În analiza succesiunii de nominalizări efectuate de Nicușor Dan după demisia guvernului Bolojan, observ aceeași logică politică care reapar sub forme diferite. Această interpretare este subiectivă și reflectă interesele și acțiunile actorilor politici. Nu afirm că dețin dovezi privind înțelegeri ascunse sau intențiile acestora.
Din perspectiva mea, propunerea lui <
Celelalte trei nominalizări — Eugen Tomac, Adrian Veștea și, acum, Luca Niculescu — îmi sugerează un numitor comun: căutarea unui premier care să îi permită președintelui să păstreze o influență puternică asupra executivului și PSD-ului să obțină acces la guvernare și la resursele de care depinde aparatul său politic.
Citește șiMEDIAFAX 35. 2016 – Alegerile locale și parlamentare redesenează harta politică. PSD câștigă ambele scrutine, iar presa preia rezultatele Mediafax
Pentru a clarifica această succesiune, trebuie să revenim la moțiunea care se opune guvernului Bolojan.
Conform teoriei mele, în acel interval, interesele lui Nicușor Dan și ale PSD s-au aliniat. Președintele ar fi putut beneficia din slăbirea unui eventual rival semnificativ pentru electoratul de dreapta. PSD dorise să îl asocieze pe Bolojan ca principalul responsabil pentru criza economică. Această aliniere de interese nu confirmă o coordonare între parteneri, însă reprezintă cheia prin care eu interpretez evenimentele ulterioare.
AUR se bazase pe o agendă distinctă, orientată spre demiterea guvernului și spre valorificarea nemulțumirii publice. În cazul unui partid de opoziție, susținerea unei moțiuni alături de alte formațiuni nu implică neapărat un proiect comun de guvernare.
După demiterea președintelui, s-au pus în mișcare eforturile de a elabora noua strategie. Primul candidat propus a fost Tomac, consilierul de la biroul președintelui. În continuare, Veștea a fost prezentat, într-o variantă pe care o interpretez ca o tentativă de a modifica echilibrul de putere din cadrul PNL, în defavoarea lui Bolojan. În prezent, Luca Niculescu reprezintă un alt profil considerat capabil să medieze conflictele dintre partide.
În acest cadru, trebuie să se analizeze narațiunea „tehnocratului”. Competența profesională există și are importanță. Totuși, lipsa carnetului de partid nu conferă independență politică. Un premier rămâne dependent de majoritatea care îl susține, de negocierile ce constituie cabinetul și de voturile care îl mențin în funcție. Când eticheta de „tehnocrat” ascunde această dependență, ea se transformă într-o strategie de marketing politic.
Din această perspectivă, comparând prima nominalizare cu cea de astăzi, observ mai multe puncte comune decât diferențe. Persoana s-a schimbat. Nu constată schimbări în logica puterii.
Între ele, candidatura lui Mureșan putea pune PNL, USR și UDMR într-o poziție dificilă: după eșecul propriei variante, să li se ceară acceptarea următorului cabinet, sub presiunea alegerilor anticipate. „Am încercat toate posibilitățile” poate deveni justificarea unei formule pe care anterior o respingeau.
În același timp, publicațiile de știri se umplu cu negocieri, declarații, acuzații și fotografii din fața parchetelor. Se transmite ideea unei activități neîntrerupte. În final, efectul politic rămâne blocajul.
După aproape cinci luni, liderii de rang înalt rămân în aceleași funcții. Fronturile de conflict par neschimbate. Situația economică este menționată în mod constant, însă de multe ori servește ca justificare pentru fiecare parte să-și susțină propria interpretare: dacă nu accepți formula mea, ești tu cel care provoacă prelungirea crizei.
Consider că singura eroare a fost subestimarea: Bolojan nu a fost scos din scenă odată cu retragerea guvernului. El a continuat să ocupe poziție în executiv și a rămas un jucător politic pe care ceilalți trebuie să-l ia în calcul. Demiterea nu l-a scos din joc.
Prin urmare, în interpretarea mea, această criză ar putea persista până când unul dintre centrele de putere va ceda: un lider își pierde susținerea partidului său, o formațiune se divizează sau cineva acceptă o concesie reală.
Până la acel moment, fiecare atacă gardul rivalului. Se vorbește despre schimbări de conducere, fracturi interne
În mod similar, conexiunea posibilă între dosarele judiciare și disputele politice nu poate fi susținută fără dovezi. Întâlnirea simultană a unor evenimente poate genera curiozități, însă nu confirmă utilizarea justiției într-un plan politic.
Concluzia mea rămâne aceeași: există patru nominalizări, însă nu observ patru proiecte politice diferite. În schimb, văd aceeași luptă pentru control, desfășurată prin diverse formule de guvernare în succesiune.
Pe măsură ce fiecare așteaptă ca partidul celuilalt să se despartă, România continuă să fie blocată. Au schimbat denumirea premierului propus. Pozițiile lor au rămas neschimbate.
COMENTARII / 0