Când un tânăr finalizează primul manuscris, traseul către publicarea unei cărți este plin de incertitudini, de la identificarea unei edituri până la promovarea cărții. Asociația „Artă de Patru Dimineața”, creată în 2018 de scriitoarea Alexandra Daniela Anghel, are ca scop să ofere sprijin autorilor aflați la început și să clarifice etapele pe care trebuie să le urmeze.
Alexandra Daniela Anghel – fondatoare. Sursa foto: Arhiva personalăCum a apărut Asociația „Artă de Patru Dimineața”
Alexandra Daniela Anghel, fondatoare și președinte al Asociației, declară că, după ce a lansat prima carte, a trebuit să învețe de la zero cum funcționează mediul editorial.
Citește șiTermoenergetica și ELCEN se învinovățesc reciproc pentru lipsa căldurii din caloriferele bucureștenilor
„A fost odată ca niciodată o scriitoare care a publicat prima ei carte și nu avea nicio idee ce este necesar să facă pentru a avea succes; Cum o va promova? Cum o va vinde? Cum va realiza o lansare de carte? Așa a început povestea Artă de Patru Dimineața”, povestește ea.
Anghel a încercat să găsească răspunsuri pe cont propriu, după ce a întâmpinat refuzuri din partea librăriilor, și a început să investigheze în mod constant piața de carte.
„Am înotat singură prin ele, încercând să țin capul la suprafața unei mări a cărei ape nu-i cunoșteam adâncimea. Am greșit mult, am testat variante multiple, am primit refuzuri din partea librăriilor, am cercetat în fiecare zi piața de carte și cu greu am răzbit și am înțeles cum funcționează lucrurile”, spune fondatoarea.
După ce a reușit să-și facă cartea publicată, Anghel s-a pus la gând dacă și alți autori se confruntau cu aceleași obstacole.
După ce am reușit să-mi lansez, să distribuiesc în librării, să promovez și să vând cartea, având doar experiență minimă în spate, am avut un gând:
«Oare sunt singura scriitoare care nu a cunoscut aceste informații?»
, povestește aceasta.
pagina de Instagram a fost creată, spune ea. Fondatoarea a început să distribuie cunoștințele pe care le strânsese către audiența disponibilă la acea perioadă. Pe măsură ce timpul trecea, un număr crescând de scriitori i-au cerut sprijin.
„Pe zi ce trecea, aveam zeci de conversații cu scriitori care îmi cereau ajutorul. Cu mare drag am stat alături de ei, dorindu-mi ca ei să nu se lovească de aceleași greutăți, ca mine”
explică ea.
Fondatoarea descrie relația cu scriitorii aflați la început de drum ca pe una în care a încercat să fie mereu disponibilă pentru întrebările lor. „Am stat cu un pas în spatele lor și se puteau întoarce oricând să-mi pună o întrebare, eram mereu acolo”, susține aceasta.
Pe măsură ce tot mai mulți autori se îndreptau către ea, Anghel a ajuns să creadă că trebuie să formeze o echipă. Ea a ales, pas cu pas, un grup de scriitoare care să o ajute în munca sa.
„Acestea mi-au devenit mai mult decât prietene, aproape parte din familie”
spune fondatoarea.
În perspectiva ei, comunitatea formată înconjurând proiectul constituie una dintre cele mai semnificative activității asociației.
„Îmi place mereu să afirm că Artă de Patru Dimineața unește destine și suflete. În comunitatea noastră mare de scriitori s-au legat prietenii care durează de ani buni; poate acest lucru mă bucură uneori mai mult decât simpla publicare de texte, cărți și activitatea formală pe care o are Asociația”, afirmă aceasta.
„Cea mai mare problemă cu care se confruntă un tânăr scriitor este tocmai receptivitatea”
Denisa Covăsînțan, vicepreședinte la Asociația „Artă de Patru Dimineața”, afirmă că inițierea în scris reprezintă o provocare majoră.
„Orice început poartă în el o doză de neliniște, însă începutul în literatură este, deseori, mai anevoios decât în oricare alt domeniu”
Ea subliniază că această stare de incertitudine este mai pronunțată în domeniul literar decât în orice altă activitate.
Denisa Covaștân deține poziția de vicepresedintă. Sursa imaginii: Arhiva personală
Conform lui, tânărul care abia începe să scrie ar putea să se întrebe dacă poate trăi de la cuvinte, într-o cultură în care lectura nu mai primește mereu poziția pe care o merită.
„Într-o societate în care lectura nu mai ocupă întotdeauna locul pe care l-ar merita, tânărul care alege să scrie pornește adesea la drum cu o întrebare care îi umbrește entuziasmul: se poate trăi, cu adevărat, din cuvinte?”
subliniază Covăsînțan.
Acest articol relatează că traseul unui tânăr autor este presărat cu obstacole. Printre aceste piedici se însumează și modul în care unele spații dedicate literaturii funcționează uneori.
„Uneori, chiar spațiile care ar trebui să încurajeze și să formeze tinerele condeie (de exemplu, cenaclurile literare) se transformă în locuri ale criticii lipsite de îndrumare”
vicepreședintele afirmă.
În același timp, editurile pot fi dificil de accesat. Potrivit acesteia, unele solicită resurse financiare considerabile, altele preferă nume deja consacrate sau autori care beneficiază de vizibilitate în online. Covăsînțan menționează și situația anumitor genuri literare, precum poezia, care sunt privite cu reținere, sub pretextul unei receptivități scăzute din partea publicului. „Iar cea mai apăsătoare dintre toate rămâne, poate, tăcerea – acel răspuns care nu mai vine niciodată și care lasă manuscrisul suspendat între speranță și îndoială”, afirmă ea.
În opinia vicepreședintei, problema principală rămâne găsirea acelui loc în care un autor să primească o șansă. „În esență, cred că problema cea mai mare cu care se confruntă un tânăr scriitor este tocmai receptivitatea: găsirea acelui loc, a acelei edituri, a acelui cititor dispus să ofere cuvintelor sale o șansă”, spune Covăsînțan.
Într-o analiză, ea subliniază că talentul nu reprezintă singurul factor ce influențează publicarea și că autorul trebuie să fie pregătit pentru refuzii, perioade îndelungate de așteptare și dezamăgiri.
„Talentul nu garantează întotdeauna publicarea, așa cum publicarea nu garantează întotdeauna întâlnirea cu publicul”, susține aceasta.
Covăsînțan consideră însă că un refuz nu trebuie privit ca un verdict asupra valorii unui scriitor. „Un refuz nu este întotdeauna un verdict asupra valorii sale, ci doar dovada că drumul spre cartea potrivită este mai lung decât și-ar fi dorit”, explică ea.
În opinia sa, respingerea poate fi și o etapă prin care autorul își poate reevalua propriile pagini și poate căuta ceea ce îi aparține. „Respingerea poate răni, este adevărat, dar poate și șlefui; poate obliga autorul să se întoarcă la propriile pagini, să le privească din nou și să caute, dincolo de îndoială, acel lucru care îi aparține numai lui: încrederea în sine”, susține vicepreședintele.
Procesul prin care un manuscris ajunge la publicare
Covăsînțan descrie modul concret în care un tânăr își prezintă primul manuscris la asociație. Primul act constă în citirea documentului de către echipă. Manuscrisul este examinat în detaliu, iar autorului îi sunt oferite recomandări pentru eventualele îmbunătățiri sau corecturi necesare.
„Primul pas este citirea manuscrisului de către echipa noastră – îl analizăm, oferim sfaturi acolo unde poate fi loc de îmbunătățire sau corectare și asigurăm un feedback obiectiv autorului”, spune Covăsînțan.
După această etapă, ea spune că începe căutarea unei edituri. Asociația colaborează cu editura Casa Cărții de Știință, unde există colecția care poartă numele „Artă de Patru Dimineața”. Autorul poate alege dacă dorește să facă parte din această colecție. Dacă preferă o altă variantă, reprezentanții asociației spun că încearcă să contacteze diverse edituri și să pună scriitorul în legătură cu acestea. „Cu pași mici și plini de emoție, ne apropiem de momentul în care manuscrisul prinde viață!”, explică vicepreședintele.
Autorul alege ulterior oferta care îi se potrivește și publică prin editura aleasă. Sprijinul asociației nu se oprește la publicare; potrivit acesteia, serviciile oferite sunt fără cost, iar scriitorul plătește doar editura, în funcție de oferta aleasă.
Scriitorii primesc fără costuri asistență în toate etapele publicării, sprijin pentru promovarea cărții în comunitate și pe social media, materiale foto și video ale volumului, ajutor în organizarea lansării și invitații la evenimentele editurii. În plus, autorii din colecție pot fi intervievați pentru a-și povesti parcursul literar.
„Pentru noi, fiecare manuscris reprezintă un vis care așteaptă să fie împlinit – tocmai din acest motiv oferim șansă oricărui scriitor care își dorește să crească și să se perfecționeze în arta scrisului”, spune Covăsînțan.
„Cel mai greu pas nu a fost publicarea în sine, ci finalizarea manuscrisului”
În opinia Ioana Dumitru, secretar general al Asociației „Artă de Patru Dimineața”, provocarea majoră nu a constatat în publicare, ci în finalizarea manuscrisului. Ea subliniază că, de la prima propoziție până la ultima, poate apărea o confruntare cu propria creație.
„Între prima frază și ultimul punct se află, uneori, o luptă tăcută cu tine însuți: ștergi, rescrii, înlocuiești, te întorci mereu asupra acelorași pagini și ajungi, uneori, să te îndoiești chiar de povestea pe care ai vrut să o spui”, explică aceasta.
Dumitru atrage atenția și asupra perfecționismului, care poate deveni o formă de blocaj și poate împiedica finalizarea unei cărți. Ea spune că, în momentul în care găsea titlul unei creații, putea deja să își imagineze ultima pagină. „Eu sunt însă o fire optimistă. În clipa în care am găsit titlul unei creații, parcă vedeam deja, undeva în depărtare, și ultima pagină”, povestește aceasta.
Odată ce manuscrisul este finalizat și poate fi trimis unei edituri, urmează mai multe etape: corectura, editarea, machetarea, coperta, tiparul, ISBN-ul și distribuția. „Sunt etape necesare, uneori anevoioase, dar care te apropie, pas cu pas, de momentul în care ceea ce a existat cândva doar în mintea și sufletul tău devine un obiect real, o carte pe care o poți ține în propriile mâini”, spune Dumitru.
Mesajul acesteia pentru cei aflați la început de drum este unul simplu: să nu abandoneze înainte de final. „Nu renunța!”, transmite ea.
În ce măsură social media modelează tinerii scriitori
Alisia Balogh, asociată responsabilă pentru comunicare în cadrul Asociației, afirmă că rețelele sociale au dobândit o puternică putere de influență asupra publicului. Ea susține că aceste platforme pot modela și conduce modul în care gândim, dorințele noastre și relațiile cu sinele și cu ceilalți.
Alisia Balogh ocupă funcția de membru asociat în departamentul de PR al Asociației. Foto provenită din Arhiva personală.
„Consider că ceea ce consumăm pe social media spune foarte multe despre cine suntem, despre valorile noastre, despre interesele pe care le avem și, în același timp, despre persoana care ne dorim să devenim”, explică Balogh.
În opinia sa, pe rețelele sociale nu sunt promovate doar produse, ci și opinii, stiluri de viață, imagini, idealuri, comportamente și moduri de a vedea lumea. „Pe aceste platforme ni se vinde în permanență ceva. Nu este vorba doar despre produse, ci și despre opinii, stiluri de viață, imagini, idealuri, comportamente și chiar anumite moduri de a vedea lumea”, spune aceasta.
Balogh stabilește o analogie între puterea rețelelor sociale și cea a politicii, subliniind că și acestea pot modela opinii, forma grupuri și afecta comportamente.
„Așa cum politica poate influența societatea, poate forma opinii și poate determina oamenii să adere la anumite idei sau valori, și rețelele de socializare au capacitatea de a crea grupuri, de a forma opinii și de a influența comportamente”, explică ea.
Totuși, aceasta subliniază că social media poate avea și o influență pozitivă. Utilizatorii pot descoperi informații utile, pot învăța lucruri noi, pot primi recomandări și pot cunoaște oameni sau idei care îi ajută să evolueze. „Social media poate deveni un instrument foarte valoros atunci când știm să îl folosim conștient”, susține Balogh.
Ei susține că tinerii trebuie să poată diferenția între dorințele lor reale și cele care le-au apărut prin repetarea excesivă a unei nevoi.
„De aceea, consider că social media a devenit una dintre cele mai puternice forme de influență ale societății contemporane și mai ales a tinerilor”, spune ea.
Balogh spune că important este ca oamenii să nu devină simpli consumatori ai informației. „Să rămânem oameni capabili să alegem, să analizăm și să filtrăm ceea ce primim. Cred cu tărie că adevărata libertate pe social media nu înseamnă să vedem totul, ci să avem capacitatea de a decide ce merită să lăsăm să ne influențeze”, explică aceasta.
Tinerii continuă să citească în era TikTok?
În ultimii ani, Anamaria Mușet, membru al Asociației în domeniul PR, susține că rețelele sociale s-au extins considerabil, într-o realitate în care indivizii sunt obișnuiți să se adapteze la un ritm în continuă creștere.
Anamaria Musțet este membru asociat în partea de PR. Sursa foto: Arhiva personală.
„Cu siguranță, social media a luat amploare în ultimii ani, fiindcă într-o lume care e constant pe grabă tindem și noi să ținem pasul cu ea și astfel consumăm cu mai multă ușurință conținutul de pe rețelele de socializare”, spune Mușet.
Aceasta consideră că lectura își face în continuare loc în viața multor tineri. „Cu toate acestea, lectura își face loc în viața multor tineri din zilele noastre, care sunt pasionați de frumos, care vor să descopere lumea într-un ritm mai lent și, de asemenea, să se descopere pe ei prin prisma personajelor și experiențelor din romanele lor preferate”, explică ea.
Mușet spune că tinerii sunt obișnuiți să primească informații în câteva secunde, să treacă de la un subiect la altul și să își piardă rapid atenția, ceea ce asociază cu fenomenul de scroll excesiv. „Spre deosebire de generațiile mai înaintate, noi, tinerii, suntem obișnuiți să primim informații în câteva secunde, să trecem de la un subiect la altul și să ne pierdem atenția foarte repede, acestea fiind rezultatul fenomenului de scroll excesiv”, spune aceasta.
Potrivit lui, ritmul accelerat al existenței poate determina tinerii să simtă nevoia de a încetini, iar lectură le oferă această șansă, deoarece implică conexiune, perseverență și concentrare. El susține că încă există o vastă comunitate de tineri care aleg să citească nu din obligație, ci pentru că descoperă în cărți ceva ce nu găsesc în altă parte: oportunitatea de a trăi, pentru câteva ore, o viață diferită și de a vedea lumea prin prisma altcuiva.
„Acești tineri sunt prezenți inclusiv pe social media, unde au apărut comunități precum BookTok și BookTube, unde își expun pasiunea pentru lectură și îi încurajează pe alți adolescenți, și nu numai, să pătrundă în acest univers magic al lecturii”, explică Mușet.
Potrivit lui/ei, faptul că tinerii discută despre cărți chiar și pe platforme unde domnește conținut superficial reprezintă un aspect semnificativ.
„Mi se pare frumos că, într-o perioadă în care auzim atât de des că tinerii nu mai citesc, există, de fapt, o generație care vorbește despre cărţi într-un
Mușet afirmă că literatura continuă să-și păstreze locul, chiar dacă modul în care tinerii se apropie de lectură poate fi diferit față de generațiile anterioare.
„Poate că tinerii nu mai citesc neapărat în același fel ca înainte, însă, cu siguranță, literatura își găsește în continuare locul în viețile lor”
spune ea.
Poate să trăiești exclusiv din scris?
Alexandra Daniela Anghel spune că nu a descoperit încă o rețetă prin care un scriitor să poată trăi doar din scris. Pentru ea, scrisul a fost mai ales o modalitate de eliberare, un hobby și o plăcere. „Eu încă nu am aflat rețeta prin care se poate trăi doar din scris”, spune fondatoarea.
Aceasta subliniază că, în mod personal, nu s-a concentrat pe aspectul financiar, ci pe satisfacția interioară pe care o aduce publicarea unei cărți. În schimb, Anghel afirmă că există modalități de a câștiga din activitatea literară.
Totuși, profitul există! Acesta rezultă din vânzarea exemplarelor de carte pe care un autor le lansează, din poziționarea pe podium în competițiile literare ce oferă premii în bani, și din organizarea de activități precum ateliere de scriere, seri de poezie sau lansări de carte, unde se percepe o taxa de participare.
Conform lui, rezultatele variază în funcție de fiecare autor și de nivelul de efort pe care este dispus să îl investească.
„Totul depinde de scriitor, de cât de mult își dorește să reușească și cât efort este dispus să depună!”
afirmă Anghel.
Pentru cei aflați la început de drum, fondatoarea spune că răbdarea este unul dintre cele mai importante lucruri. „Încurajez scriitorii, mai ales pe cei care se află la început de drum, să poarte în suflet cel mai important element din tot acest proces: răbdarea”, spune ea.
Anghel povestește că a întâlnit persoane care își doreau să grăbească foarte mult lucrurile și care se așteptau ca imediat după publicare să vândă sute de exemplare. „Fiecare pas înainte este important; fiecare promovare făcută îți poate aduce un cititor nou!”, susține aceasta.
Mesajul fondatoarei este ca fiecare etapă să fie parcursă treptat. „Totul trebuie luat pas cu pas, cu multă răbdare și perseverență, iar rezultatele nu vor întârzia să apară!”, spune Anghel.
„Fiecare scriitor are nevoie de încurajare”
Andreea Neagu, tehnoredactor, afirmă că un refuz din partea unei edituri nu indică lipsa de calitate a autorului.
„Arta este subiectivă și inevitabil vor exista atât oameni care vor rezona cu ceea ce creați,
Andreea Neagu lucrează ca tehnoredactor. Fotografia provine din Arhiva personală.
Acest mesaj îi încurajează pe scriitorii care au primit refuzuri să persevereze și să păstreze încrederea în proces.
„Tot ceea ce trebuie să facă scriitorii care au primit refuzuri de la edituri este să continue să încerce și să aibă încredere în proces, căci
Gabriela Manole, vicepreședinte al Asociației, afirmă că fiecare autor are nevoie de încurajare, în special de la cei apropiați. Ea susține că acest sprijin poate permite scriitorului să continue pe drumul său literar.
„Numai așa reușește să prindă aripile de care dinău are nevoie să zboare pe deasupra drumului literar”, spune aceasta.
Gabriela Manole ocupă funcția de vicepresedinte. Fotografia provine din Arhiva personală.
Conform acestei declarații, cei care nu scriu nu au întotdeauna cunoștință de munca necesară pentru a produce un manuscris.
În articol se prezintă asociația ca un sprijin la care autorii pot apela când simt nevoia de ajutor.
„Îi oferă o mână întinsă de care scriitorul se poate prinde oricând simte nevoia”, subliniază Manole.
Fondatoarea menționează că Asociația „Artă de Patru Dimineața” poate fi contactată prin pagina de Instagram @artadepatrudimineata și prin e‑mail la [email protected].
COMENTARII / 0