Donald Trump: poate scrie un nou capitol în mitul electoral SUA?

Săptămâna trecută, Donald Trump le-a făcut alegătorilor americani o ofertă pe care speră că aceștia nu o vor putea refuza. Dacă Partidul Republican va câștiga viitoarele alegeri de la jumătatea mandatului, fiecare cetățean adult va primi un „dividend Trump” în valoare de 5.000 de dolari. Sondajele arată o scădere a republicanilor în preferințele electoratului, pe măsură ce partidul se îndreaptă spre alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie, iar președintele SUA speră în mod evident că niște bani gheață ar putea fi soluția. Dar oferta a dus imediat la acuzații că ar încerca să mituiască alegătorii pentru a-și susține propriul partid, scrie The Conversation. Oare este așa? Răspunsul este complicat. Pe de o parte, candidații promit frecvent că vor face modificări în materie de impozitare și cheltuieli care vor aduce beneficii financiare alegătorilor. Iar Trump a promis un dividend fiecărui cetățean adult, nu doar celor care l-au votat.

Discursul lui Trump se manifesta ca o ofertă

Pot fi argumentați că, când acești factori se unesc, apariția acestui fenomen se distinge mai puțin ca o promisiune electorală standard și mai mult ca ceva ce ar putea fi denumit „

Citește șiPrimăria Capitalei anunță că a câștigat în instanță procesul privind respingerea organizării protestului din 14 noiembrie / Decizia nu este definitivă

Consumul de alcool și actul de votare

Mita se întinde pe o perioadă îndelungată în sfera politică americană și, în epoca precedentă, se manifestase cu multă mai claritate.

Epoca colonială și ulterior în anii timpurii ai republicii, alegerile constituiau una dintre cele mai rare momente în care bărbații adulți dintr-o comunitate, fără ca altcineva să dețină dreptul de vot, se reuneau într-un singur loc.

Aceste adunări se convertiau frecvent în festivaluri comunitare saturate de băutură, fapt ce a inspirat candidatii întreprinzători să se gândească la o strategie: să ofere oamenilor băuturi și apoi să le solicite votul.

În 1758, George Washington a adoptat această strategie în candidația sa pentru un loc în legislatura colonială a Virginiei. Înregistrările indică că a distribuit alegătorilor 35 de galoane de vin, 43 de galoane de

Negarea implicării în această tradiție ar fi putut determina pierderea alegerilor. În candidația sa pentru un loc în aceeași adunare din Virginia în 1777, James Madison a subliniat că competiția trebuie să reflecte

„puritatea principiilor morale și republicane”

, mai degrabă decât să fie o confruntare generală alimentată de alcool. În final, a fost învins de un barman care deschisese butoaiele pentru toată lumea.

Fonduri și persoane corupte

Candidatele nu se bazau doar pe alcool pentru a-i îmbătui pe alegători; de asemenea, le ofereau bani. Această abordare era susținută de realitatea că, pe o mare parte din istoria Statelor Unite, votul nu era un act privat, spre deosebire de situația actuală. În multe perioade, alegătorii își manifesta preferințele fie verbal, fie aruncând într-un borcan un bilet viu colorat care simboliza un partid specific. Acest act era vizibil, astfel încât cei care achiziționau voturi puteau verifica că își recâștiga investiția.

În unele locuri, practica s-a instituționalizat pe scară largă. O anchetă desfășurată în Adams, Ohio, în anii 1910, a relevat că, în anumite zone, vânzarea voturilor era aproape generalizată. Un alegător viclean reușise să-și vândă votul către trei candidați diferiți în cadrul aceluiași scrutin. Până la finalizarea anchetei și la interzicerea temporară a dreptului de vot pentru cei vinovați, unele localități rămăseseră complet fără alegători înregistrați.

În secolul al XIX-lea, activiștii electorali au cerut adoptarea votului secret, care astăzi este recunoscut ca fundament al democrației americane. Însă evoluția a fost graduală. Până în anul 1900, majoritatea statelor s-au conformat, iar singurul stat care a ratat această schimbare, Carolina de Sud, a implementat votul secret doar în 1950.

Politica ca instrument pentru a obține voturi?

Votul secret a complicat în mod semnificativ realizarea unor operațiuni fiabile de achiziție a voturilor, iar prin urmare, acea practică a dispărut treptat.

Pe măsură ce tema redistribuției de venituri a devenit tot mai relevantă în discuțiile politice, iar în SUA s-a pus la cale un stat social și un cadru fiscal mai sofisticat, liderii politici au reproșat adesea rivalilor lor că încearcă să înșele alegătorii prin alocări de fonduri nejustificate. În acest context, Mitt Romney, candidatul de partid republican la alegerile prezidențiale din 2012, a susținut că pierderea în fața lui Barack Obama a rezultat din „cadouri” promise de acesta grupurilor minoritare.

Promisiunea de a modifica pensiile de stat sau de a ajusta cotelor de impozitare pe venit se distinge complet de a oferi alegătorilor un galon de rom sau o bancnotă de 10 dolari americani pentru a vota corect. În esenta, oferirea de schimbări politice în schimbul voturilor constituie nucleul politicii democratice.

Ca și alte unelte ale sistemului democratic, aceasta poate fi coruptă și utilizată în mod abuziv. Totuși, dacă această situație apare sau nu, depinde în mare parte de perspectiva observatorului, în special într-o națiune atât de polarizată politic ca Statele Unite. Este extrem de dificil să se impună reglementări legale care să controleze astfel de cazuri.

Acest fapt indică că, din nou, Trump a pătruns forțat într-un spațiu ambig