7 candidați pentru Palatul Élysée s-au adunat joi, 27 august, pe terenul Philippe-Chatrier din cadrul Roland‑Garros, la invitația patronatului francez MEDEF, pentru prima întâlnire majoră a campaniei prezidențiale.
În cadrul dezbaterii, Marine Le Pen și Jean‑Luc Mélenchon, alături de Édouard Philippe, Gabriel Attal, Raphaël Glucksmann, Bruno Retailleau și Marine Tondelier, au fost confruntați cu reprezentanți din mediul de afaceri și au fost nevoiți să ofere răspunsuri privind datoria publică, reindustrializarea, costul muncii, fiscalitatea și birocrația.
Confruntarea politică dobândește o importanță sporită pe măsură ce Marine Le Pen se află cu un avantaj clar în sondajele pentru primul tur, situându-se la aproximativ 33-35%, în timp ce în spatele ei se dezvoltă o competiție aprinsă între Jean-Luc Mélenchon și candidații din centrul blocului pentru a ajunge în finală.
Citește și„A mers prea departe”. Musk îi cântă în strună lui Trump, după ce președintele SUA a cerut plecarea lui Zelenski
Care sunt candidații principali?
Marine Le Pen declară că ar putea obține 125 de miliarde de euro de economii, iar printre ținte se află UE și imigrația.
Marine Le Pen a pus în prim-plan încercarea de a convinge antreprenorii că ascensiunea Rassemblement National la putere nu va genera un șoc economic.
Ea a afirmat că companiile franceze au nevoie de stabilitate și că angajamentele de reducere a taxelor pe producție trebuie respectate. Taxele prezentate ca „excepționale”, a avertizat candidata RN, nu trebuie
Totuși, afirmația care a stârnit controverse a fost axată pe subiectul datoriei.
Le Pen a anunțat că RN va prezenta înaintea dezbaterii bugetare din octombrie un plan care ar urma să aducă 125 de miliarde de euro economii. Potrivit candidatei, refinanțarea datoriei amenință inclusiv „libertatea” Franței și poate împinge țara într-o situație economică dramatică.
În domeniile pe care dorește să le restrângă cheltuielile, a menționat imigrația și fondurile transferate către Uniunea Europeană.
Le Pen a afirmat că contribuția netă a Franței la UE nu ar trebui să depășească în jurul a 5 miliarde de euro, susținând că Bruxelles a impus prea multe „constrângeri”.
În domeniul pensiilor, candidatul RN a susținut o abordare mai favorabilă comparativ cu propunerea dreapta tradițională: persoanele care au început activitatea efectivă peste două decenii în urmă ar putea ieși la pensie la 60 de ani, având în vedere 40 de ani de contribuții. În cazul celor care se alătură forței de muncă mai târziu, pragul se ridică treptat, ajungând la 62 de ani și la 42 de ani de cotizare.
Glucksmann îl atacă pe Le Pen într-o replică directă:
„Veți scufunda economia franceză”
Raphaël Glucksmann a convertit intervenția lui Le Pen într-una dintre cele mai tensionate etape ale dezbaterii.
Candidatul Place Publique a acuzat-o că soluția sa pentru datorie se bazează pe doi „vinovați”: imigrația și Uniunea Europeană.
Glucksmann a menționat exemplul Giorgia Meloni, susținând că Le Pen ar putea promite zero de imigrare și apoi să realizeze că companiile necesită forță de muncă străină. El a precizat că o alternativă ar fi să „scufunde” economia franceză și să agraveze datoria.
Acțiunea a continuat în contextul discuțiilor despre Uniunea Europeană. Conform lui Glucksmann, o scădere drastică a implicării Franței în proiectul european ar constitui un pericol pentru piața pe care se bazează companiile franceze.
„Dacă încetăm să contribuim la Uniunea Europeană, asta înseamnă că ieșim”, a avertizat el, solicitând ca seriozitatea unei astfel de poziții să fie apreciată.
Glucksmann nu a reușit să-l convingă pe Gabriel Attal și pe Édouard Philippe, amândoi foști prim‑mineri ai lui Emmanuel Macron.
El s-a declarat surprins că primește „lecții” despre datorie de la doi foști șefi ai guvernului din perioada Macron, reproșând implicit taberei prezidențiale actuala situație a finanțelor publice.
Glucksmann a introdus inițial inițiativa sa ca un
„nou contract patriotic”
, fundamentată pe re
Mesajul său a avut și o puternică dimensiune suveranistă economică: „Nu vreau pentru Franța destinul unui parc de distracții” pentru miliardari americani, oligarhi ruși, lideri chinezi sau monarhii din Golf, a spus candidatul.
Mélenchon a susținut în cadrul serii că, dacă eliminăm ajutoarele acordate companiilor, deficitul ar fi dispărut.
Jean-Luc Mélenchon s-a prezentat la întâlnirea cu patronatul promițând încă înainte de debut că le va spune oamenilor de afaceri „cele patru adevăruri” ale sale și amintind că este „anticapitalist”.
În momentul în care a ajuns în fața acestora, liderul La France Insoumise a menținut mesajul fără a-l atenua.
Când a fost întrebat cum ar putea obține fonduri pentru a echilibra bugetul, Mélenchon a răspuns cu un ton provocator, susținând că, în cazul în care guvernul ar suspenda toate subvențiile
Candidatul LFI a susținut, ulterior, una dintre cele mai dispute propuneri ale sale: eliminarea porțiunii datoriei Franței deținută de Banca Centrală Europeană.
Mélenchon a afirmat că Franța este inclusă în zona euro și că obligația față de BCE poate fi considerată în acest context ca o datorie „către noi înșine”. El susține că capitala ar putea căuta parteneri europeni pentru o astfel de acțiune și că scăderea volumului datoriei ar permite scăderea costurilor de finanțare.
În cadrul unei viziuni economice mai ample, Jean-Luc Mélenchon a susținut o revenire robustă a statului, promovând planificare ecologică și un pol public care să ofere credit mai accesibil.
A pus în evidență și un avertisment clar: în lipsa creșterii salariilor, Franța ar putea pătrunde într-o recesiune.
Philippe îl atacă pe Mélenchon, susținând că Franța ar putea ajunge la statutul de
„interzis bancar”
Édouard Philippe a ridicat cea mai aspră replică în legătură cu planul de datorie.
Ex-premierul a
Philippe a susținut că o politică de acest fel ar plasa țara într-o stare de „interzis bancar”.
Mesajul său economic contrastează aproape complet cu cel al lui Mélenchon, promovând echilibrarea bugetelor, creșterea forței de muncă și extinderea spațiului destinat companiilor.
„Toate țările Europei” au fost obligate să accepte că, din cauza demografiei și pentru a-și păstra sistemul social, oamenii trebuie să muncească mai mult și mai mult timp, a argumentat candidatul Horizons.
Philippe a venit la dezbatere după ce propusese deja reducerea de la 18 la 12 luni a perioadei de indemnizare a șomajului pentru persoanele sub 50 de ani și măsuri împotriva a ceea ce a numit „open bar-ul concediilor medicale”. Mélenchon l-a atacat încă de la sosire pentru aceste propuneri, spunând despre fostul premier că, atunci când vine vorba de „a-i enerva pe oameni”, este „foarte bun”.
Philippe a promis o vastă strategie de infrastructură și a condensat planul său în trei axe: finanțe publice organizate, libertate pentru întreprinderi de a genera bogăție și investiții substanțiale în infrastructură.
Gabriel Attal aspiră la un alt model de pensii și analizează cheltuielile sociale.
Gabriel Attal a pus în practică un efort de a se distinge atât de opozitori, cât și de Édouard Philippe, competitorul său imediat în lupta pentru electoratul centrist.
Fostul premier a stabilit un program clar: deficitul Franței trebuie să scadă sub 3% din PIB până în 2032, iar bugetul să ajungă la echilibru în 2037.
Attal afirmă că, pentru a ajunge la acel scop, trebuie discutată problema pe care ceilalți candidați o evită: cheltuielile sociale.
El a precizat potențiale economii în sistemul de sănătate, în concediile medicale și în asigurările de șomaj.
Propunerea legată de pensii este mai radicală.
Attal a declarat că problema nu mai constă doar în posibila majorare a vârstei de pensionare cu încă unul sau doi ani, pentru că fiecare guvern revină adesea la o nouă reformă. În perspectiva sa, este necesară transformarea sistemului în întregime.
Renaissance își prezintă un model universal în care pensiile se calculează în mare măsură în funcție de durata contribuției: cei care se retrag mai devreme vor primi o sumă mai mică, în timp ce cei care continuă activitatea mai mult vor beneficia de o pensie mult mai generoasă.
Attal a adus în atenție și aspectul competiției industriale la nivel mondial, avertizând că există o politică deliberată a Chinei de a „scufunda” industria europeană și franceză.
El l-a criticat și pe Mélenchon pentru afirmațiile care au ieșit din tabăra LFI, adresate marilor averi și antreprenorilor, cerându-i să prezinte scuze după declarațiile unor responsabili ai partidului care i-au numit pe miliardari
„dăunători”
.
Retailleau a declarat că statul tratează patronii ca la posibili
„infractori potențiali”
.
Bruno Retailleau a expus cea mai aspră retorică anti-stat dintre candidați.
Liderul Les Républicains a susținut că principala problemă a economiei franceze nu este concurența, ci „statul birocratic” și „vorace”, despre care spune că absoarbe peste 57% din bogăția produsă anual.
Retailleau a descris administrația drept un „stat al hârtiilor” care sufocă economia cu norme, controale și reglementări și ajunge să privească antreprenorii ca pe niște „suspecți” sau chiar „infractori potențiali”.
Concluzia: nu mai există schimbări punctuale suficiente, ci se cere o „ruptură” a sistemului.
Retailleau susține, de asemenea, limitarea sumelor acordate sub forma de ajutoare sociale la 70% dintr-un venit de referință, susținând că activitatea profesională trebuie să ofere întotdeauna un avantaj financiar superior celui obținut prin beneficii statului.
Marine Tondelier a criticat bilanțul lui Attal și a cerut anularea reformei pensiilor.
Marine Tondelier a încercat să redirecționeze focul de la deficit către costurile sociale și de mediu.
Lidera ecologiștilor a declarat că intenționează să abrogate reforma pensiilor, pe care o consideră adoptată în mod ilegitim, și a ridicat acuzații directe împotriva lui Gabriel Attal pentru deciziile sale în perioada în care el conducea guvernul.
Tondelier a ridicat subiectul controversei legate de comenzile de avioane Canadair și a comparat factorii de decizie politică cu pasagerii privilegiați ai Titanicului, susținând că aceștia vor avea mereu loc
în bărcile de salvare
.
Candidata ecologistă a afirmat în cadrul discursului său economic că schimbările climatice nu reprezintă o temă izolată de economie: o caniculă extremă poate genera pentru economie un cost echivalent cu cel al unei greve.
COMENTARII / 0