Pe măsură ce temerile legate de impactul crizei climatice asupra populației acestor rozătoare alpine cresc, se planifică un număr tot mai mare de apeluri.
Activistii dedicati drepturilor animalelor se organizeaza pentru manifestari si solicitari, avand ca scop persuadarea guvernul francez sa interzica exploatarea de marmote alpine.
În septembrie, se deschide sezonul de vânătoare pentru aceste rozătoare, care fac parte din familia veverițelor și a marmotelor, iar aceasta are loc cu câteva săptămâni înainte ca ele să pătrundă în hibernarea lungă de iarnă, precizează The Guardian în articolul său de miercuri.
Citește șiSfinții Mihail și Gavriil 2026: Obiceiuri și tradiții pe 8 noiembrie. Ce se împarte de pomană și ce semnificație au lumânările aprinse
Chiar dacă marmota nu se găsește pe lista speciilor în pericol din Franța, se pare că numărul lor scade din cauza crizei climatice. Activistii declară că nu susțin vânătoarea lor din motive de divertisment.
Pauline di Nicolantonio, președinta Asociației pentru Dreptate pentru Animalele din Savoia (AJAS), care a organizat proteste împotriva vânătorii de marmote în ultimii doi ani, a declarat: „Este o chestiune de natură morală. Când le spui oamenilor că vânătoarea de marmote este permisă în Franța, aceștia sunt șocați. Marmota este extrem de populară și simbolică în Savoia, unde ne aflăm noi, precum și în alte părți ale Alpilor. Nu trebuie decât să intri în orice birou de turism pentru a vedea că este logo-ul sau emblema principală”.
Marmotele, alimentate în principal cu vegetație, se găsesc în regiunile alpine din Europa și America de Nord. Majoritatea trăiesc în grupuri familiale sub conducerea unui cuplu dominant; în caz de amenințare, eliberează un sunet ascuțit. În ultimele luni ale verii până la toamnă, greutatea lor crește până la 8 kilograme, în timp ce acumulează provizii pentru o hibernare de
Se numără 15 tipuri de marmote la nivel mondial, iar ca animale libere, acestea erau capturate în mod obișnuit pentru carne, unt și păr. În prezent, capturarea este autorizată în anumite provincii din Statele Unite și Canada, precum și în Franța, Elveția și Austria, însă rămâne interzisă în Italia și Germania. În Franța, în medie, se împușcă 1.000 de marmote anual.
De generații întregi, marmota a fost celebrată de copiii francezi ca personaj al basmelor și poeziilor populare – una dintre acestea fiind scrisă de Goethe și pusă pe muzică de Beethoven –, ca mascotă a stațiunilor de schi alpine și ca simpatică vedetă a unui popular spot publicitar pentru o cunoscută marcă de ciocolată cu lapte (Milka).
realitate, imaginea de creaturi blânde a acestor rozătoare dispare sub o violenta veritabilă; majoritatea perioadelor de vigilență a acestora sunt dedicate unei confruntări intense pentru supremație și teritoriu, în care frecvent se comută viața părinților și a puilor.
„Esența problemei este moralitatea vânătorii”
Cercetătorul Christophe Bonenfant, activ la CNRS din Franța și afiliat Universității din Lyon, investighează populația de marmote din rezervația naturală alpină Grande Sassière. Semnele crizei climatice în Europa se manifestă cu mai multă intensitate în Alpi, unde stâncile abrupte se sparg și ghețarii se contractă la un ritm fără precedent.
Bonenfant și colega sa, Rébecca Garcia, au observat că luptele interne și teritoriale dintre marmote devin din ce în ce mai brutale, pe măsură ce criza climatică distruge „stabilitatea socială” a acestor animale.
În plus, au observat că, și dacă aceste specii nu sunt considerate pe cale de extincție, femeile produc un număr redus de pui, iar interacțiunea dintre ciclul de violență și scăderea numărului de pui conduce la <
„Ceea ce observăm este destrămarea grupurilor sociale, care durează mai puțin, și schimbări mai rapide ale animalelor dominante în cadrul acestor grupuri”, a spus Bonenfant.
„Fiind un erbivor, marmota se află destul de jos în lanțul trofic, dar importanța sa constă în faptul că servește drept hrană pentru carnivore precum vulturii și vulpile și, din când în când, bursucii. De asemenea, sapă tuneluri cu galerii care contribuie la aerarea solului. Nu este clasificată ca specie dăunătoare”, a adăugat cercetătorul.
Referindu-se la vânătoare, el a spus: „Nu este o specie care ridică probleme legate de conservare, așa că esența problemei este moralitatea vânătorii de animale, nu doar în Franța, ci pretutindeni, și motivul pentru care oamenilor le face plăcere să ucidă animale, pentru distracție”.
Autoritățile locale au impus norme riguroase în domeniul vânătorii, stabilind limite privind numărul de marmote ce pot fi eliminate și intervalul de timp în care se poate practica această activitate; totuși, AJAS solicită instaurarea unei interdicții naționale asemănătoare măsurii adoptate în Italia în 1992.
Fermierii protestează, calificând situația ca
„o pacoste”
Fermierii francezi consideră că aceste rozătoare constituie
„o pacoste”
, perforând terenurile și deteriorând echipamentele agricole. Federația Națională a Vânătorilor susține că vânătoarea de marmote se desfășoară
„strict supravegheată și reglementată”
și că perioada de activitate nu depășește o lună.
„Nu există nicio justificare pentru interzicerea vânătorii de marmote: specia nu este amenințată, nu există planuri de a o clasifica drept specie protejată, iar populația lor este în creștere.”
Di Nicolantonio a declarat: „Știm că sunt afectate de criza climatică, iar datele sunt îngrijorătoare. Vânătorii comandă adesea rapoarte științifice care să ateste prezența unui număr mare de marmote, pentru a justifica uciderea lor”.
„Vânătoarea lor este crudă, absurdă și nepopulară, dar nu este interzisă deoarece este considerată o tradiție.”
COMENTARII / 0