La patru săptămâni de la începerea anului, sute de școli din București și țară își deschid zi de zi porțile…doar pentru elevi. Profesorii care ar fi trebuit să-i aștepte pe copii în clase lipsesc și-n ziua de azi, în locul lor fiind aduși suplinitori. În cel mai fericit caz. Iar acolo unde și aceștia lipsesc, elevii sunt supravegheați de personal auxiliar sau chiar non-didactic. Deficitul cel mai mare se observă la discipline precum Matematică și Științe. De ce fug profesorii de catedră? Este o întrebare la care au încercat să răspundă specialiști în educație, dar și reprezentanți ai clasei politice reuniți în cadrul dezbaterii organizate la București cu prilejul lansării raportului OCDE „Education at a Glance 2026”.
Potrivit datelor OCDE prezentate în raportul internațional „Education at the Glance 2026”, acum doi ani profesorii români considerau că meseria lor este apreciată în societate. Mai mult, nivelul de satisfacție al acestora cu privire la salarii și la condițiile de angajare era mai mult decât satisfăcător. Concret, în anul 2024 venitul mediu al cadrelor didactice din România îl depășea pe cel al altor specialiști cu studii superioare. De exemplu, educatorii au obținut în acel an câștiguri cu 1% mai ridicate, în timp ce profesorii preuniversitari au înregistrat un plus de 5% la salarii. Ca o comparație, cadrele didactice din majoritatea țărilor membre OCDE înregistrau în aceeași perioadă venituri mai mici față de cele ale altor angajați cu studii superioare.
Totuși, aceste cifre, care se prezintă atât de bine pe hârtie, ne confruntă cu un paradox: dacă totul pare a fi în ordine, de ce există deficit de personal în sistem? De ce există nemulțumiri printre profesori, de ce sind
Citește șiVideo Momentul în care o ursoaică atacă un turist pe Transfăgărășan. Inconștiența era să-l coste mâna
Răspunsul este clar: în perioada intermediară, România a înregistrat transformări semnificative, iar Legea Bolojan a exercitat un impact puternic asupra acestei categorii socio‑profesionale. În esență, anul trecut, profesorilor i s-a diminuat tariful pe oră,
În cadrul unei dezbateri desfășurate în momentul lansării raportului internațional OCDE, Sorin Costreie, consilier prezidențial pe Educație, a subliniat acest punct. El a accentuat că informațiile raportului trebuie interpretate în raport cu perioada în care au fost adunate. Conform lui, situația din 2024 nu mai corespunde realității sistemului, deoarece măsurile guvernamentale din 2025 au tăiat masiv salariile profesorilor.
„Indicatorul cel mai relevant este gradul de satisfacție al profesorilor, iar atunci, în 2024, era foarte mare. Dar, dacă ne uităm în societate acum, nu știu dacă mai stăm așa de bine și dacă informațiile oferite de raport mai sunt relevante. Apelul la istorie ne arată că această situație se înregistra după greva din 2023, când crescuseră salariile, când exista o relativă stabilitate socială și la nivelul întregii țări. Nu știu dacă acest lucru se mai întâmplă acum, după anul 2025, în care am avut parte de tăieri și în care colegii din Educație s-au simțit foarte vizați”, a precizat oficialul.
Potrivit lui Costreie, remunerația reprezintă doar una dintre elementele esențiale pentru ca profesia de profesor să fie atractivă.
„Investițiile în sistem nu trebuie să fie doar investiții în salarizare. Dacă ne uităm la alți indicatori și conjugăm toate aceste fapte și date, este clar că investiția în Educație este minimală și este de supraviețuire. Însă profesorii nu au nevoie doar de salarii”
Ac
Pentru a putea desfășura activitatea, este necesar să dispune de echipamente adecvate, să dețină un statut profesional clar, să colaboreze strâns cu ceilalți actori din sistem și să existe un anumit climat în instituțiile școlare.
„Ei au nevoie de o anumită înțelegere, de colaborare, de o anumită atmosferă, de o anumită relație cu părinții, cu conducerea școlilor și altele asemenea. Deci, nu știu dacă stăm foarte bine”, a concluzionat Sorin Costreie.
Zoltan Kallos, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, vede lucrurile dintr-o altă perspectivă. Acesta a declarat în cadrul dezbaterilor că meseria de profesor este în continuare atractivă în România, chiar dacă autorităţile mai au „foarte mult de lucru” în această privinţă. Argumentul? Numărul mare de candidaţi la examenul de Titularizare, la unele discipline. „Cariera didactică încă este atractivă în România deoarece, an de an, în momentul în care se organizează concursul de Titularizare, la anumite discipline avem o bază de selecţie relativ mare, avem suficienţi candidaţi pentru posturile vacante”.
În discursul său, oficialul transmite o perspectivă optimistă, chiar dacă realitatea nu ne oferă spațiu pentru vise frumoase: elevii se află deja în a patra săptămână de școală și nu toți beneficiază de prezența unui profesor titular. În locul acestora, au fost aduși suplinitori, angajați pe un contract pe o lună, până la organizarea, de către instituții, a unui concurs pentru ocuparea orelor libere.
În București, de exemplu, se numără peste 100 de școli care au pus la dispoziție zeci de posturi vacante și sute de ore neocupate. Conform listei publicate pe portalul inspectoratului școlar din capitală, cele mai „neplinite” discipline sunt Matematica, Informatica, Geografia, Istoria, Biologia, Fizica și Chimia, materii esențiale pentru Bacalaureat. În însă țara, în special în localitățile mici și în mediul rural, situația devine și mai gravă. Cauza? Profesiunea de profesor nu mai atrage absolvenții de facultate, iar cancellariile rămân, din an în an, din ce în ce mai goale.
În data de 30 septembrie, pe portalul Inspectoratului Școlar București, se numără 134 de școli gimnaziale și licee care au inițiat sau vor să organizeze concursuri pentru a ocupa orele vacante.
În cadrul Colegiul Național Școala Centrală, de exemplu, s-au depus la concurs 21 unități de curs de Limba engleză, 16 unități de Biologie, 20 unități de Geografie, 23 unități de Religie și 22 unități de Educație socială și antreprenorială. În total, 102 unități neocupate.
Chiar dacă concursul pentru ocuparea acestor poziții s-a desfășurat deja, la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” profesorii vor începe să predea abia în prima jumătate a lunii octombrie. În acest loc sunt alocate 12 ore de Limba franceză.
Însă nici colegiile tehnice nu stau mai bine. Dimpotrivă. La Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” situația este și mai dramatică. Aici au rămas neocupate 19 ore de Fizică, 22 de ore d eMatematică și 13 ore de Protecția mediului. Concursul urmează să aibă loc abia spre jumătatea lunii octombrie. Situația este dramaticfoarte gravă și la școlile gimnaziale. De exemplu, în timp la Școala nr. 113, din sectorul 4, și la Școala „Sfânta Treime”, din sectorul 6, se caută învățători, la Școala 95, din sectorul 3, este nevoie de profesori de Fizică (20 de ore), Educație tehnologică (8 ore) și Educație plastică (6 ore).
Pe pagina inspectoratului școlar, lista continuă să prezinte zeci de poziții libere și sute de ore neocupate.
În cadrul Capitalei, examinând distribuția pe sectoare, sectorul 2 se evidențiază ca primul în lista de zone cu deficit major de cadre didactice. În acest sector există 32 de școli ce necesită profesori. Al doilea loc îl ocupă sectorul 1, cu 30 de școli în căutarea de forță de muncă, iar pe locul al treilea se află sectorul 5, cu 23 de școli fără personal complet calificat.
Concursurile pentru ocuparea posturilor libere se află în desfășurare, însă acest lucru nu garantează că elevii vor avea la clase profesori titulari. „Procedura de ocupare a acestor catedre presupune mai multe etape. Într-o primă fază, școlile transmit inspectoratelor lista posturilor disponibile și al numărului de ore neacoperite”, a explicat pentru Libertatea Alexandru Croitoru, directorul Colegiului Național „Mihai Viteazul” din București.
„Acestea sunt anunțate în ședință publică, iar prioritate au cadrele didactice titulare care doresc să le preia. Dacă nu se înregistrează solicitări în acest sens, orelele vacante pot fi distribuite celorlalți profesori care activează în școlile respective și care le-ar putea lua peste norma didactică, în regim de plată cu ora. Însă aceștia nu sunt obligați să le accepte. Prin urmare, în situația unui refuz, catedrele rămase libere sunt scoase la concurs. Candidații înscriși vor susține două probe: proba scrisă și inspecția la clasă”, continuă directorul.
După afișarea rezultatelor inițiale, se vor depune contestațiile, se va publica rezultatul final și se va efectua repartizarea. Cel care obține scorul maxim va prelua funcția de suplinitor pentru o perioadă stabilită, contractul său rămânând valabil până la sfârșitul lunii August al anului școlar următor, când întregul proces va fi reluat.
20 de ore de Fizică au rămas libere la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București la începutul anului școlar, iar ulterior au fost ocupate prin concurs, a declarat directorul Alexandru Croitoru.
Orele au rămas libere în urma pensionării profesorului titular. Dar să nu vă imaginați că la clasă nu a venit nimeni! Nu așa stau lucrurile. Aceste ore au fost luate de o profesoară care a venit din mediul universitar, dar care nu era titulară pe post. Prin urmare, conform legii, dânsa a fost angajată pe o perioadă determinată de o lună și plătită în regim de plată cu ora
a explicat pentru Libertatea.
După expirarea celor 30 de zile, profesorii suplinitori care doresc să păstreze același număr de ore pe tot parcursul anului școlar trebuie să se înscrie la concursul de ocupare a posturilor, organizat de fiecare școală în parte.
„Dacă persoana respectivă nu a susținut niciun concurs național, atunci trebuie să participe la acest concurs care are loc în unitatea de învățământ unde dorește să activeze.”
În exemplul liceului nostru, patru candidați s-au înscris, iar cel mai în vârstă avea 73 de ani.
Dacă cele 20 de ore vacante ar fi fost luate în regim de plata cu ora de unul sau mai mulți profesori titulari din cadrul liceului, atunci nu ar mai fi existat această situație, de a se organiza concurs, continuă directorul. „Însă, la plata cu ora nu se mai înghesuie nimeni pentru că este foarte prost recuperată financiar. Prin urmare, profesorii își fac cele 20 de ore impuse de norma didactică și atât. Nu se mai complică pentru câțiva zeci de lei. Iată motivul pentru care școlile sunt obligate să scoată aceste ore la concurs și să aducă profesori din altă parte”.
În cazul în care nu se înscrie nimeni la concurs, acesta se va reorganiza. „Dacă avem doar un singur candidat, acesta va susține concursul singur: va da proba scrisă, apoi inspecția la clasă. Ca să promoveze, el trebuie să ia la examenul scris o notă peste 5, iar la inspecția la clasă o notă și mai mare”.
Directorul Colegiului Național „Mihai Viteazul” din București a precizat că situația liceului pe care-l păstorește este una fericită, căci orele de Fizică rămase vacante au fost preluate la începutul anului de profesoara suplinitoare. „Există însă situații – poate nu în București, dar în țară sigur sunt – când la clasă nu vine nimeni, iar copiii fac dirigenție, dacă se poate, pentru că și profesorul diriginte are și el orele lui. Sau școala găsește pe altcineva să stea cu ei, să-i supravegheze. Sunt multe ore neacoperite. Sunt situații dramatice în care școala nu găsește resursă umană, iar până se ocupă postul respectiv în ședință publică sau prin concurs la nivel de unitate, nu are cine să intre la clasa respectivă”.
Directorul Alexandru Croitoru a declarat că pentru prima dată Colegiul „Mihai Viteazul” se confruntă cu situația de a începe anul școlar cu ore neocupate. Este prima oară când acest fenomen apare.
„Vorbim despre un an în care s-au pensionat mulți profesori, iar peste cinci,
Pe de altă parte, recunoaște directorul, contrar așteptărilor, liceele bune nu sunt mereu și atractive. „Mulți profesori le evită. Motivul? Aici se face școală, nu ne jucăm! Aici elevii au un nivel ridicat, sunt studioși, le place să învețe, sunt activi la ore, curioși, interesați. Și atunci, pentru că primesc același salariu, mulți profesori preferă să se ducă undeva unde nu sunt solicitați foarte mult sau unde nu-i solicită nimeni. Merg unde este mai ușor și mai comod”.
Meseria de profesor este una vocațională, continuă Alexandru Croitoru, trebuie să ai o chemare pentru a intra în învățământ, trebuie să iubești copiii, să fii pasionat de meseria ta, să-ți placă să-i înveți pe alții, să fii altruist, să te gândești la binele celor din jur și la cum să faci să le oferi cât mai multe. Iar dacă nu-ți dorești acest lucru în facultate, este foarte greu de crezut că te vei îndrăgosti de această meserie după absolvire. Pentru că aici nu e numai după cum vrei, ar trebui să ții cont și de ceea ce simți. „De aceea există studenți care nu se înscriu la modulul psihopedagogic. Ei știu clar că nu asta le este menirea, să fie profesori”.
Sunt însă și mulți alții care văd acest modul doar ca pe o soluție de avarie, în caz de Doamne-ferește. „Își spun că nu strică să-l bifeze, dar ei, în realitate, nu sunt făcuți pentru această meserie”, consideră directorul.
Alexandru Croitoru a subliniat că sistemul educațional românesc suferă o deficită gravă de cadre profesionale cu perspective inovatoare. El se întreabă de ce tinerii absolvenți de facultate nu aleg să preia o postură de profesor. Potrivit lui, motivul constă în faptul că instituția nu reușește să ofere un stimulent adecvat.
„Există alte variante, alte joburi mult mai bune, mult mai puțin solicitante, mult mai bine plătite. Este vorba și despre acea solicitare psihică de care se plâng profesorii și care îi sperie pe tineri.”
El subliniază că profesioniștii din domeniu nu se limitează la 20 de ore de prezență în clasă, așa cum mulți presupun. În realitate, un profesor își dedică timpul nu doar în timpul lecțiilor, ci
Directorul Colegiului Național „Mihai Viteazul” consideră că, fiind vorba despre o meserie vocațională, este foarte greu ca statul să-i atragă pe tineri în sistem dacă ei nu simt acea chemare. „Mă tot uitam la studenții care vin la noi la școală în practică pedagogică. Mulți intră la clasă entuziasmați însă, după ce țin ora respectivă, își cam pierd din avânt. Repet: să fii profesor este, în primul rând, o chestiune de vocație. Prin urmare, nu prea văd ce ar putea face statul român, cum ar putea interveni pentru a-i face pe oameni să practice o meserie care nu li se potrivește”.
Însă mai există un aspect esențial: poate că mulți tineri și-ar dori să vină la catedră, însă fac pasul înapoi când se gândesc la dezavantajele acestei meserii. „Profesorul și-a pierdut statutul, nu mai este respectat de elevi. Înainte lucrurile erau diferite. În momentul în care profesorul intra în clasă se făcea liniște, toată lumea era sobră, aranjată, pregătită de ora respectivă. Când profesorul trecea pe holurile școlii elevii îl salutau, se dădeau într-o parte pentru a-l lăsa să treacă. Să fii profesor era atunci o mândrie, erai privit într-un anumit fel, apreciat, respectat. Acum nimic din toate acestea nu se mai întâmplă”, a mai spus directorul.
Și nici părinții nu mai sunt cum erau odată. „Din partea lor vine o presiune teribilă. Pentru că acum toată lumea este liberă să se exprime. Însă, de multe ori, oamenii o fac prea vocal. Și ce să învețe un copil din asta? Modelul oferit de familie este esențial și fundamental. Acolo este, de fapt, esența căci, dacă acasă îți este insuflat dragul de carte, bunul simț, respectul pentru școală, atunci vei fi motivat să mergi în această direcție”.
În cadrul ceremoniei de prezentare a raportului internațional OCDE „Education at the Glance 2026”, deficitul de cadre didactice a constituit tema centrală a dezbaterii. Participanții – profesori, experți în educație și reprezentanți ai ministerului – au discutat, timp de peste o oră, atât provocările sistemului, cât și posibilele soluții.
Cuvintele „trebuie să” au reprezentat temă centrală a întâlnirii și au fost primite cu entuziasm de audiență, au avut un impact pozitiv în emisiuni, au captat atenția publicului și au primit aplauze în sală. Totuși, nu s-a menționat niciodată când vor fi puse în practică măsurile propuse, când vor deveni realitate prin proiecte, hotărâri sau legi cu termene clare de implementare.
Au fost amplasate numeroase dezbateri privind deficitul de cadre din sistemul educațional în instituțiile rurale, analizând modalitățile prin care statul ar putea atrage profesioniști calificați în zonele mai puțin sau mai mult dezavantajate. De asemenea, s-au abordat subiecte legate de fondurile alocate, de inegalitățile și de diferențele marcante care persistă între elevii din mediul urban și cei din mediul rural.
În școlile din sat, atragerea profesorilor devine din ce în ce mai dificilă, ajungând la imposibilitate. Zeci de kilometri de navetă reprezintă un obstacol major pentru cei puțini dispuși să se deplaseze, să locuiască temporar în localități sărace sau să se stabilească permanent acolo. Numărul limitat de cadre didactice acceptă să lucreze în condiții improprii: în instituții cu grupuri sanitare neconforme, cu toalete situate în curte, în săli încă încălzite cu sobe pe lemne, unde zăpada de iarnă blochează accesul, unde semnalul la internet lipsește și unde trebuie să urci pe garduri pentru a comunica la telefon. Din acest motiv, lipsa facilităților rur
În ce fel abordăm lipsa de cadre didactice în orașul unde se consideră că totul este disponibil, de la infrastructură și transport public la școli mari, moderne și digitalizate? De ce, în ciuda acestor condiții din secolul XXI, în București, există peste 100 unități de învățământ cu deficit acut de profesori?
Sorin Costreie, consilier prezidențial, a considerat întrebarea în cauză neimportantă, având în vedere că conversațiile se concentrau pe dificultățile cu care se confruntă școlile și elevii din zonele rurale.
„Noi am vorbit despre copii care vin nemâncați la rural și dumneavoastră îmi spuneți că într-o cofetărie nu se mai găsesc nu știu ce prăjituri”
În legătură cu condițiile din localitățile rurale, el a subliniat că acolo se află principalul obstacol. În ceea ce privește instituțiile din urbanul mare, clar că și acolo este nevoie de acțiune.
„Marea problemă este la rural. Faptul că există probleme și în urbanul mare, bineînțeles că există. Dar eu cred că trebuie să ne îndreptăm atenția către rural”
Oficialul a vorbit apoi despre elevi. „Noi ne uităm la acei copii care nu iau Bac-ul, nu se duc la universități, nu au modele în societate care să-i împingă către așa ceva. Și vorbim despre 50%. Ce facem cu ceilalți 50%? Evident, trebuie să le hrănim curiozitatea, trebuie să le oferim universități competitive, pentru că, dacă vă uitați la marile colegii naționale, mulți pleacă”.
A urmat apoi o serie de declarații cu privire la părinți. „Este sau nu este atractivă meseria de profesor? Părerea mea este să-l lăsăm să-și facă treaba. Și nu m-aș duce neapărat la politicieni, că multe nu mă aștept de la ei. M-aș duce la părinți. Cred că educația trebuie să fie făcută împreună cu părinții și, uneori, chiar pentru părinți. Cum credeți că va respecta un copil școala când el seara aude «nenorocirea aia de școală», «prostia aia de materie», biiiip profesorul respectiv. Cum credeți că se va duce el a doua zi cu respect la școală?”
Sorin Costreie a atins în discursul său aproape toate palierele educației, vorbind inclusiv despre absolvenții vietnamezi care, ne place ori nu ne place, ne dau clasă. Pentru a sublinia ideea lipsei de respect a elevilor și părinților pentru școală, pentru profesori, pentru educație, oficialul povestit o întâmplare la care a asistat în Republica Moldova și care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri. „Săptămâna trecută am fost la Chișinău. Am sărbătorit 80 de ani de la înființarea Universității de Stat din Moldova și 100 de ani de învățământ românesc. Erau acolo 16 absolvenți din Vietnam, veniți pe banii lor. Doamna rector mi-a spus că ei vin frecvent și ce credeți că fac? Se duc și curăță mormintele profesorilor pe care i-au avut. Mi se face și acum pielea de găină. Eu așa ceva nu am mai văzut. Vă dați seama cum valorizează ei educația?”
În încheiere, Sorin Costreie a atins în discursul său și zona universităților. „Acesta este sistemul cu care noi ne batem. Și de asta Asia urcă, toată Europa se duce într-un ritm mai accelerat, iar universitățile noastre sunt tot acolo. Acum câțiva ani nu mai eram în top Shanghai 500, acum nu mai suntem nici în top Shanghai 1.000. Și totul pleacă de la respectul pentru educație”.
Sorin Costreie a subliniat că trebuie să găsim un mod de a integra acei tineri merituoși în sistemul de educație, de a-i convinge să ocupe poziții de profesor la catedră.
„Calitatea naște calitate, impostura naște impostură. Dacă noi reușim să atragem colegi mai tineri și de calitate, tot sistemul încet, încet va fi unul calitativ”.
Însă cum ar trebui s-o facem, de unde să începem, câți bani suntem dispuși să alocăm pentru asta, ce alte resurse, când vor ajunge aceste propuneri să se materializeze în vreun fel nimeni nu știe.
COMENTARII / 0