Tezaur de 3.500 de ani și frescă medievală uriașă, într-un sat cu șase biserici

În comuna Alma, satul Șmig cu o populație sub 800 de locuitori este o adevărată comoară istorică. Aici se află cea mai mare pictură murală...

În comuna Alma, satul Șmig cu o populație sub 800 de locuitori este o adevărată comoară istorică. Aici se află cea mai mare pictură murală medievală din Transilvania, iar numărul de biserici din sat ajunge la șase. Un tezaur vechi de 3.500 de ani, ce depășește jumătate de kilogram de aur, a fost descoperit în secolul al XIX-lea. Aceste informații au fost împărtășite de Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean Sibiu, pe pagina sa de Facebook.

Un conflict este denumit „Războiul” dintre diverse perioade de război.

În perioada cuprinsă între cele două conflicte mondiale, locuitorii mai în vârstă ai satului încă povestesc despre un eveniment în care o echipă de reprezentanți sași din Brașov a fost respinsă printr-o aruncare de pietre și fragmente de lemn, după ce comunitatea locală a confiscat proprietățile Papp Kálmán, un moșier armean care și-a pierdut averea.

Citește șiCapsulă a timpului ascunsă 100+ ani găsită în Turnul Sfatului din Sibiu

În prezent, localitatea Șmig este un centru religios unde cinci culte diferite sunt reprezentate: romano-catolică, greco-catolică, evanghelică, reformată și ortodoxă, aceasta din urmă având două lăcașe de cult.

Într-un sat locuit de 1,5 sasi, un cetățean german a devenit îndrăgostit

În prezent, potrivit lui Alexander Kloos, satul numără un sas și jumătate, el adăugând, cu un zâmbet, că aceștia sunt o săsoaică și un sas pe jumătate maghiar.

„În tot satul mai există un sas și jumătate”

, a declarat el, referitor la reprezentanții unei etnii care, în mijlocul secolului al XIV-lea, a construit o biserică care adăpostește una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania.

Un cetățean german cu numele Alexander a devenit o figură familiară în regiunea Târnavelor datorită participării sale la inițiative de protejare și consolidare a fortificațiilor bisericești săsești.
Își descoperă rădăcinile etnice atunci când împlinise 30 de ani, fiind atras de moștenirea istorică a poporului său.
Deși s-a născut în București, originile sale familiale sunt diverse: tatăl său este un sas din Sibiu, în timp ce mama sa are rădăcini în Basarabia.

Un bărbat relatează că trei ani avea când familia sa a luat decizia de a migra în Germania, într-o perioadă în care guvernul german ofere fonduri substanțiale pentru fiecare sas, variind între 2.000 și 5.000 de mărci. El menționează că nu are cunoștință despre suma exactă pentru care a fost considerat valoros de către regimul comunist.

„Aveam trei ani când părinții mei au decis să emigrăm în Germania. Era vremea când statul german plătea pentru fiecare sas între 2.000 și 5.000 de mărci. Nu știu exact cât am valorat noi pentru comuniști”

, spune bărbatul.

Revenind în România la vârsta adultă, Alexander a declarat:

Am ajuns la biserica fortificată din Hosman și pur și simplu am simțit că aparțin acestor locuri

. El a adăugat că a dezvoltat o pasiune puternică pentru istoria sașilor, menționând că a vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, situate în special în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud.

Toată timpul liber al lui Alexander este dedicat efortului de a salva biserica situată în localitatea Șmig.

În mod curent, Alexander are ca ocupație proiectarea grafică, însă tot timpul liber îl dedică unei cauze nobile, și anume salvării bisericii din localitatea Șmig.

Sprijinirea restaurării unei valoroase opere de artă medievală este un obiectiv pe care Alexander și-l propune ori de câte ori se află în România, unde își petrece toate concediile de odihnă.

„Fiecare concediu de odihnă mi-l petrec în România și, de multe ori, îmi mai iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”

, afirmă el.

În urma unui efort de restaurare întreprins de Fundația Biserici Fortificate, o biserică modestă dintr-un sat situat în Valea Târnavelor s-a transformat într-un important centru de pregătire profesională. 2020 a marcat începutul unui proiect ambițios, prin care zeci de tineri din diverse țări europene se întâlnesc aici pentru a dobândi cunoștințe și abilități în domeniul restaurării, grație unui parteneriat între asociațiile Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, instituții de învățământ superior precum Universitățile de Artă din București și Cluj-Napoca, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, dar și datorită colaborării cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta și Federația Restauratorilor din Germania. Programul, denumit

„The Conservation Summer School”

, se află în proces de acreditare Erasmus, urmând să fie recunoscut oficial ca Școală Europeană de Vară.

Pentru prima dată, în cadrul evenimentului din acest an, sunt organizate trei școli de vară specializate pentru studenții care urmează programe de pregătire în conservarea suprafețelor arhitecturale. Acești tineri provin din șapte țări: România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia. Toți sunt conștienți de oportunitatea excepțională pe care o au în satul Șmig, unde pot dobândi cunoștințe practice despre restaurare și conservare pe o frescă medievală. După cum afirmă Alexander,

„În Europa nu mai există prea des astfel de ocazii, majoritatea lucrărilor de acest tip fiind deja restaurate”

.

În fapt, această imensă operă de artă murală medievală constituie cea mai mare frescă medievală cunoscută până în prezent pe teritoriul Transilvaniei. Aceasta se află într-un sat care are nu mai puțin de șase biserici și unde a fost descoperit și un tezaur vechi de 3.500 de ani.

În Șmigul, o atmosferă de liniște prevalează, locuitorii care se deplasează pe străzi fiind în majoritate pensionari sau mame însoțite de copii mici. Ceilalți adulți sunt fie la serviciu în Mediașul, la o distanță de 16 kilometri, fie lucrează în câmp. Biserica modestă din localitate atrage turiști care au descoperit fresca unică existentă în această parte a țării.

Un exemplu remarcabil de artă medievală se află într-o biserică dintr-un sat, prezentând 260 de metri pătrați de picturi murale.

„O frescă atât de mare într-o biserică de sat este greu de întâlnit chiar și în Europa”

, afirmă Alexander, un cetățean german pasionat de istoria sașilor transilvăneni.
Această frescă prezintă teme precum Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina sau Crucea Vie, care sunt considerate importante pentru catolicismul medieval.

Privind de sus, sfinții par să observe persoanele care se apropie de intrarea impunătoare a bisericii, cu ușa grea decorată cu inserții metalice. După o perioadă de uitare, aceste figuri sacre au fost restaurate și sunt din nou vizibile pentru public de câțiva ani.

Este cunoscut faptul că schimbarea de la ritualul catolic la cel evanghelic a implicat și acoperirea picturilor murale din biserică. În mod fericit, aceste picturi nu au fost distruse, ci doar acoperite cu un strat subțire de var sau tencuială. Misiunea noastră este să îndepărtăm aceste straturi suplimentare și să readucem în lumină întreaga operă de artă realizată cu peste cinci secole în urmă.

Lorand Kiss, un expert în restaurarea picturilor medievale foarte respectat în România, a oferit detalii despre fresca din Șmig. Lorand Kiss a menționat că existența acestei fresce a fost un secret până de curând, fiind necunoscută publicului timp de 20 de ani.

„Este o frescă despre a cărei existență nu știa nimeni în urmă cu 20 de ani. A fost realizată, probabil, de același pictor care a lucrat și la biserica din Mălâncrav”

a declarat el.

În ceea ce privește paleta cromatică, acest tezaur medieval ascunde câteva taine:

„Pentru obținerea galbenului, se folosea și gălbenușul de ou, în timp ce pentru fixarea culorilor se recurgea la cazeină din lapte. Evident, cărbunele era indispensabil pentru negru, la fel cum oxidul de cupru era esențial pentru verde”

.

În timpul sezonului estival, un grup de zeci de tineri studenți sosesc în localitatea Șmig pentru a restaibili străvechile imagini sacre. Cu tehnici precise, similare celor utilizate în domeniul medical, aceștia utilizează instrumente specializate, inclusiv bisturii pentru eliminarea stratului superficial de tencuială și aplică soluții specifice direct pe suportul pictural. Această muncă imensă este realizată cu devotament de către un număr mic de persoane cu o puternică vocație. Toți acești oameni participă activ la reînvierea unei părți semnificative a moștenirii istorice a comunității săsești locale, care încă are un impact considerabil în județul Sibiu.

COMENTARII / 0