Josep Borrell, fostul responsabil cu politica externă a Uniunii Europene, a lansat critici vehemente la adresa Comisiei Europene, acuzând-o că a generat o confuzie majoră în ceea ce privește reprezentarea Europei pe scena internațională, prin extinderea rolului său în domeniul diplomației și apărării, dincolo de atribuțiile stabilite prin tratate.
Comisia nu vorbește în numele Uniunii Europene; Comisia reprezintă doar Comisia
, a declarat Borrell într-un interviu acordat Politico.
El a mai susținut că suprapunerea din ce în ce mai mare a rolurilor Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), pe care l-a condus din 2019 până la sfârșitul anului 2024, a dus la crearea unei adevărate harababuri în cadrul politicii externe a UE.
Citește șiParlamentul UE respinge bugetul ce ar tăia fonduri România – Mureşan
Conflictul instituțional dintre Comisie și reprezentanții săi a atins un punct culminant odată cu declarațiile recente ale fostului diplomat șef al UE, care au adus în prim-plan Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene.
Într-o perioadă de tensiuni mocnite de mai mult timp, Borrell a devenit primul fost înalt reprezentant care a declarat în mod direct că executivul UE a încălcat limitele impuse de legislația comunitară, extinzându-și prea mult influența diplomatică.
Această poziție a fost exprimată în urma criticilor aduse în privat de către oficiali actuali și foști, care au semnalat tendința Comisiei de a-și consolida prea mult puterea în domeniul diplomatic.
Nu se poate spune că vorbește în numele UE
a afirmat Josep Borrell despre Comisie.
Josep Borrell, un politician cu o experiență vastă în domeniul afacerilor externe, care a ocupat anterior posturi importante, precum cel de ministru de externe al Spaniei și de președinte al Parlamentului European, i-a succedat lui Kaja Kallas la conducerea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE). La fel ca și Kallas, Borrell a avut un conflict deschis cu Ursula von der Leyen. Fără să se ferească de opinii puternice, Borrell a exprimat în repetate rânduri critici dure, printre care și acuzațiile aduse Israelului de genocid și de punerea în aplicare a unei extinse operațiuni de purificare etnică, fără precedent de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Josep Borrell rămâne nemulțumit de poziția Comisiei Europene față de Israel, pe care o consideră prea îngăduitoare.
Un exemplu al acestei atitudini îl constituie Dubravka Šuica, comisarul pentru regiunea mediteraneană, care a avut recent o întâlnire cu oficiali israelieni.
Această întâlnire a avut loc la scurt timp după ce Gideon Sa’ar, ministrul de externe, a decis să înceteze legăturile cu Kallas.
Motivul acestei decizii a fost o declarație a lui Kallas care a stârnit controverse, conform căreia tratamentul aplicat de Israel palestinienilor ar fi similar celui din Africa de Sud în perioada apartheidului.
Borrell a declarat că acest fenomen ilustrează modul în care Comisia Europeană a depășit domeniul său de competență și a pătruns pe teritoriul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE).
Comisarul european călătorește în Israel cu o declarație surprinzătoare:
UE și Israelul se iubesc reciproc și sunt de acord și sărbătoresc rolul Israelului în procesul de pace și stabilitate
, însă această afirmație este contrazisă de faptul că Înaltului Reprezentant al UE pentru politica externă este interzis în Israel.
Comisia Europeană are atribuții clare în ceea ce privește reprezentarea externă a Uniunii Europene, însă există anumite excepții.
Reprezentarea externă este asigurată de Comisie, dar aceasta nu are competențe în domeniul politicii externe și de securitate comune.
Potrivit tratatului UE, excepția vizează exact politica externă și de securitate comună.
În opinia lui Josep Borrell, o delimitare evidentă există între fața externă a politicilor Uniunii Europene, gestionată de Comisie, și politica externă a UE, ce ține de capitalelor naționale.
În mod evident, politicile Comisiei au o dimensiune externă, după cum afirmă el.
Însă Comisia Europeană face o distincție între aceste politici și atribuirea rolului de definire a poziției Uniunii Europene în cadrul conflictelor internaționale, precum cel dintre Iran și Israel-Palestina, precum și alte probleme din Orientul Mijlociu.
Această abordare nu constituie relații externe, ci politică externă.
În cazul în care se dorește stabilirea unei poziții comune în materie de politică externă,
atunci adresează-te Consiliului
, întrucât statele membre dețin competența în domeniul politicii externe.
Criticile sunt concentrate asupra Josep Borrell, care afirmă că Comisia Europeană a generat o stare de confuzie în ceea ce privește politica externă a Uniunii Europene. Potrivit acestuia, instituția europeană nu reprezintă în mod oficial punctul de vedere al UE. Borrell a declarat:
„Nu vorbește în numele UE”
, exprimându-și nemulțumirea față de abordarea Comisiei Europene în domeniul politicii externe.
Borrell a mai fost ținta criticilor în perioada în care a ocupat funcția de înalt reprezentant – denumirea oficială a celui mai important diplomat din cadrul UE – fiind vizate inclusiv controversele iscate în urma deplasării sale la Moscova în 2021, atunci când nu a intrat în dispută cu Serghei Lavrov după ce ministrul rus de externe i-a acuzat pe liderii UE de a fi mințit în legătură cu otrăvirea liderului opoziției ruse, Alexei Navalnîi.
Comisarul european Josep Borrell și Kallas au avut deseori un raport tensionat cu von der Leyen**. În mod frecvent, socialistul iberic a exprimat opinii critice față de Israel, pe când detractorii îi reproșează președintei conservatoare germane a Comisiei Europene o presupusă aproape prea mare cu statul israelian.
El a declarat că gestionarea situației a fost un proces dificil, dar eforturile sale au fost concentrate în această direcție.
„Nu a fost ușor, dar am încercat să gestionăm situația”
, a adăugat el.
În anul 2021, un anumit context istoric a dus la crearea Consiliului UE-SUA pentru comerț și tehnologie de către von der Leyen și președintele american Joe Biden. Această inițiativă a avut drept scop facilitarea coordonării transatlantice în ceea ce privește comerțul și tehnologia.
Reuniunea a fost condusă de Antony Blinken, secretar de stat al Statelor Unite, însă situația a fost diferită în cazul Uniunii Europene.
Din partea Uniunii Europene, însă, înaltul reprezentant nici măcar nu era membru.
Acest aspect a fost remarcat în contextul discuțiilor, fiind prezidat de către Antony Blinken pentru Statelor Unite.
În domeniul apărării, potrivit lui Josep Borrell, o stare de tensiune similară afectează în prezent instituțiile.
Acest fenomen are loc și în politica de apărare, după cum afirmă el.
Într-un scenariu ipotetic, dacă Josep Borrell ar ocupa astăzi funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene și ar participa la o discuție unde cineva ar propune crearea unei Uniuni Europene a Apărării, el a declarat că s-ar simți oarecum neliniștit.
Dacă aș fi astăzi înaltul reprezentant și aș sta la o masă la care cineva ar spune: «Voi construi Uniunea Europeană a Apărării», m-aș simți puțin incomod
Excederea atribuțiilor este motivul pentru care Comisia Europeană se implică și în domeniul apărării, care, la fel ca și afacerile externe, intră în competența statelor membre.
În anul 2024, von der Leyen a făcut o numire istorică, desemnând primul comisar pentru apărare, pe Andrius Kubilius, fost prim-ministru al Lituaniei.
În scrisoarea de misiune, președinta Comisiei Europene i-a încredințat sarcina de a dezvolta o Uniune Europeană a Apărării.
Josep Borrell a afirmat că acest fapt reprezintă o dovadă în plus că Comisia Europeană a depășit clar limitele rolului său în ceea ce privește politica externă și de securitate.
Ursula von der Leyen se confruntă cu acuzații potrivit cărora ar favoriza în mod sistematic Statele Unite ale Americii și Israelul, ceea ce a dus la consecințe negative pentru Europa, care suportă efectele acestei situații.
Kubilius are, în aparență, un rol limitat la domeniul industriei de apărare în cadrul Comisiei, sferă de competență ce se aliniază politicilor de reglementare a pieței. În realitate însă, lucrurile par să se prezinte altfel, după cum a remarcat el, atunci când a făcut referire la obiectivul lui Kubilius de a pune bazele unei Uniuni Europene a Apărării.
Tratatul prevede ca această responsabilitate să fie atribuită Înaltului Reprezentant, a declarat el, arătând că există paralelisme între un proiect de Uniune Europeană a Apărării și cadrul deja existent al Politicii Comune de Securitate și Apărare al UE, care se ocupă de apărare și de gestionarea crizelor.
Construirea acestui cadru instituțional duce în mod inevitabil la conflict, a afirmat el, pledând pentru necesitatea unei clarificări a sistemului. În opinia sa, politica de apărare ar trebui să fie gestionată într-un mod interguvernamental, reflectând astfel realitatea. Comisia Europeană nu ar trebui să se prezume a fi o entitate similară cu Pentagonul în umbră.
Top cinci poziții de liderat la Bruxelles cu cel mai mare impact: cine sunt indivizii cheie cunoscuți sub numele de „Teflon”, „dictatoarea” și „domnul Repară” conform articolului publicat de Politico, dezvăluie detalii despre conducerea de la Bruxelles.
COMENTARII / 0