CNA: Alegerile 2028 pot fi deja alterate, spune șeful

Amenda maximă pe care CNA o poate da unei televiziuni pentru o campanie de dezinformare este de 200.000 de lei. „A ajuns să funcţioneze ca un abonament”, afirmă Valentin Jucan, preşedintele interimar al instituţiei, într-un interviu pentru publicul HotNews. El spune că unele televiziuni contribuie și la răspândirea dezinformării din online.

• Jucan spune că este șocat de faptul că instituțiile statului din România nu cooperează, în condițiile războiului hibrid. Se interesează nemții de ce facem în România, dar nu noi între noi, susține el. Și dă exemple.
• El se întreabă ce interese au oamenii din instituțiile responsabile dacă nu vor să lucreze împreună contra dezinformării care sufocă rațiunea din societatea românească.
• „Dacă vrem să mai fim parte din Uniunea Europeană, statul român trebuie să se organizeze de urgenţă!” – ce înseamnă asta, concret.
• Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.  

„Nu vom face faţă la alegerile din 2028 dacă instituţiile nu sunt întărite şi nu înţeleg să comunice”.

Asta crede preşedintele interimar al CNA, Valentin Jucan. El dă exemple într-un interviu pentru publicul HotNews. Jucan invocă alegerile din Ungaria, unde inteligenţa artificială a fost folosită pentru a reinterpreta istoria şi pentru clipuri electorale, şi spune că România trebuie să ia în calcul de acum cum va evolua această tehnologie până în 2028.

Citește șiBREAKING | Gadi Eisenkot, rivalul premierului Benjamin Netanyahu, a fost desemnat de președintele Isaac Herzog să formeze guvernul / Care sunt pașii următori / Cine este Gadi Eisenkot

„Închiderea platformelor este o propunere ridicolă”

-HotNews: Domnule Valentin Jucan, care  este din perspectiva  președintelui CNA urgența de azi a României.-Războiul informațional. Din punct de vedere al modului în care abordăm acest război informațional, nu mai putem continua așa. Deja am pierdut un an și ceva. 

În mod sincer vă aduc la cunoștință că, în anul precedent, după alegerile prezidențiale, așteptam ca în Parlament să fie introdus pachetul legislativ esențial pentru consolidarea instituțiilor. Aceasta nu s-a realizat.

Legii unice pentru combaterea dezinformării se dovedește a fi utopică. Închiderea sau suspendarea platformelor nu este utopică, însă propunerea rămâne ridicolă.

Chiar dacă nu ar exista în continuare rețele active în România, dificultățile din societate nu ar dispărea. Riscurile persistă. În plus, se va descoperi mereu o cale de a genera un nou tip de dezinformare.

Instituțiile implicate în organizarea celei mai corecte alegeri din anul precedent au o înțelegere clară a necesităților lor. Ei dețin cunoștințe precise despre elementele esențiale ce trebuie incluse în cadrul legislativ propriu pentru a asigura eficiență, transparență și pentru a obține rezultatele pe care societatea le caută. În ceea ce privește CNA, suntem conștienți de exact ce ne este necesar.

În cadrul sistemului juridic, există legile de securitate națională care trebuie revizuite. De asemenea, codul penal necesită actualizare. În plus, codul civil trebuie adaptat.

pachete de legi trebuie revizuite pentru ca instituțiile statului să poată reacționa. Ulterior, acestea trebuie trase la răspundere dacă nu furnizează societății protecția necesară.

„Dacă vrem să mai fim parte din Uniunea Europeană, statul român trebuie să se organizează de urgenţă!”

– Cum reușiți să explicați că nu există nicio preocupare în această direcție? – Nu pot oferi o explicație, cel puțin una care să mă protejeze de expresii neadecvate în acest moment. Nu putem continua așa!

În conversațiile pe care le desfășor cu colegii din autoritățile corespondente CNA, în special cu cei din Polonia, Țările Baltice și Franța, fiecare recunoaște dificultățile sale, deoarece pe flancul estic se confruntă cu provocări similare. Totuși, în Franța și Germania se adoptă strategii diferite.

Franța se confruntă, de exemplu, cu o problemă legată de islamismul radicalizat. Pentru fiecare instituție există un ajustament specific care răspunde problemelor sale. Aceeași abordare trebuie adoptată și de noi! Nu ar trebui să adoptăm instituții din alte țări. Nu ar trebui să constituim autorități noi care să se transforme în Ministerul Adevărului.

CNA, de exemplu, reprezintă una dintre cele mai vechi instituții din România democratică, având aceeași structură și același nume; în ciuda criticilor, este recunoscută și acceptată de societate și de mass-media românească.

În cazul în care deții o instituție, asigură-te că aceasta funcționează corect, oferind resursele necesare și angajând personal calificat, astfel încât rezultatele să fie evidente, cuantificabile și serioase. În acest fel, încrederea acordată de public va crește. Această evoluție nu se produce instantaneu. Totuși, nu există o soluție simplă prin care, prin adoptarea unei legi, să rezolvăm instantaneu problema de dezinformare.

anul trecut am constatat că instituțiile statului au reușit să coopereze și să acționeze împreună. Am asistat la această realitate.

CNA a recepționat întrebări și cereri de asistență din partea unor instituții cu care nu și-ar fi imaginat să interacționeze. Autoritatea federală de media din Germania a inițiat contactul cu noi în urma alegerilor din anul trecut pentru a ne întreba:

Voi cum ați făcut?

În consecință, deținem un know‑how, însă acesta a rămas blocat în contextul evenimentelor din anul precedent.

Din punctul meu de vedere, alegerile din 2028 pot să fie considerate de acum alterate. Uitați-vă la ce se întâmplă în societate! Pornind de la acest subiect cvasibanal al „ambulanței negre”. Nivelul de dezinformare, temele pe care le vedem încontinuu… 

Statul român trebuie să se organizeze! Trebuie să-și întărească instituțiile pe care le are. De urgență! Dacă vrem să avem o societate care să reziste acestor vremuri, dacă vrem să mai avem democrația aceea pe care ne-am dorit-o la momentul aderării la Uniunea Europeană, dacă vrem să mai fim parte din Uniunea Europeană. Din punctul meu de vedere, aici suntem.

Nu se poate să repetăm modelul de comunicare din pandemie. Dacă facem a sta, sun turi pierduți

– Având în vedere situația pe care o descrieţi, dinspre Parlament a venit cineva care să ceară să se folosească de know-how-ul dumneavoastră? – Au fost parlamentari, da. Dar una e să discuţi cu un singur parlamentar şi alta e să vezi că nu există un consens politic.

Examinând evenimentele din Ungaria în perioada alegerilor și modul în care inteligența artificială a reinterpretat istoria, vom ajunge la o înțelegere.

Dacă analizăm videoclipurile create cu inteligența artificială în acest an, dacă estimăm evoluția tehnologică până în 2028 și dacă anticipăm același tip de conflict informațional, vă spun că nu vom face față alegerilor din 2028 dacă instituțiile nu se consolidează și nu pot comunica eficient.

Începând de astăzi, trebuie să înceapă să transmită informații! Și nu cu colegii din partid, nici cu fotograful din partid, ci cu experți în comunicare de criză.

Este esențial să avem profesioniști cu adevărat specializați în comunicare! Nu putem adopta din nou modelul de comunicare utilizat în timpul pandemiei. Dacă facem acest lucru, vom fi în dezavantaj.

Jucan afirmă că televiziile contribuie la propagarea dezinformării nu doar în emisiunile difuzate pe antenă, ci și pe platformele digitale.

„Vorbim foarte mult despre TikTok mai ales în zilele astea, dar seară de seară, la televizor, se pot vedea tot felul de teorii ale conspiraţiei şi acuzaţii fără probe…”

Valentin Jucan: Publicul din România continuă să urmărească în mare măsură televiziunea, iar mass-media tradițională deține un anumit grad de credibilitate.

În prezent, întâmpinăm o problemă extrem de serioasă atunci când canalele de televiziune facilitează răspândirea unor informații eronate – sau chiar generează starea emoțională necesară pentru ca aceste știri false din mediul online să fie internalizate și să declanșeze o reacție în rândul publicului.

Deficitul de responsabilitate observat în anumite secțiuni ale media tradiționale comparativ cu evenimentele din mediul online constituie o problemă.

Combaterea informațiilor false online și a dezinformării în general trebuie să fie realizată de adevărații jurnaliști, care încă dețin un nivel de încredere în rândul societății. În realitate, acest lucru se întâmplă rar.

Presa de a obține audiență, împreună cu căutarea resurselor financiare acordate de un

.embed-container { position: relative; padding-bottom: 56.25%; height: 0; overflow: hidden; max-width: 100%; } .embed-container iframe, .embed-container object, .embed-container embed { position: absolute; top: 0; left: 0; width: 100%; height: 100%; }

Termenul „linșăjel” nu există; se folosește „linșaj”.

CNA analizează în prezent fiecare incident în mod individual, fie că provine dintr-o sesizare, fie dintr-o autosesizare. Totuși, cât de semnificativ este efectul acumulat al programelor de difuzare, zi de zi, rămâne întrebarea: este CNA legal obligat să examineze fiecare element separat, fără a privi întregul context? În multe ocazii, ne aflăm în această situație. Cadrele juridice pe care le deținem necesită actualizare. Nu este o scuză și nu atribuiesc greșeala legii, însă este o realitate că reglementările sunt teribil de în urmă.

Să analizăm conceptul de recidivă, care este prezentat într-un mod foarte vag în Legea Audiovizualului. Pentru a ilustra, am asistat la un linșaj mediatic ce a durat o săptămână.

În urma acelui linșaj, radiodifuzorul respectiv a fost sancționat cu o amendă de 100.000 de lei. Ulterior, acesta a reluat linșajul peste două săptămâni, însă nu după o săptămână, ci doar după două zile.

În concluzie, acela element nu reprezintă

„linșăjel”

. În această circumstanță, membrii Consiliului au posibilitatea de a stabili o penalizare redusă.

Principiul recidivei trebuie să fie introdus cu claritate în legislație, așa cum se întâmplă în toate normele din Uniunea Europeană. Odată ce se atinge un anumit nivel de sancțiune, următoarea nu poate fi mai mică decât cea anterioară, pentru că persoana se află în stare de recidivă.

Iar această recidivă, clar prevăzută în lege, va genera, în primul rând, o stabilitate a normelor – cuantumul amenzii poate crește doar, nu poate scădea. Astfel, nu va mai exista posibilitatea de a negocia amenda în mod politic. Instanța nu va mai putea să determine că suma nu este de 100.000, ci de 10.000 de lei.

Predictibilitatea unei legi este de o importanță deosebită, deoarece mereu va clarifica modul în care se comportă persoana obligată să respecte reglementările. În plus, aceasta va asigura că, oricât de diferite ar fi acțiunile, interlocutorii sau orientările politice ale individului, legea stabilește că sancțiunea ulterioară trebuie să fie mai severă.

Ce se întâmplă dacă o televiziune din Franţa se defectează?

Ce înseamnă mai mare? În România, plafonul pentru o amendă este de 200.000 lei. Aceasta se apropie de 40.000 euro. Comparativ cu valoarea medie a pieței românești, estimată la 900.000.000 euro, această sumă nu acționează ca un factor de descurajare, ci, în opinia mea, ca un stimulent. Se poate descrie ca un fel de abonament. În esență, este un abonament.

Nu mă consider susținătorul acelui reflex de a fi în opoziție cu presa. Aici nu vorbim despre a fi în opoziție cu cineva, ci despre un cadru.

Analizez cadrul de reglementare din Franța: Arcom, CNA-ul francez, trimite o scrisoare unui radiodifuzor în momentul în care se constată o abatere. Această notificare de avertizare nu este publică, însă solicită convocarea boardului editorial, pentru că următorul prag este de 800.000 de euro.

După depășirea sumei de 800.000 de euro, amenda se calculează ca un procent din cifra de afaceri anual declarată. Astfel, dacă facem jurnalism corect, nu există sancțiuni; în caz contrar, legea va interveni. Aceasta este tema principală. Legea a presei din secolul XIX conferă această predictibilitate, care funcționează în țara respectivă.

Se referă la responsabilitatea de a transmite informații și la responsabilitatea actului jurnalistic. Nu cred că cineva ar putea să se imagineze că în Franța nu există persoane care să dorească să facă orice și să adopte un comportament asemănător cu cel al unor români.

„Măcar când e vorba de minori”

Dar acest fapt nu se realizează pentru că există o lege previzibilă, un sistem de sancțiuni și un cadru clar de protecție pentru jurnaliști – iar acest element constituie un factor esențial pentru a asigura protecția jurnaliștilor, inclusiv din perspectiva dreptului muncii.

Acest fenomen a început deja. Din această cauză, Arcom organizează doar câteva ședințe pe an în Franța. În schimb, noi întâlnim săptămânal, nu reușim să facem față și, în practică, rupem chitanțe, ca un tip de abonament.

Suntem conștienți că trebuie să intensificăm eforturile mai mult. De asemenea, recunoaștem necesitatea de a stabili reglementări, fără a le excesiviza, și de a interveni când apare situația, pentru ca corecțiile menționate să se realizeze.

În cazul în care ne retragem din arii de dispută politică, iar în discuțiile noastre, de exemplu, ne referim la protecția sporită a minorilor, de ce nu putem impune sancțiuni mai severe? Cel puțin în domeniul care nu trebuie să fie subiect de politizare.

Realitatea Plus și Gold FM: Cazul

– Vorbiți despre necesitatea unor sancțiuni mai mari, dar, în practică, atunci când CNA a decis retragerea licenţei unor posturi, precum Realitatea Plus şi Gold FM, pentru neplata amenzilor oricum mici, cum le descrieţi, numai că decizia e întoarsă în justiție.– În această privinţă, din punctul nostru de vedere, legea audiovizualului este extrem de clară. Foarte clară. Mă rezum la acest comentariu, pentru că noi am făcut apel şi aşteptăm să vedem dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ne va da dreptate.

– În acest moment, oamenii ar putea înțelege foarte bine că nu are importanță dacă plătești amenzi, pentru că oricum poți continua să le emiți. – Aceasta este concluzia extrase din motivarea Curții de Apel.

Ce înseamnă „ştirile conservă”

„Am avut multe situaţii”

– Puteți face diferența între jurnalist partizan, campanie politică, campanie de informare, într-un mod obiectiv, adică nu în urma unei dezbateri a Consiliului? – Sigur. Am avut de nenumărate ori situații în care dezbaterea a dus la această concluzie cu privire la unele „ştiri conservă”. Adică ştiri care nu au un subiect. Ele nu sunt reprezentative, nu sunt relevante pentru societate, dar sunt relevante pentru un actor politic. 

primarul a participat astăzi la deschiderea, pentru a doua oară, a unei grădinițe numite nu-știu-ce grădiniță. Aceasta constituie o conservă, o comunicare menită nu să informeze publicul, ci să prezinte figura politică. Foarte simplu. Am întâlnit numeroase astfel de cazuri.

Posturi TV promovează politicieni „într-o sfidare cât se poate de clară a legii”

– Această formă de promovare politică nu este etichetată ca publicitate, deși în realitate există un contract. Da. Există,

Conform unei interpretări foarte clare a legii, se impune ca moderatorii să fie imparțiali, să facă distincția dintre fapte și opinii, să prezinte informații cu bună credință și să le verifice.

Astfel, neconformitatea cu principiul echilibrului, absența dorinței de a furniza informații cu bună credință și de a le prezenta într-un mod echilibrat, împreună cu evitarea angajamentelor politice prin conținutul transmis, prin imagini sau prin burtiere – toate acestea sunt stipulate clar în legislație. Aceste prevederi apar în manualele universitare și sunt obligatorii. În consecință, singura acțiune posibilă este impunerea unei amenzi de 40.000 de euro.

Multe ori m-am consultat cu colegii pentru a clarifica ce înseamnă în realitate jurnalismul în România. Ce înseamnă a fi jurnalist? Cine se bucură de protecția conceptului de jurnalism? Atâta timp cât mă apuc de telefon, pot să ating o audiență de peste 100 de mii de urmăritori – există canale cu audiență superioară televiziunilor.

– Dar e dreptul oricui să practice meseria aceasta pe cont propriu, aşa cum o înţelege, şi să se autointituleze jurnalist.– Sigur, dar eu aș spune că faptele ulterioare dovedesc dacă într-adevăr este jurnalism. 

„Ştiu jurnalişti cu legitimaţie care sunt orice, dar nu jurnalişti”

– Dar cine apreciază asta? Publicul sau vreo instituție a statului?– În momentul în care vine o sesizare în fața noastră, noi putem aprecia, în cazul unui interviu pe care-l faceţi cu mine, dacă: s-au adus acuzaţii, s-a ridicat mingea la fileu, s-au spus neadevăruri, s-au făcut acuzaţii fără probe? 

Adică jurnalismul se demonstrează. Știu jurnaliști cu legitimație care sunt orice, dar nu jurnaliști. Și nu fac jurnalism. Jurnalismul se demonstrează prin în sine actul jurnalismului. Atunci când nu mă lăsați să vin cu o minciună și cu o dezinformare fără să am o minimă probă.

– Iar evaluarea asta…– O face CNA, unica autoritate de reglementare în media, doar dacă discutăm despre spectrul audio-vizual. Fie că e vorba despre YouTube, Facebook sau alte platforme, câtă vreme este un format audiovizual.