După cele trei drone doborâte în ultimele zile, HotNews republică un interviu care se dovedește astăzi că a anticipat evenimentele îngrijorătoare din ultimele zile. Generalul-maior Adrian Ciolponea lucrează la Bruxelles, în cadrul alianței Nord-Atlantice. El a acordat acest interviu după dronele de la Galați și Constanța, dar ideile lui sunt reîmprospătate de evenimentele de la Buzău și Delta Dunării.
Începând cu august 2023, Generalul Ciolponea deține funcția de Reprezentant european al Comandamentului Aliat pentru Transformare, cunoscut sub denumirea de SACT REPEUR.
Acestă entitate reprezintă unul dintre cele două comenzi strategice ale NATO, având ca scop transformarea și modern
Citește șiÎncep negocierile între Luca Niculescu și partidele politice pentru instalarea unui guvern / Ce condiții are fiecare / Al patrulea premier desemnat de Nicușor Dan după criza guvernamentală declanșată de moțiunea PSD-AUR în 5 mai
Ciolponea – cel mai înalt nivel ocupat de România în cadrul structurilor de comandă aliate.
În cadrul NATO, Generalul-maior Ciolponea deține cea mai înaltă funcție pe care România o ocupă în structurile de comandă ale alianței. În conformitate cu atribuțiile sale, el contribuie activ la procesul de adaptare a Alianței Nord-Atlantice la noile conflicte tehnologice.
El precizează motivul pentru care defensiva împotriva atacurilor cu drone în perioade de pace constituie o responsabilitate exclusivă a statului, reglementată de Articolul 3 al NATO, și nu se încadrează în acțiunea colectivă sub umbrela Articolului 5.
În contextul actual, situația este așa: responsabilitatea noastră constă în a ne proteja în timpul păcii! În calitate de membri NATO, ne aflăm într-o obligație atât față de Alianță, cât și față de cetățenii români. Pentru aceasta, generalul a precizat că există metode, iar el se afla la Bruxelles în momentul în care i-am realizat interviul lung de mai jos.
Nu indică că identificarea dronelor este ușoară. Există numeroase motive, pe care Ciolponea le prezintă.
În cadrul prezentărilor din Europa, Generalul maior Adrian Ciolponea a reprezentat Allied Command Transpormation al NATO, conform sursei ACT NATO.
„Nu avem sute de kilometri în care putem acționa”
„Noi nu avem luxul ca în Ucraina să discutăm de sute de kilometri în care putem acționa cu orice tip de mijloc și să putem executa focul asupra dronelor, asupra USV-urilor, asupra UGV-urilor (n.r. Unmanned Ground Vehicle, drone terestre)”
Există, totuși, opțiuni. Printre ele, cea mai clară implică a lansa focul.
„Nu cade în zona Articolului 5. Fiecare stat are datoria să-și creeze capabilitățile de protecție a populației”
HotNews: Domnule general Ciolponea, dronele, de toate tipurile, schimbă modul cum se desfășoară conflictele azi și dau direcția conflictelor de mâine. NATO, prin comandamentul unde sunteți dumneavoastră, lucrează și la acest aspect, adaptarea la noul război. Dar vedem acum în România ce se întâmplă. Cum se pot apăra țările Alianței de astfel de evenimente pe timp de pace?
General-maior Adrian Ciolponea: Este o temă foarte sensibilă și complexă, deoarece nu se încadrează în sfera Articolului 5.
Articolul 5 presupune o apărare colectivă a alianței, oferind sprijin unei state atacate de o terță parte, un agresor, și implicând mobilizarea tuturor resurselor NATO pentru a contracara acea agresiune.
În această situație, se discută acțiunea suverană a fiecărui stat de a-și crea propriile mijloace și metode pentru a proteja infrastructura și populația în perioadele de pace.
„Regulile de angajare care să permită comandanților militari să execute focul”
Conform Articolului 3, fiecare țară trebuie să-și dezvolte capacitățile de protecție a cetățenilor, a sectorului industrial și a infrastructurilor critice.
Este responsabilitatea fiecărei națiuni să adopte cadru normativ, legal care autorizează utilizarea forțelor și a mijloacelor în perioade de pace, atâta timp cât nu există un conflict declarat și nu se declanșează o criză națională.
Ce factori trebuie să fie luați în considerare? Ar fi normele de angajare care să autorizeze comandantilor militari sau instituțiilor implicate să aplice focul.
Sau să aplice efectori kinetici sau non-kinetici asupra acestor sisteme autonome, care nu reacționează la comenzi sau la somații, și să le doboare sau să le scufunde în cazul USV (n.r. Unmanned Surface Vessels, drone marine).
Al doilea aspect constă în delimitarea spațiului. În realitatea noastră nu există confortul pe care îl găsim în Ukraina, unde se pot analiza distanțe de sute de kilometri în care să se poată acționa cu orice tip de mijloc și să se poată lansa focul asupra dronelor, USV-urilor și UGV-urilor (Unmanned Ground Vehicle, drone terestre).
Descrie ce înseamnă Killzone
Trebuie să stabilim zone în care circulația este limitată sau interzisă în totalitate.
Mai mult, există anumite secțiuni care trebuie marcate ca Killzone. Aceste zone, dacă sunt oficial recunoscute prin lege – de exemplu, în cazul în care accesul la port este restricționat noaptea, se le numește Killzone – și oricine pătrunde în ele, se află sub focul de la mal.
În zona de pace nu există nicio reglementare civilă sau juridică care să permită așa ceva. Procesul este foarte lung pentru a obține o reacție imediată, iar aceasta este sursa principală a dificultății.
„Timpul de acționat este foarte scurt”
Noi nu dispunem de spațiu de manevră, intervalul de acțiune este extrem de redus, iar nu există măsuri pasive sau defensive înconjurând obiectivele centrale pentru a crea o barieră minimă.
Lipsa unui cadru care să includă tehnologia, reglementările și legea generează, inevitabil, probleme constante legate de penetrarea dronelor. Aceste situații pot apărea și fără intenție. În exemplul din Constanța, o dronă a pierdut direcția din cauza interferenței de tip jamming.
Dacă așteptăm criza, toate măsurile adoptate devin reactive, nu proactive. În lupta împotriva dronelor, o abordare preventivă este avantajoasă, în timp ce o strategie reactiva se concentrează exclusiv pe reducerea consecințelor.
În legătură cu identificarea dronelor maritime:
„Pot veni din numeroase direcții”
– Ce motive fac ca aceste drone marine să fie atât de greu de detectat? Întrebarea se adresează și pentru că
Aceste drone se află în mare răspândire; ucrainenii dețin peste 25 de variante, iar profilul lor extrem de scăzut indică prezența la nivelul suprafeței apei, făcându‑le foarte greu de detectat cu ochiul liber.
Este esențial să dispui de tehnologie de detectare, de echipamente electronoptice și de radare care să-ți permită să identifici și să te apropie de aceste drone, deoarece acestea pot apărea din multiple direcții.
„Avem sisteme care văd până la 20 de km”
Acestea sunt protejate prin bruiaj electromagnetic, iar în prezent cele mai multe platforme autonome, atât în Ucraina, cât și în Rusia, dispune de sisteme de navigație inerțială.
În contrast, pentru dronele aeriene și UAV-uri, dezvoltarea sistemelor inerțiale se realizează cu mai ușurință, deoarece spațiul geografic poate fi perceput cu claritate din
Din punct de vedere maritim, prin integrarea sistemului inerțial în modulul de comandă și control al USV-ului, acesta poate identifica profilul țărmului, profilul portului, modul de intrare și locația exactă de acces, astfel că depășind GPS devine redusă în acel interval.
Trebuie să se extindă până la spațiul de monitorizare, adică la cel puțin 2 km. Chiar dacă dispunem de echipamente care pot detecta la distanțe de până la 20 km, calitatea imaginii trebuie să fie foarte ridicată pentru a supraveghea intrarea în port.
Rușii au instalat plase pentru a împiedica dronelor.
ruși au implementat măsuri defensive, însă ucrianenii au reușit să ajungă în adâncimea portului și să atingă anumite ținte majore. Nu este de se născut că rușii au amplasat plase anti-USV, inclusiv pe submarine, iar acestea au fost, de asemenea, amplasate în punctele de acces ale portului.
De ce este atât de dificil să se detecteze? De exemplu, în zonele apropiate de ținte sau de raza portului, identificarea se realizează în spațiul vizual, însă există anumite momente ale zilei în care reflexia luminii pe suprafața apei perturbează vizibilitatea și dificultă observarea dronei la suprafață.
„Optic, da, e foarte greu de observat”
Discutăm despre acele instantanee din zi în care razele soarelui se îndreaptă la un unghi specific către suprafața lichidului, iar aceasta capătă o strălucire sporită sau reflectă lumina cu intensitate ridicată.
USV se apropie cu un profil de 50 până la 80 de centimetri deasupra suprafeței apei, iar în acel moment devine invizibil. Din punct de vedere optic, este extrem de greu de detectat.
„Măsurile de protecție trebuie construite pe timp de pace”
radarul trebuie să fie extrem de sensibil pentru a fi detectat, chiar dacă apariția sa este dificilă. În practică, pentru drone și USV-uri se utilizează două tipuri de radare: low frequency și high frequency. Radarele de tip high frequency oferă rezoluție, însă sunt specializate și trebuie instalate atât pe navă, cât și în zona portului.
În final, toate măsurile de protecție și de siguranță pe care, în mod normal, forțele rusești sau armata navală rusească le-au adoptat în timpul conflictului din Marea Neagră, trebuie examinate treptat, evaluate și puse în aplicare pentru a asigura protecția oricărui obiectiv central critic al unei țări cu acces la mare.
Ce spune generalul Ciolponea că-l amuză
Mă deranjează comentariile care susțin că până acum nu am întâmpinat astfel de amenințări, de aceea nu considerăm necesare sistemele de protecție. Se susține că nu suntem în conflict sau că o asemenea amenințare nu se va repeta. Nu!
obiectiv critic trebuie protejat prin măsuri pasive și active, indiferent dacă este vorba de un port, un aerodrom, un punct de comandă sau un centru esențial, cum ar fi o stație energetică. Aceste măsuri trebuie implementate în timpul păcii, fără a ține cont de zona de acțiune, adică de amenințări.
– În contextul României, ca stat NATO, după un incident asemănător celui din Portul Constanța, ce ar însemna o apărare antidrone eficientă?
În contextul acestor sisteme autonome, ne concentrăm asupra primei etape, a primului strat – o bandă sau o zonă de detectare, în care se identifică ținta. De ce este atât de crucială această etapă?
Primul efort se dovedește a fi foarte greu din cauza materialelor cu care se realizează USV sau UAV, drona în cauză, precum și din cauza dimensiunilor sale mici și a proiectării sale pentru a se camufla în mediul înconjurător.
Ne referim la un profil extrem de mic la nivelul apei, adică la dimensiuni foarte reduse; din punct de vedere tehnic, vorbim despre RCS, Radar Cross Section, termen care desemnează secțiunea transversală radar, vizibilă pe ecran ca o amprentă radar.
Din cauza faptului că radar deține într-adevăr un beneficiu, acesta îți oferă posibilitatea de a recunoaște un obiect în mișcare chiar și sub condiții meteo severe, precum ceață sau vizibilitate scăzută. De asemenea, funcționează în situații în care alte sisteme optice, termice sau acustice rămân ineficiente.
„Detecția trebuie împinsă către exterior, cu cât mai departe, cu atât mai bine”
Primul element, detecția, ar fi, însă din păcate, această detecție nu poate fi limitată doar la zona de acoperire a aparatului.
Detecția trebuie extinsă spre exterior, cu cât mai îndepărtată, cu atât mai profitabilă, deoarece facilitează intervenția unui număr cât mai mare de componente de acțiune, inclusiv efectori kinetici sau non-kinetici.
Necesitatea de baze de date
După aceea, un alt factor esențial constă în existența unui bază de date ce conține toate informațiile cunoscute despre sistemele autonome, fie ele navale sau aeriene, iar în această situație, și cele terestre, toate fiind înscrise într-un registru dedicat.
Baza de date în cauză trebuie să conțină toate elementele esențiale: dimensiune, amprentă acustică, viteză de deplasare, caracteristici, precum și opțiuni de transport, de observare și de bruiaj, etc.
baza de date nu se realizează într-o noapte; necesită ani de timp pentru a fi finalizată și constituie un proces continuu.
Imediat după faza următoare, denumită clasificare, se caută să se evite confuzia dintre o platformă autonomă, robotizată și una care, prin întâmplare, se găsește în locul greșit la momentul incorect și prezintă amprenta radar similară cu cea a platformei pe care o căutăm în zonă.
Rolul Inteligenței Artificiale
Prin urmare, clasificarea are o relevanță majoră, deoarece permite și etapa următoare, denumită tracking.
Tracking se referă la monitorizarea și calcularea unui drum estimat către punctul de acces al unui obiectiv, cum ar fi accesul în port sau în zona rezidențială, pe anumite trasee din teritoriul respectiv.
AI reduce de la ore la minute sau secunde timpul de analiză
Inteligența Artificială acționează în acest caz cu o importanță majoră, convertind un proces care înainte necesita ore întregi într-o operațiune finalizată în doar câteva secunde sau câteva minute. Această tehnologie nu doar conferă predictibilitate, ci și permite o rearanjare rapidă a forțelor și a mijloacelor pe trasee specifice.
După aceea, ne concentrăm pe neutralizare, care de obicei se realizează în două etape: prima constă în utilizarea efectorilor kinetici – termen militar echivalent cu muniție, armament și rachete. Acestea pot fi lansate asupra dronelor sau pot fi interceptate de o dronă anti-dronă.
Sunt prezente obstacole materiale
Ucraina, în zona obiectivelor centrale, inclusiv centrale energetice, porturi și alte structuri, a fost martoră la ridicarea de bariere fizice.
oțel și zonele sensibile pot fi acoperite de plase, astfel încât drona, fie că zboară de pe mare, fie de pe aer, să nu poată pătrunde. Acestea ar putea constitui, de asemenea, câmpuri de mine.
Interferență, interceptarea semnalelor și spoofing
Apoi discutăm, și pe timp de pace, de măsurile non-kinetice – adică bruiaj, jamming și radio frequency scanners, când sunt aceste aparate care caută frecvențele radio, sau mai ales descărcarea link-urilor video pe care le transmite drona către punctul de comandă sau către operator.
dronă cu capacitatea de a identifica ținta presupune prezența unor camere ce transmit în diferite sisteme, fie prin canale radio specifice, fie prin semnal video. Detectarea acestui semnal video oferă din nou indicii că cineva s-a apropiat de port sau de obiectiv și că este necesară intervenția.
„În Armata Ucraineană, toate elementele din teren au aceste sisteme de identificare a dronelor care se apropie”
Acest lucru se realizează prin intermediul unui mecanism, a unui sistem, a unui radio frequency scanner sau a unui video link scanner. La nivel tactică, în Armata Ucraineană, toate unitățile de pe teren sunt echipate cu astfel de dispozitive de detectare a dronelor care se apropie.
Interferența activă poate fi aplicată asupra dronă care se apropie. Sistemul de spoofing dispune de multiple capacități ofensivă, generând o imagine falsă pe radar sau provocând o eroare în evaluarea PMT-ului, position and navigation timing.
Se deplasează exclusiv către T, ultima literă, iar în loc să-i oferi timpul de poziționare și navigație corespunzător secundelor și o oră necesare, sistemul se retrage cu o oră sau chiar cu două ore. Astfel, drona devine complet dezorientată în ceea ce privește poziționarea, bazându-se pe GPS.
Forțele aliate în general lucrează pe GPS de sistem american, iar celelalte forțe din lume, inclusiv forțele rusești, au posibilitatea să scaneze întreg spectrul, să treacă de la GPS, la GLONASS sau BEIDOU.
„Dacă vreau să-mi protejez casa…”
Toate acțiunile pe care mi le-ați prezentat – de la detectare, clasificare, urmărire și angajare a țintei – îmi trezesc ideea unei forțe proactive, în care MAPN-ul, Poliția de Frontieră și alte instituții să rămână în activitate constantă, fără pauză, ca și cum nu ar exista o stare de pace. Este o schimbare de paradigmă aici?
Înțeleg perspectiva, însă prefer să prezint o altă abordare. Am achiziționat o locuință pe care doresc să o asigur. Deținând o proprietate, am obligația de a o apăra. Pentru a o proteja, este necesar să amplasez camere de supraveghere la marginea casei și să mă asigur că primesc notificări constante în cazul unui incident.
În perioada de pace, protecția zonelor cu obiective civile revine autorităților civile. În schimb, pentru obiectivele militare, Ministerul Apărării și Forțele Armate trebuie să asigure securitatea și să adopte toate măsurile necesare pentru a preveni incursiunea unor drone și pentru a evita distrugerea unui obiectiv, care, în condiții normale, ar avea un cost de zece ori mai mare decât valoarea dronei.
„Fie pace, fie război, aceste elemente de securitate și de intervenție trebuie să existe”
Discutăm despre port, aeroport, trafic aerian și despre componenti extrem de prețioși din punct de vedere monetar. Nu sunt sigur dacă putem să evaluăm costul acestor măsuri sau dacă există oportunitatea lor, dacă comparăm cu costul scopului.
Indiferent dacă este pace, război, criză sau orice altă situație, aceste componente de securitate și intervenție trebuie să fie prezente, iar forța de intervenție, fie mixtă, fie civilă sau militară, trebuie să fie pregătită în timpul păcii, să primească instruire și să exerseze modul de acțiune pentru a face față acestor scenarii.
Cea mai avansată în apărarea față de drone e Ucraina, „care nu are altă soluție”
Nu este un proces simplu, iar doar un număr redus de state au reușit până în prezent să instaleze măsuri de protecție împotriva dronelor atât în
În această arie suntem încă la început; Ucraina reprezintă cea mai avansată națiune care se protejează împotriva dronelor, fiind în această activitate de peste cinci ani, deoarece nu dispun de altă opțiune.
O dronă a căzut asupra unui bloc din municipiul Galați, 29 mai 2026. FOTO: ISU Galați
„În cazul nostru, cei 10-20 km de la litoral spre mare trebuie să fie acoperiți pentru detecție”
– Revenind la incidentul din Galați, și la amenințarea dronelor aeriene, pentru că și România și celelalte state NATO de pe flancul estic au fost constant sub această amenințare. Și vedem și în România si în alte țări că există o dificultate mare ca astfel de ținte să fie doborâte. De ce?
Din perspectiva pur tehnologică, abaterea unui Geran-2 sau Shahed – denumit în limbajul specializat one‑way drone, care are doar o singură destinație, se deplasează până la țintă și nu revine – nu reprezintă o provocare majoră, este de o complexitate moderată. Pentru aceste tipuri de aeronave există numeroase tehnici de interceptare.
Ele pot fi detectate doar de anumite tipuri de radar, însă nu de pe toate aparatele radar.
De exemplu, radarul care monitorizează traficul aerian nu recunoaște aceste drone, în special că o parte din materialele din care sunt construite nu sunt metalice; vorbim despre fibră de sticlă, plastic și alte componente ușoare care îi permit o rază de acțiune extinsă. Cea mai mare problemă este detecția.
Detectarea presupune instalarea unor măsuri pasive în perioadele de pace, menite să formeze un cordon de monitorizare cât mai îndepărtat de frontieră. În cazul litoralului, zona de la 10-20 km de la coastă până la largul mării trebuie să fie acoperită de sistemul de detectare, unde toate tipurile de senzori sunt integrate într-o rețea interconectată.
radare și radioscanner sunt dispozitivele menționate, capabile să identifice frecvențele radio, comunicațiile radio sau transmisiile de semnal video. În plus, se utilizează camere electronoptice și termale, care, în mod obișnuit, pot detecta obiecte la distanța de 2 km și pot fi montate pe stâlpii de comunicații ai rețelei de telefonie mobilă.
Ucraina deține o rețea de 14.500 de senzori acustici.
Și vorbim și de senzori acustici. Nu este un secret că Ucraina a instalat 14.500 de senzori acustici într-o rețea, pe stâlpii rețelelor de telefonie, tocmai pentru a crea acest coridor prin care dacă treci cu drona cu un anumit tip de semnal acustic, se identifică prin realizarea triangulației a 3-4 senzori acustici și se aproximează foarte bine nu numai viteza deplasării,
COMENTARII / 0