Declarația lui Călin Georgescu despre euro nu e întâmplătoare, ci anunță ceva. În Germania și Franța s-a întâmplat deja

Petrișor Peiu a fost primul care s-a aliniat tezelor lui Călin Georgescu și a atacat președintele Nicușor Dan pentru că a vorbit despre aderarea la euro. Acesta nu a acționat imediat, nici în ziua a doua, a treia sau a a patra. Intervenția a avut loc abia după ce fostul candidat Călin Georgescu a preluat tema. Cu o întârziere considerabilă, așa cum se poate observa. Înainte de declarația din 1 august referitoare la aderarea la euro, Nicușor Dan a menționat subiectul de cel puțin cinci ori în anul precedent.

• Reacția lui Călin Georgescu, dublată de cea a AUR, nu vine într-un moment întâmplător.
• Rapoartele Comisiei Europene și ale Băncii Central Europene au o evaluare clară în privința aspirației României de a adera la euro. Cum stăm în acest moment?
• Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.  

Debata privind trecerea la euro nu se va încheia doar prin replicile lui Călin Georgescu.

Frecvența intervențiilor publice, inclusiv cele ale președintelui Nicușor Dan, indică că subiectul va fi tratat cu seriozitate în cadrul dezbaterilor din anii electorali ce urmează.

Citește șiRăzboiul care nu se vede: De ce propaganda și divizarea internă pot fi mai periculoase decât un atac militar clasic

Premierul Ilie Bolojan spunea clar, în ianuarie, că aderarea României la zona euro este „o temă care ar putea fi una de bază în România la alegerile parlamentare din 2028, când forțele politice ar putea să cadă pe un acord, așa cum s-a căzut în anii anteriori atunci când am aderat la Uniunea Europeană sau la NATO asupra acestei priorități”. Trebuie să fie noul proiect de țară al României, afirma, în februarie, și europarlamentul PSD Victor Negrescu, unul dintre liderii influenți la nivel european ai social-democraților.

În ce punct se aliniază Georgescu și AUR cu populiștii din Europa

Călin Georgescu și AUR, care operează sub îndrumarea sa, rămân în fruntea sondajelor de încredere și au captat inițialul campaniei electorale. Subiectul reprezintă o oportunitate electorală extrem de atractivă. Nu se limitează doar la România, nici la acest moment.

În strategiile politice ale partidelor populiste din UE, apartenența la zona euro a reprezentat un element de succes, iar această relevanță a crescut în timpul crizei datoriilor suverane din a doua deceniu a anilor 2000.

AfD a fost înființată în 2013, susținând ieșirea Germaniei din zona euro, pe care o consideră „un eșec”. În acel an, la primul test electoral, partidul a obținut 4,7% din voturi, iar în 2025 a ajuns pe locul doi în

În Franța, liderii Frontului Național au intensificat promovarea discursului anti-euro. În 2017, Marine Le Pen a susținut la un miting electoral, în timp ce mulțimea a aplaudat, că

“euro este un cuţit înfipt în coastele noastre pentru a ne face să mergem unde alţii vor să meargă”

. În acel an, Le Pen a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale, poziție pe care a repetat-o cinci ani mai târziu, într-o competiție strânsă cu primul clasat, Emmanuel Macron.

Partidul Libertății din Austria (FPO), victoriat la alegerile din 2024, reprezintă formațiunea care, în trecut, s-a opus integrării monetare. În 1998 a susținut o inițiativă de masă, care nu a reușit, pentru a împiedica înlocuirea șilingului austriac cu euro, iar Austria a adoptat moneda euro în 2002.

În Cehia, partidul Acțiunea Cetățenilor Nemulțumi

În Danemarca, țară încă fără euro, Partidul Popular, condus de Morten Messerschmidt, susține păstrarea monedei naționale daneze. În timpul crizei datoriilor suverane, Messerschmidt a afirmat că aderarea la spațiul monetar comun implică

„consecințe fatale pierderea suveranității și a sentimentului național al unui popor”

.

În aceeași perioadă, din Portugalia, Catarina Martins, lidera Blocului de Stânga, acum europarlamentar, pleda pentru părăsirea zonei euro, despre care spunea că aduce „doar austeritate”.

Declarații de o izbitoare asemănare cu cea a lui Călin Georgescu: „Renunți la leu, renunți la suveranitate. O țară este stăpână pe soarta ei atunci când are control deplin asupra propriei monede. Leul este mai mult decât o monedă. Este fortăreața noastră, principalul instrument prin care ne apărăm economia”.

„Statistica și istoria au dovedit, fără putință de tăgadă, că toate statele est-europene care au aderat la zona euro s-au prăbușit economic. Slovacia, Croația, Grecia, Letonia, toate sunt exemple de țări care au contraperformat economic. Toate sunt astăzi în urma României”, e și declarația lui Petrișor Peiu. 

Mai jos sunt prezentate câteva informații tehnice referitoare la aderarea la euro. România nu satisface niciun criteriu.

Uniunea Europeană obligă statele membre să adopte monedă unică; momentul exact depinde de decizia politică internă și de îndeplinirea unor criterii tehnice. În prezent, alături de Danemarca, care a obținut clauza „opt-out”, țările UE care nu au intrat în zona euro sunt România, Cehia, Ungaria, Polonia și Suedia.

Evaluările se realizează prin cele cunoscute sub denumirea de rapoarte de convergență, realizate de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană. În prezent, niciuna dintre cele cinci state nu îndeplinește condițiile de aderare. România nu satisface niciunul dintre criteriile impuse.

Conform raportului de convergență din 2026, situația României este:

Normele naționale, inclusiv cele referitoare la BNR, nu se aliniază complet cu prevederile din TFUE. Se referă la reglementările BCE și ale Sistemului European al Băncilor Centrale. Divergențele afectează autonomia băncii centrale, prohibiția finanțării monetare și încorporarea acesteia în Eurosistem.

România nu îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. Rata medie a inflației în cele 12 luni până în mai 2026 a fost de 8,4%, mult peste valoarea de referință de 2,7%. Se estimează că până la finalul anului și în 2027 inflația va scădea, dar va rămâne peste valoarea de referință. Creșterea puternică a prețurilor alimentelor și energiei a fost principalul factor al majorării inflației. Contribuție au avut eliminarea plafonării prețului energiei electrice pentru gospodării, majorarea cotei TVA și a accizelor.

România nu respectă criteriul de finanțe publice. În consecință, Consiliul a emis o decizie referitoare la existența unui deficit excesiv în țară. În 2024 deficitul a fost de 9,3% din PIB, iar în 2025 a scăzut la 7,9% din PIB, însă rămâne mult peste pragul de referință din tratat, stabilit la 3% din PIB.

Raportul datoriei publice în raport cu PIB-ul a înregistrat o creștere, trecând de la 54,8% în anul 2024 la 59,3% în 2025. Se previzionează ca această rată să atinge 61,6% în 2026 și 63,4% în 2027, pe fondul deficitului primar ridicat și al costurilor dobânzilor în creștere.

România nu îndeplinește condiția de stabilitate a cursului de schimb. Leul românesc nu face parte din ERM II. Statul adoptă un regim de curs de schimb de tip „crawl-like”, care permite intervenții ale BNR pe piața valutară. BNR a folosit stabilitatea cursului ca instrument esențial pentru menținerea stabilității financiare și pentru ancorarea așteptărilor inflaționiste. În mai 2026, leul era cu aproximativ 5% mai slab față de euro decât în aceeași perioadă cu doi ani în urmă.

România nu satisface condiția de convergență a ratelor dobânzilor pe termen lung. Rata medie a dobânzii pe termen lung pentru ultimele 12 luni, până în mai 2026, a ajuns la 6,7%, depășind pragul de referință de 5,1%.

Acestea sunt date seci care arată cât suntem de pregătiți acum pentru a adera la euro. Cum, de altfel, a spus-o și Cristian Popa, membru în boardul BNR, într-un dialog cu HotNews: am cumpărat tehnologia pentru a imprima euro, dar n-o putem face pentru că nu îndeplinim condițiile.