Biljana Plavšić, ex-președintele entității sârbe din Bosnia și Herțegovina, Republika Srpska, și singura femeie condamnată de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie pentru crime de război, a încetat viața joi dimineață în Belgrad. La 96 de ani, ea a lăsat în urmă o istorie controversată. Conform site-ului Blic, parte a grupului Ringier, corpul său va fi îngropat în Banja Luka, iar data și ora ceremoniei funerare vor fi anunțate ulterior.
Biljana Plavšić, cunoscută sub numele de „Doamna de Fier” în politica sârbe din anii ’90, a ocupat poziția de cel mai înalt funcționar al fostei Iugoslavii și a recunoscut în mod public culpa sa pentru atrocitățile comise în timpul conflictelor sângeroase din Balcani.
În aprilie 2000, Tribunalul Penal Internațional de la Haga a deschis un proces judiciar, în cadrul căruia procurorii au formulat acuzații de genocid, crime împotriva umanității și crime de război împotriva populației musulmane și croate din Bosnia, precum și de încălcări grave ale Convenției de la Geneva.
Citește șiExtrema dreaptă europeană se împarte în privința lui Putin. De ce unele partide se distanțează de Moscova, iar altele se apropie
După câteva luni, Plavšić a decis să se predea voluntar instanței internaționale.
În ciuda faptului că la început a pledat nevinovată, mai puțin de un an de la încarcerarea ei, fosta președintă a încheiat un acord cu Parchetul TPIY.
Ea a revizuit declarația și a recunoscut vinovăția pentru persecuție motivată de factori politici, rasiali și religioși, fiind clasificată ca crimă împotriva umanității.
Parchetul a eliminat din dosar toate acuzațiile de severitate extremă, inclusiv cea privind genocidul, ca răspuns la această recunoaștere. În 2003, instanța a impus o pedeapsă de 11 ani de închisoare.
Într-un interviu ulterioar, Biljana Plavšić a dezvăluit motivele care i-au determinat să își recunoască vină.
Într-o declarație, ea a detaliat condițiile dificile în Haga, susținând că nu dispunea de resurse materiale și de sprijin politic pentru a-și organiza apărarea. De asemenea, a fost singura femeie judecată de tribunal și cea mai în vârstă detenție din Suedia, unde a fost transferată ulterior.
După cum a afirmat el însuși, eforturile sale de a prezenta martori în apărare au fost împiedicate de către fostul său partener de partid, Radovan Karadžić.
Plavšić a relatat cum a inițiat, de mai multe ori, contactul cu prim‑ministrul vremii din Republika Srpska, profesorul Đerić, subliniind că existența ei era dependentă de mărturiile depuse de anumite persoane din entitate.
Răspunsul obținut a fost, totuși, foarte aspru: comandantul militar și politicianul Radovan Karadžić a interzis oricui să susțină poziția ei, iar singura persoană care a acordat ajutor la acea vreme a fost Milorad Dodik.
În viața civilă, Biljana Plavšić, profesoară de biologie, a acționat în faza inițială a războiului din Bosnia ca un partener de linie dură al lui Radovan Karadžić.
În acea perioadă, ea a susținut deschis campania de persecutare și expulzare a populației care nu era de origine sârbă, mergând până la a justifica masacrele drept un „fenomen natural”, iar nu drept crime de război.
1996 a marcat schimbarea orientării sale politice, când a ales să colaboreze cu comunitatea internațională și să se distanțeze de facțiunea naționalistă radicală.
Plavšić a relocat sediul principal al entității sârbe în Banja Luka, lăsând în urmă fortăreața Pale, sub controlul lui Karadžić, și a preluat conducerea grupului de opoziție care se opune fostilor săi parteneri.
În intervalul 1996–1998, ea a deținut poziția de președintă a Republika Srpska. Cariera politică a luat sfârșit definitiv în anul 2000, odată cu retragerea din viața publică, în urma înfrângerii formațiunii sale la alegerile locale.
În data de 26 iunie 2003, Biljana Plavšić a fost mutată într-o închisoare din Suedia pentru a-și executa pedeapsa.
Eliberată la sfârșitul lunii octombrie 2009, după ce a îndeplinit două treimi din pedeapsa de 11 ani, a reședințiat ulterior în Belgrad, unde a petrecut ultimii ani ai vieții sale.
COMENTARII / 0