var ad = document.createElement(‘div’);
Variabila ad.id este setată la ‘AdSense’.
ad.className = ‘AdSense’;
Citește șiSUA introduce acuzații noi de tortură împotriva Maduro și soției sale
ad.style.display este setat la ‘block’.
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.height = ‘1px’;
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3891173″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/criza-din-ceuta-a-demonstrat-de-ce-europa-a-incetat-sa-i-mai-acorde-lui-pedro-sanchez-prezumtia-de-nevinovatie-3891173″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/ue”}
Pedro Sánchez a fost observat luni ca fiind cel mai izolat lider politic din Europa, potrivit TVP World. 22 dintre colegele sale din UE au profitat de o criză de migrație – pe care Spania a reușit să o supere în principal în 48 de ore – pentru a pune la încercare întregul său sistem politic. Obiect
Acest fragment JavaScript utilizează obiectul googletag pentru a introduce un anunț în elementul cu identificatorul div-gpt-ad-1534428397355-0 prin intermediul metodei display.
Ceea ce este extraordinar este faptul că acuzațiile au reflectat mai mult starea de spirit politică a Europei decât faptele din Ceuta. Persoanele care au trecut granița din Maroc nu îndeplineau condițiile pentru a beneficia de programul de regularizare al Spaniei (un program guvernamental prin care imigranții fără acte pot obține rezidență legală). Niciuna nu a putut să se deplaseze mai departe către Spania continentală prin cadrul normal al spațiului Schengen, iar peste 48.000 se întorseseră în Maroc până vineri seara. Cu toate acestea, 22 de guverne au identificat în continuare politica spaniolă ca un potențial „factor de atracție” și au ridicat problema posibilității suspendării acordurilor Schengen cu Spania.
Ceuta a expus un conflict mai complex decât o simplă dispută privind migrația. În centrul politic european, tendința spre adoptarea unei politici de descurajare crește, iar Sánchez se îndepărtează tot mai mult de acest consens.
O hotărâre care depășește probele.
În urma închiderii graniței cu Marocul în data de 30 iulie, aproximativ 50.000 de persoane au pătruns în Ceuta atât pe uscat, cât și pe apă; autoritățile locale susțin că cifra ar putea atinge 60.000. Evenimentul a generat un haos de proporții, iar consecințele umane au fost devastatoare. Până în duminică, cel puțin 72 de persoane au pierdut viața, iar peste 1.000 au necesitat îngrijiri medicale.
Spania a pus în mișcare trupe, a consolidat controalele de frontieră și a cooperat cu Marocul pentru a repatria aproape pe toți cei care au intrat în teritoriu. Ceuta deține acorduri distincte care limitează deplasarea către Spania continentală și către întregul spațiu Schengen, astfel încât criza nu a generat un flux major de persoane în Schengen.
Acest fapt nu a redus semnificativ criticile adresate Spaniei. O comunicare lansată de Italia și Danemarca, susținută de alte 20 de guverne, a afirmat că Uniunea Europeană nu poate tolera
treceri în masă necontrolate
care să sugereze că intrarea ilegală ar putea, în final, conduce la obținerea unui statut de ședere legală.
De ce fug oamenii din Maroc: explicația crizei de la granița spaniolăReferirea viza decizia lui Sánchez de a permite unui număr de până la 1,2 milioane de migranți fără documente să solicite un statut legal. Cu toate acestea, programul impunea solicitanților să dovedească că se aflau deja în Spania înainte de 1 ianuarie, că locuiseră acolo în mod continuu timp de cel puțin cinci luni și că depuseseră cererea până la termenul limită din iunie. Prin urmare, orice persoană care a intrat în Ceuta la sfârșitul lunii iulie nu era eligibilă.
Astfel, documentul transmite o evaluare politică a strategiei migratorii a lui Sánchez și, simultan, propune o justificare cauzală limitată privind incidentul din Ceuta. Sánchez a susținut că anumite guverne au intervenit din
„prejudecăți, știri false, ignoranță sau interese politice”
și a caracterizat răspunsul lor ca fiind egoist, polarizant și ilegal.
Frustrarea lui era evidentă. Spania și-a apărat frontieră, împiedicând răspândirea crizei în Europa. Totuși, răspunsul a demonstrat cât de puțin se mai acordă lui prezumția de nevinovăție.
Înțelegerea secretă care se află în adâncul solidarității.
Sánchez a făcut o comparație între condițiile din Ceuta și acțiunea Belarusului împotriva Poloniei și a statelor baltice. El a susținut că Spania a întâmpinat suspiciune și restricții la frontieră, în contrast cu solidaritatea acordată Europei Centrale.
Comparatia arată o înțelegere tacită în cadrul UE. În tratatele internaționale, solidaritatea este considerată o obligație, însă în realitatea politică, aceasta depinde de dacă alte guverne percep că țara afectată controlează un pericol comun.
Polonia a strâns acest capital politic. Autoritățile din Belarus au planificat trasee de deplasare, au eliberat vize, au transportat migranți spre frontieră și au susținut eforturile de a o încălca. Autorul era identificabil, obiectivul strategic era evident, iar Varșovia a exercitat control fizic asupra traseului.
Polonia se prezintă, de asemenea, ca o țară care își asumă riscuri europene mai ample prin sprijinul său militar acordat Ucrainei, cheltuielile ridicate pentru apărare și rolul pe flancul estic al NATO. Donald Tusk a invocat acest bilanț atunci când i-a spus Spaniei: „Am investit miliarde de euro și am mobilizat mii de soldați, polițiști și grăniceri.” Madridul, a spus el, ar trebui să urmeze exemplul Poloniei dacă se dorește ca spațiul Schengen să supraviețuiască.
Spania a abordat criza din Ceuta dintr-o poziție mai dezavantajată. Responsabilitatea Marocului continuă să fie neclară. Madridul persistă în a prezenta Rabatul ca un partener vital, în timp ce numeroase guverne din UE se îngrijorează deja că inițiativa de regularizare a Spaniei ar putea, în final, produce efecte care să se extindă dincolo de frontierile țării.
Ceuta însă nu a confirmat temerile. Intrarea a fost blocată în interiorul enclavei. Solidaritatea politică, însă, se bazează atât
Centrul Europei se orientează către un sentiment de descurajare
Dimensiunea alianței care se opune lui Sánchez este mai semnificativă decât orientarea sa ideologică. Guvernul de dreapta din Italia, condus de Giorgia Meloni, a compus documentul împreună cu administrația social-democrată din Danemarca. Semnăturile au fost aduse de lideri conservatori, liberali, naționaliști și de centru-stânga.
Acest fapt evidențiază cât de adânc s-a încorporat descurajarea migrației în fluxul dominant al Uniunii Europene. Guvernele din spectrul centru-stânga devin din ce în ce mai convingute că trebuie să demonstreze autoritatea la frontieră pentru a elimina una dintre principalele argumente ale extrema dreaptă.
Acest mod de acțiune conține propriile sale pericole. Partidele de vârf pot corecta rapid o slăbiciune electorală, întărind totodată argumentul extremist care susține că migrația trebuie abordată ca prioritate de securitate. În Ceuta, imagini cu o frontieră în prăbușire au exercitat o influență politică mai puternică decât ideea restrânsă că oamenii ar ajunge în Europa continentală.
Sánchez se bazează pe un alt argument. Începând din 1986, Spania a implementat șase campanii de regularizare la scară largă, sub guverne de stânga și de dreapta. Programul cel mai recent, al șaptelea, ilustrează persistenta economiei informale a țării și creșterea dependenței de forța de muncă migratoare.
În al doilea trimestru, PIB-ul Spaniei a înregistrat o creștere de 2,7% față de aceeași perioadă a anului precedent, în timp ce rata șomajului a scăzut sub 10% pentru prima dată de la anul 2008. Aproximativ 23% din forța de muncă este formată din imigranți, iar aceștia au ocupat până la 90% din noile locuri de muncă generate între ianuarie 2024 și martie 2025.
Presiunea demografică rămâne la fel de severă. Rata fertilității în Spania se apropie de 1,1 copii per femeie. Ministrul pentru Migrație, Elma Saiz, afirmă că forța de muncă străină permite națiunii să se dezvolte, să genereze prosperitate și să păstreze sistemul de asistență socială.
Europa a renunțat la atribuirea prezumției de nevinovăție lui Sánchez.
Valul de imigranți care a ajuns în Ceuta încă nu a găsit explicație. În Maroc, frustrarea economică, zvonurile circulând pe rețelele sociale, rețelele de trafic de persoane și confuzia creată de o hotărâre a unei instanțe spaniole, conform căreia persoanele care sosesc pe mare nu pot fi returnate în mod sumar, ar fi putut alimenta această problemă.
Pot exista motive pentru care Marocul a tolerat mișcarea, a pierdut temporar controlul sau a scăzut intenționat nivelul de securitate. 2021 a marcat o criză în care Rabat a permis trecerea a mii de persoane în Ceuta, în mijlocul unei tensiuni diplomatice cu Madridul, ceea ce susține suspiciunile. Între timp, reînnoirea legăturilor Spaniei cu Algeria și disputele nerezolvate legate de Sahara Occidentală adaugă la contextul geopolitic, însă niciunul dintre acești factori nu confirmă că Marocul a orchestrat incidentul.
Sánchez a intrat, de asemenea, în această criză cu o bunăvoință deja epuizată pe alte fronturi. Spania a înregistrat în 2024 cel mai mic nivel de cheltuieli pentru apărare din cadrul NATO, ca procent din PIB. Madridul susține că a atins între timp pragul de 2%, dar Sánchez continuă să respingă noua traiectorie de 5% propusă de alianță. El și-a descris abordarea drept o „reînarmare morală”, ceea ce a stârnit o reacție fermă din partea președintelui finlandez Alexander Stubb, care, întrebat dacă a crezut acest lucru, a răspuns că țara sa „cumpără arme”.
Legătura economică mai apropriată dintre guvernului Sánchez și China a generat preocupări suplimentare, întrucât Europa se străduiește să-și diminueze dependența strategică față de Beijing.
Donald Trump și Benjamin Netanyahu manifestă o atitudine deschisă de ostilitate față de Sánchez în legătură cu apărarea, China, Gaza și războiul cu Iranul. Nu există indicii că oricare dintre aceste guverne ar fi participat la generarea crizei din Ceuta sau ar fi orchestrat răspunsul Europei. Această ostilitate constituie pur și simplu un element dintr-un context internațional în care Spania se confruntă cu un număr tot mai mic de susținători de încredere.
Sánchez a preluat funcția de prim-ministru în iunie 2018 și, deși există o fragmentare politică continuă la nivel național, există șanse mari să păstreze puterea în urma alegerilor din anul următor. Prin urmare, această criză nu îl va detrona.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0