc într-un mod pozitiv. Eu am ales alt drum.” Așa a început discuția cu Ovidiu Buha, închis la 16 ani, pentru tentativă de omor, în Centrul de Detenție pentru Minori Tichilești (Brăila). Totul a pornit de la o ceartă în familie, într-un moment în care băiatul se afla sub efectul drogurilor.
În aprilie 2026, am petrecut o zi la centrul de detenție din Tichilești, unde 220 de adolescenți și tineri sunt închiși pentru tentative de omor, crimă, viol și tâlhării.
Redacția Totul Despre Mame a decis să investigheze această problemă, deoarece, pe lângă știri și reacții emoționale care apar când un minor comite fapte grave, există un adevăr incomod, greu de acceptat: majoritatea acestor adolescenți nu se manifestă din senin în statistici, ci provin din medii în care semnele erau prezente, dar nu au fost luate în considerare și nu au fost aprofundate la timp.
Citește șiIncendiu intens la bloc din Suceava: locatari evacuați, cazare alocată
Considerăm că părinții trebuie să capteze semnalele de alarmă, chiar dacă acestea sunt neplăcute, pentru a identifica rapid riscurile și a interveni înainte ca tragediile să se materializeze.
Puteți citi mai jos povestea unuia dintre tinerii închiși, iar reportajul integral realizat în centrul de detenție pentru minori e disponibil aici: Copilărie după gratii. O zi la Tichilești, în centrul unde ajung minorii care ucid.
„Părinții mă iubeau și-mi oferea tot ce aveam nevoie”
Ovidiu Buha provine din Turda, județul Cluj, și a fost adoptat încă de la o vârstă fragedă de o familie care nu l-a ascuns niciodată pe acest fapt. Părinții săi sunt: mama, profesoară, iar tatăl, medic veterinar. În perioada copilăriei sale, adopția nu i-a reprezentat o importanță specială.
Totuși, când a sosit la instituția de învățământ, situația s-a modificat, iar el a devenit subiectul glumelor și al comentariilor malefice. Se rememorează că, la început, îi era rușine să-și dezvăluie statutul de adopție și, în anumite momente, a încercat să păstreze acest lucru în secret față de colegi și prieteni.
Mărturisește acum că nu a putut să se apropie de părinții lui așa cum ar fi vrut. „Am avut un sentiment de abandon care m-a determinat să nu mă atașez de părinți. Chiar dacă ei mă iubeau și îmi ofereau tot ce aveam nevoie, eu aveam o barieră”.
Accesează continuarea a articolului AICI.
COMENTARII / 0