Caricatură din anii ’80: Toboșar înghețat, toba goală

În 1987, o caricatură a fost scoasă de la publicare în revista de umor „Urzica”, după o alertă din partea unui informator cunoscut sub numele de „sursa Trifu”. Acesta a semnalat anumite incongruențe între desen și realitatea propagată de partid.

• Caricatura înfățișa un toboșar care dădea impresia că tremură de frig.
• Instrumentul său muzical era de fapt o canistră de benzină goală.
• „Băţul” cu care toboşarul bătea era un os mare, complet lipsit de carne.

„Rămâne de văzut dacă e oportună publicarea unei caricaturi ce include, simbolic, frigul-foamea-lipsa de carburanţi”

, comenta informatorul, potrivit unui document dezvăluit de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).

Citește șiScandal la Arestul Central cu Stegarul Dac: susținătorul lui Călin Georgescu a fost reținut și este cercetat pentru ultraj. Ce a făcut

Editor: Sebastian Eduard

1949 marca momentul în care România era profund angajată pe calea stalinizării, exact atunci când primul număr al publicației Urzica începea să prindă viață. Urzica, inițial, servea drept extensie vizuală a directivelor de partid, cu scopul declarat de a combate acele „elemente” considerate a fi o piedică în construcția socialismului: chiaburul, imperialistul american, contrarevoluționarul și leneșul. Prin caricaturi, deseori violente și grotești, scopul era dezumanizarea „dușmanului de clasă”. În ciuda acestei atmosfere ideologice stricte, a luat naștere o primă generație de graficieni care au dobândit abilități în stăpânirea liniei și compoziției, pregătind astfel terenul pentru dezvoltarea ulterioară a școlii românești de caricatură. Odată cu procesul de destalinizare din mijlocul anilor ’60, profilul publicației Urzica a cunoscut schimbări semnificative.

O schimbare de ton a avut loc, înlocuind atacul brutal cu o abordare ironică mai subtilă, axată pe criticile aduse valorilor sociale. Nume precum Matty Aslan, Albert Poch, Nell Cobar, Puiu Manu, Denes Molnar și Mihai C. Papuc au devenit puncte de referință la nivel național, potrivit CNSAS.

Viața cotidiană a românilor a devenit subiect de „umor de situaţie” în paginile revistei, care a extins domeniul său de caricatură politică externă, vizând Occidentul, la aspecte precum cozile, birocraţia, calitatea proastă a produselor şi micile aranjamente.

Considerat de public o modalitate de exprimare, „Urzica” reprezenta de fapt un indicator al nemulțumirii populației, strict monitorizat de către CNSAS.

„Documentul din 1987, identificat în arhiva CNSAS, redă mecanismul cenzurii din presa scrisă, aplicat riguros şi sistematic. În ultimul moment, chiar înainte de tipărirea numărului 12 din 1987 al revistei „Urzica”, un desen care nu era conform cu etica şi echitatea socialistă a atras atenţia ochiului vigilent al unui informator din cadrul redacţiei revistei.

1987 a fost anul în care un act de neobișnuită curaj a avut loc, într-un context în care lumea era caracterizată de o atmosferă înăbușitoare.
La acea vreme, imediat după revolta muncitorilor din Brașov, societatea era marcată de o lipsă de speranță aproape generalizată.
În acest cadru, glasurile celor care militau pentru respectarea drepturilor lor au fost violent reprimate, după cum afirmă CNSAS.

Un gest de curaj cu atât mai excepţional cu cât se petrecea în anul 1987, imediat după revolta muncitorilor braşoveni, într-o lume gri, cu speranţă muribundă, în care glasurile oamenilor care cereau respectarea drepturilor au fost înăbuşite cu violenţă

, explică sursa.

Un document „strict secret” a scos la iveală existența unei caricaturi, potrivit sursei „Trifu”.

Nu sunt disponibile detalii suplimentare.

Acest document a fost cel care a adus în atenție caricatura în cauză.

30 noiembrie a marcat sosirea de la tipografie a unei machete ozalid a revistei „Urzica” nr. 12/1987, ediție destinată lunii decembrie. Această fază preliminară a fost trimisă, conform procedurii standard, către trei entități: Consiliul Culturii și Educației Socialiste a primit primul exemplar, Secția de Propagandă și Presă a C.C. al P.C.R. a primit al doilea, în timp ce al treilea a rămas în redacție pentru posibile modificări sugerate de primele două. La pagina 16, coperta a II-a a revistei prezintă o caricatură creată de Mihai C. Papuc. Această caricatură înfățișează un toboșar care bate o tobă neobișnuită, fiind înconjurat de trei elemente simbolice: hainele toboșarului sunt acoperite cu zăpadă, pe cap purtând o căciulă cu o steluță pe frunte; expresia feței și atitudinea lui sugerează că tremură de frig; tobă în sine se dovedește a fi o canistră de benzină goală, iar bățul folosit pentru a o bate este de fapt un os fără carne. O sursă a afirmat următoarele, rămânând întrebarea pertinentă:

„Rămîne de văzut dacă e oportună publicarea unei caricaturi ce include, simbolic, frigul-foamea-lipsa de carburanţi”

Informația prezentată pe document a fost completată manual, incluzând observația că sursa a oferit materialul ca rezultat al unei misiuni de monitorizare a materialelor destinate publicării, cu scopul de a identifica conținutul susceptibil de interpretări sau considerat inadecvat.