Zeama varzei murate se scade? Iată ce trebuie să faci!

Fiecare gospodărie care conserve varză pentru iarnă a întâmpinat cel puțin o dată aceeași problemă: după câteva săptămâni, când se ridică capacul butoiului, se constată...

Fiecare gospodărie care conserve varză pentru iarnă a întâmpinat cel puțin o dată aceeași problemă: după câteva săptămâni, când se ridică capacul butoiului, se constată că varza de pe suprafață rămâne expusă și uscată. Conținutul lichid a diminuat, iar primele frunze au început deja să-și schimbe nuanța sau să dezvolte un film albicioasă.

Acest lucru este cât se poate de normal în primele săptămâni, dar dacă nu intervii la timp, riști să compromiți tot butoiul. Varza murată are nevoie să stea permanent scufundată în lichid ca să rămână crocantă, gustoasă și sănătoasă până la primăvară.

Conținutul lichid din butoi nu rămâne niciodată constant de la momentul în care ai introdus varza până la momentul în care o scoți pentru sarmale. Există câteva motive foarte simple și naturale pentru care zeama pare să se evapore din vas:

Citește șiTribunalul București a suspendat autorizația pentru modernizarea Falezei Dunării din Galați, proiect care, în forma inițială, refăcea promenada cu prețul tăierii a circa 900 de arbori / Lucrările autorizate trebuie oprite până la pronunțarea pe fond / ONG-urile au cerut în justiție protejarea parcului dendrologic / Dan Trifu, Eco-Civica: „Am câștigat!”

Varza reține lichidul ca un burete

În primele zile după ce se adaugă sarea și apa, varza rămâne fermă, crocantă și încărcată cu propriul său suc. Sarea începe să extragă lichidul din frunze, motiv pentru care poți observa că zeama crește la început și poate fi expulzată pe dinafară. Însă, după săptămână sau două, pe măsură ce varza începe să se acrească și să se înmoaie ușor, frunzele ei devin mai permisive. Practic, structura frunzei se relaxează și începe să reabsorbă saramura în interior, până în centrul cotorului. Această absorbție determină o scădere vizibilă a nivelului lichidului de la suprafață.

În butoi, căpățânile se așază și se tasează.

Oricât de bine ai îndesat verzele când le-ai pus în butoi, între frunze și între căpățâni tot au rămas mici goluri de aer. În plus, în timpul fermentației (când varza „fierbe”), se formează bule de gaz care împing verzele și lichidul în sus. După ce această perioadă agitată trece și gazele ies la suprafață (mai ales după ce o pitrocești), căpățânile se lasă la fund, se tasează sub greutatea pietrei sau a teascului, iar nivelul apei coboară brusc.

Căldura din interiorul încăperii provoacă evaporarea

Plasând butoiul într-un spațiu mai cald, precum un balcon închis, o cămară de bloc sau o bucătărie de vară în care temperatura depășește 20 de grade, apa din butoi se evaporă mult mai rapid decât în cazul unui beci rece. Aspectul nedorit al acestei evaporări constă în faptul că se pierde doar apa, în timp ce sarea totul persistă în butoi, rezultând o zeamă rămânând excesiv de sărată.

Butoiul poate extrage zeamă sau poate prezenta o scurgere mică

În cazul în care constati că lichidul se reduce rapid, într-o singură zi, cauza nu este legată de varză, ci de vasul în care este depozitat.

Supă de varză selectată

Verzele de toamnă, cu frunza densă, scoase din câmp imediat după ploile abundente, prezintă o structură distinctă față de varza cu frunza subțire. Nervurile și cotorul lor, fiind mai groși, necesită un interval mai lung pentru a se infiltra, iar pe măsură ce se înmoaie, absorb o cantitate mai mare de saramură din butoi.

Mulți susțin că dacă doar prima porțiune de deasupra rămâne ușor pe uscat, nu există nicio problemă și o vor arunca la sfârșit. Această abordare este greșită și poate deteriora întregul butoiul.

Zeama îndeplinește funcția de a împiedica intrarea aerului în varză. Până când varza rămâne sub apă, aceasta se întărește frumos și își păstrează fermitatea. Când frunzele superioare intră în contact cu aerul, apar trei probleme mari:

Când observi că nivelul lichidului s-a scăzut și varza nu mai rămâne complet acoperită, trebuie să acționezi imediat. Regula de aur este să nu adaugi niciodată apă chioară peste varză! Apa simplă diluează zeama, reduce conținutul de acreală și de sare, iar varza va deveni moale și se va deteriora în câteva zile.

Este necesar să realizezi o soluție de sare proaspătă, la fel ca la început, și să urmezi proporțiile corecte.

În scopul ca balance‑ul din butoi să nu se deterioreze, saramura adăugată trebuie să prezinte un grad de săruri corespunzător:

Ce tip de sare și ce tip de apă ar trebui să utilizezi?

Etapele precise pe care trebuie să le parcurgi

Atenție: Dacă apa a fost ușor călduță pentru a facilita dizolvarea sării, las-o să ajungă la temperatura camerei complet înainte de a o turna în butoi. Nu turna niciodată apă caldă peste varză!

Explorează și: În ce perioadă se introduce varza în procesul de murare? Momentele optime și semnele care confirmă că este pregătită.

Poți evita această problemă încă din toamnă, dacă urmezi sfaturi ușoare în timpul preparării varzei la murat:

varza murată nu reprezintă un motiv de panică, ci semnalează naturalitatea procesului prin care aceasta se stabilește, absoarbe saramura în

Atunci când constatăți că nivelul lichidului a scăzut, o acțiune rapidă prin adăugarea de saramură proaspătă, preparată din apă fiartă, răcită și sare grunjoasă neiodată, corectează imediat situația. Menținând varza întotdeauna acoperită cu câteva degete de zeamă și păstrând butoiul într-un loc răcoros, veți putea savura pe tot parcursul toate iernii o varză murată compactă, aurie, crocantă, cu un gust excepțional, ideală pentru sarmale sau salate.

COMENTARII / 0