AI dezvăluie: cine sunt cei mai sângeroși oameni din istorie

Chatbot-ul Grok a întocmit un top al liderilor cei mai sanguini din istorie, pe care Unilad l-a preluat. În vârful acestui top se regăsesc Mao Zedong, însoțit de Ginghis Han și Iosif Stalin. Adolf Hitler a ocupat doar locul al patrulea.

Avizi! Aceste informații pot provoca un impact emoțional asupra dumneavoastră.

Un program de inteligență artificială, dezvoltat de compania lui Elon Musk și numit Grok, a lansat un ranking al celor mai sanguini conducători din istoria omenirii.

Citește șiAlegeri în Serbia: șase persoane arestate sub suspiciunea că pregăteau acte de violență față de poliție și oponenții politici

În topul acestei liste se află în primul rând liderul chinez Mao Zedong, urmat de cuceritorul mongol Ginghis Han și de liderul sovietic Iosif Stalin. În mod surprinzător, Adolf Hitler nu a reușit să se înscrie în primele trei poziții, fapt care a generat discuții aprinde pe platformele de socializare.

În poziția de vârf se numără Mao Zedong (26 decembrie 1893 – 9 septembrie 1976), care a condus revoluția comunistă din China și a pus bazele Republicii Populare Chineze, fiind responsabil pentru numărul de victime estimat între 40 și 70 de milioane.

Aceste decese sunt atribuite foametei, epurărilor politice și Revoluției Culturale.

Descendentul unui grup de țărani, Mao Zedong s-a dedicat profesiei de profesor. În perioada 1927-1949, el a comandat armata comunistă în conflictul cu forțele naționaliste, traversând tot teritoriul chinez pentru a atrage noi soldați și a evita amenințarea din partea armatei Kuomintang.

Începând cu 1935, a deținut funcția de lider al Partidului Comunist Chinez și, în acea calitate, de la 1949 până la decesul său, a fost conducătorul de facto al statului.

Ginghis Han (31 mai 1162 – 25 august 1227), celebru pentru campaniile sale de cucerire, ocupă poziția a doua în clasament.

Considerat unul dintre cei mai importanți cuceritori din istorie, el a preluat controlul asupra unei porțiuni semnificative a Asiei, stabilind bazele Mongol Empire.

Cu o armă masivă, bine structurată și extrem de mobilă, Ginghis și comandantii săi militari au desfășurat numeroase războaie de cucerire, obținând teritorii majore

Conform informațiilor, atacurile mongole au provocat decesul a 20-40 de milioane de persoane din numeroase zone ale globului.

În 1206, la 42 ani, după ce a condus o ofensivă împotriva triburilor din estul Mongoliei, comandantul militar Temüügin a fost numit „mare conducător” (1206‑1227) și a adoptat numele Ginghis, conducând un popor ce vorbea dialecte mongole și turcești.

El a reunit triburile Mongol și a reușit să controleze teritorii extinse cu armata sa, spre est până la Marea Chinei și spre vest până la Marea Caspică.

După decesul său, imperiul a fost împărțit între fiii săi și a continuat să se extindă timp de două generații, după care formațiunea statală majoră s-a dezmembrat.

Pe locul al treilea se găsește Iosif Visarionovici Stalin, născut sub numele Ioseb Besarionis Dze Jugashvili (18 decembrie 1878 – 5 martie 1953), conducătorul Uniunii Sovietice, cu un număr estimat de victime între 15 și 20 de milioane.

Acestea cuprind decesele provocate de foamete, lagărele de muncă forțată cunoscute sub denumirea de gulaguri și epurările politice masive.

Stalin a condus Uniunea Sovietică din 1924 până la moartea sa în 1953. A deținut puterea ca Secretar General al Partidului Comunist din 1922 până în 1952 și ca președinte al Consiliului de Miniștri din 1941 până la moartea sa.

În 1930s, el a consolidat autoritatea și a preluat funcția de dictator. Sistemul totalitar pe care l-a creat a fost numit Stalinism, fiind derivat din ideologia marxist‑leninistă.

În perioada conduită de Stalin, Uniunea Sovietică a evoluat de la o societate agricolă la una industrială, iar la sfârșitul anilor 1940, s-a poziționat ca a doua forță economică majoră din lume.

Colectivizarea a implicat confruntarea cu o opoziție larg răspândită din partea chiaburilor, adică a celor mai harnici și gospodari locuitori ai satelor, deținători de pământ și vite, rezultând într-o luptă înverșunată a multor țărani împotriva autorităților.

În deceniului al patrulea, el a suprimat opoziția politică folosind un exilului intern extrem de sever și prin acte de execuție, iar oferind avantaje unor grupuri specifice ale populației, a obținut sprijinul și colaborarea acestora cu regimul.

Un factor care a captat atenția cititorilor de pe platformele sociale a fost plasarea lui Adolf Hitler (20 aprilie 1889 – 30 aprilie 1945) în poziția a patru.

Dictator al Germaniei Naziste din 1933 până la sinuciderea sa în anul 1945, el ajuns la putere ca lider al Partidului Nazist, devenind cancelar în 1933 și apoi luând titlul de Führer und Reichskanzler în 1934.

Pe 1 septembrie 1939, atacul asupra Poloniei a semnalat debutul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Pe parcursul războiului, el a participat direct la operațiunile armate și a avut un rol esențial în desfășurarea Holocaustului.

Grok a estimat că numărul de victime atribuite liderului nazist se situează între 11 și 17 milioane, dintre care aproximativ 6 milioane sunt evrei uciși, iar restul includ alte grupuri persecutate și victime ale muncii forțate.

ChatGPT a publicat un alt clasament în care Hitler ocupă al treilea loc, iar numărul de victime estimat se situează aproximativ între 17–30 de milioane.

În cazul în care se iau în calcul toate decesele din perioada Al Doilea Război Mondial, cifra se ridică la 50-80 de milioane.

În cadrul clasamentului extins, alte personalități sunt menționate:

– Timur Lenk (Tamerlan) a fost responsabil pentru în jur de 17 milioane de victime în timpul campaniilor sale de cucerire;

Hong Xiuquan a fost conducătorul Răscoalei Taiping din China, iar acțiunile sale au provocat decesul a 20-30 de milioane de persoane.

– Regele Leopold al II-lea al Belgiei, sub regim colonial în Statul Liber Congo, s-au înregistrat între 10 și 15 milioane de persoane decedate;

Chiang Kai-shek, lider chinezesc, este legat de aproximativ 10 milioane de decese în perioada războiului și a regimului său;

– Vladimir Lenin, conducătorul Revoluției Bolșevice, a fost responsabil pentru 5-10 milioane de victime, rezultatul războiului civil, represiilor și foametei;

Hideki Tojo, liderul guvernamental al Japoniei în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, este legat de 4-5 milioane de victime.

Alte tragedii istorice, precum genocidul armean din Imperiul Otoman (1915-1923), cu aproximativ 1,5 milioane de victime, regimul „khmerilor roșii” din Cambodgia (1975-1979), care a dus la moartea a 1,7-2 milioane de oameni, și genocidul din Rwanda din 1994, unde între 800.000 și 1 milion de oameni, în principal din grupul etnic Tutsi, au fost uciși în doar 100 de zile.