TikTok superă ambulanța la Cluj: statul român reacționează

Cluj a fost scena unui incident în care o unitate de salvare, dedicată ajutorării unui om, a fost atacată cu pietre, bâte și topoare. Motivația atacului a venit din credința unor persoane, influențate de un clip de pe TikTok, că ambulanțele ar fura copii. Această presupunere este absurdă. Prima reacție a fost să ne amuzăm de cei care susțin astfel de teorii, să-i etichetăm ca fiind proști, primitivi și needucați, și să încheiem conversația, observând că poliția și procurorii trebuie să-și facă treaba. Totuși, acest fapt nu clarifică nimic.

După ce un echipaj de ambulanță a fost agresat în Cluj, publicul își exprimă îngrijorarea, însă autoritățile continuă să rămână în tăcere sau să comunice într-un stil depășit. Un comunicat în format PDF emis de stat nu aduce soluții și nu ajunge la public într-o perioadă în care algoritmii domină fluxul informațional. În plus, notificarea că „a început urmărirea penală” nu este suficientă.

Oricine a atacat ambulanța și personalul medical trebuie să fie tras la răspundere în conformitate cu legii.

Citește șiDebitul Dunării scade din nou. Hidrologii anunță valori mult sub media obișnuită pentru octombrie-decembrie

Chiar dacă au fost supuși manipulării, acest lucru nu îi scutește de responsabilitate, nici de frică, iar indiferent cât de irațională ar fi, nu justifica violenta.

Totuși, după ce am menționat acest lucru, persistă o problemă mai complexă și, posibil, mai semnificativă decât evenimentul propriu-zis: cum am ajuns să trăim într-o comunitate în care un clip vizionat pe telefon, realizat de cine știe cine și difuzat de un algoritm pe care aproape toată lumea nu îl deslușește, poate constitui suficient pentru ca unii să perceapă o ambulanță nu ca pe o instituție de salvare, ci ca pe un pericol de care trebuie să se protejeze?

Tiktokismul

În această nouă epocă informațională, Statul român se află cu un deficit de încredere, construit de-a lungul ultimelor decenii de către instituții care au comunicat prost, au tratat de multe ori cetățeanul cu aroganță, au ascuns informații, au promis lucruri pe care nu le puteau face și, uneori, au mințit.

TikTok nu a creat neîncrederea în stat, conform afirmației că teoriile conspirației nu au apărut odată cu Facebook.

Astăzi, diferența constă în faptul că vechiul zvon, ori din sat, piață sau cârciumă, beneficiază de o infrastructură globală de distribuție și poate ajunge, într-un interval de timp incredibil de scurt, la sute de mii de persoane.

Nu noi observăm un mesaj, ci mesajul

„care ni se potrivește”

ajunge la noi.

Mai există și o altă problemă. Ne referim la social media ca la panouri pe care utilizatorii le umplu cu informații, unele veritabile, altele înșelătoare. Acest fenomen nu a existat mult timp.

Sunt mecanisme care aleg, organizează și împinge către noi informațiile care ne mențin în acel loc, iar frica, furia, indignarea și conspirația realizează acest lucru cu o eficiență remarcabilă.

Nu noi privim „un panou pe care vedem ceva”, ci „acel ceva” ne caută și ne găsește. Practic, nu noi vedem un mesaj, ci mesajul „care ni se potrivește” vine la noi.

Algoritmul ne forțează să vedem

asemenea știri

pentru a genera profit.

Astfel, algoritmul este conceput să identifice prezența noastră. Nu pentru că ar deține o ideologie sau ar susține că ambulanțele ar fura copii, ci pentru că o astfel de poveste declanșează o reacție. În consecință, reacția atrage atenție, iar atenția aduce venituri.

De aici încolo, situația devine mai complicată decât simpla solicitare de a șterge un clip sau de a închide un cont. Este evident că incitarea la violență trebuie sancționată și, de asemenea, platformele trebuie să fie responsabile pentru modul în care distribuie și amplifică astfel de materiale.

statul nu reușește să elimine lipsa de încredere prin simpla cerere ca cetățenii să aibă încredere în instituție și nici prin difuzarea de comunicări publicate pe portalul unei organizații, posibil sub formă de PDF pe care nimeni nu îl va consulta.

Un domeniu care ratifică temerile

Credibilitatea unei instituții se consolidează înainte ca o criză să apară, nu pe parcursul acesteia. Se reflectă prin modul în care funcționează, prin personalul care interacționează cu cetățenii, prin abilitatea de a clarifica fără a adopta o atitudine de superioritate și, cel mai important, prin dorința de a admite greșelile atunci când acestea apar.

În cazul în care, de-a lungul multor ani, instituția se prezintă în existența cetățeanului predominant ca o autoritate ce solicită documente, îl direcționează de la un ghișeu la altul sau îi justifică imposibilitatea anumitor acțiuni, nu ar trebui să ne surprindă profund faptul că, în momentul unei crize, legitimitatea ei devine fragilă.

Prin urmare, consider că evenimentul din Cluj reflectă ceva mai esențial despre România decât simpla existență a câțiva oameni care au acceptat o realitate uriașă prezentată pe TikTok. Acești indivizi au fost mereu prezenți.

Astăzi, problema constă în existența unei industrii care poate valida aproape orice frică, poate aduna alți indivizi cu aceleași credințe și poate transforma rapid o presupunere într-o certitudine.

Statul, în continuare, „se gândește”

În acest context, statul se confruntă cu o problemă pentru care încă nu pare să fie pregătit. Nu este suficient să lupte împotriva fiecărei falsități odată ce aceasta devine virală, pentru că va ajunge întotdeauna prea târziu.

Este necesar să restabilească legătura dintre cetățean și instituție, să aloce fonduri semnificative pentru educația media, să se manifeste în comunități și în mediul online și să conștientizeze că dezinformarea nu mai reprezintă o problemă marginală în comunicarea publică, ci o amenințare capabilă să genereze consecuente foarte concrete.

În Cluj, evenimentul a avut loc deja.

Oamenii aceia nu au atacat un clip sau un profil de TikTok. Au atacat o ambulanță reală și oameni reali, veniți să-și exercite meseria, pentru că, în acel moment, ceea ce au văzut pe telefon le părea mai credibil decât ceea ce se aflau în fața ochilor lor.

După ce au apărut topoarele și specialiștii care dezvăluie fenomenul, iar în ceea ce privește statul? În cea mai bună scenă, statul, într-un mod eufemistic,

• După agresarea unui echipaj de ambulanță la Cluj, multă lume vorbește, numai statul continuă să tacă sau că comunice în același stil depășit.
• Un comunicat în PDF al statului nu ajută la nimic și nu ajunge la nimeni într-o epocă în care algoritmii domină comunicarea.
• Și nici înștiințarea că „a început urmărirea penală” nu e suficientă. 

“se gândește”