Europa testată în Islanda: popularitate și forță în încercare

Islandezii vor vota în sâmbătă la urne pentru a decide dacă națiunea va relua negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Un „Da” ar relua dialogul cu Bruxelles, dialog care ar putea întâmpina un punct de dispută. Un „Nu” ar constitui un obstacol pentru politica de extindere a UE, conform Euronews.

Guvernul islandez a prezentat votul din 29 august ca o șansă de tipul

„acum ori nici

Citește șiIrlanda a propus o reducere cu 140 de miliarde de euro din bugetul UE 2028-2034 pentru a evita un blocaj politic

„Să nu ne pierdem în discuții”

Un element crucial este că referendumul va stabili doar dacă Islandă va relua negocierile de aderare. Pentru a intra oficial în UE, este necesar un al doilea referendum, posibil începând din 2028.

„Este destul de clar că acest vot vizează obținerea unui mandat de negociere”

În luna mai, în parlamentul național, prim‑ministrul Kristrún Frostadóttir a declarat.

„Nu cred că ar trebui să ne pierdem în discuții. Vom încheia un acord bun. Cetățenii vor avea primul cuvânt de spus în această chestiune și vor avea și ultimul cuvânt de spus”, a adăugat el.

Motivul pentru care se propune un referendum în acest moment.

Relația dintre Islanda și Uniunea Europeană nu a urmat un parcurs simplu. În 2009, țara insulară a trimis cererea de aderare la blocul comunitar, ca reacție la criza financiară severă. În cele din urmă, discuțiile privind aderarea au fost întrerupte odată cu intrarea în funcție a unei coaliții eurosceptice în 2013.

economia țării islandeze s-a redresat cu forță până în acel moment, îndepărtând unul dintre motivele principale de aderare, iar UE a pierdut susținerea publică pe măsură ce negocierile se blochează în privința temei sensibile a pescuitului.

Astfel, în 2015, autoritățile islandeze au transmis Bruxelles-ului că nu doresc să relanseze discuțiile de aderare și că Islanda nu mai trebuie tratată ca țară candidată.

În anul 2024, direcția s-a schimbat odată cu intrarea în funcție a unui guvern de coaliție favorabil Uniunii Europene. În cadrul acordului de coaliție, s-a promițat organizarea unui referendum pentru reluarea negocierilor de aderare, termenul fiind stabilit înainte de 2027.

În regiunea Westfjords din Islanda, se află bărci de pescuit. Credit: Martin Zwick/REDA&CO/Universal Images Group / Universal images group / Profimedia

De atunci, evoluții geopolitice majore au remodelat peisajul internațional, președintele SUA, Donald Trump, amenințând că va ocupa Groenlanda – pe care uneori a confundat-o cu Islanda -, iar Arctica devenind un punct fierbinte pentru minerale de pământuri rare și noi rute comerciale.

Într-un raport publicat la începutul acestui an, ministra de externe Katrin Gunnarsdottir a scris că „sistemul internațional în care am trăit de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial se clatină”, adăugând că o cooperare mai strânsă cu UE reprezintă „un factor esențial” pentru protejarea intereselor Islandei.

Sondajele ne arată ce spun.

Rezultatul votului se prevede a fi extrem de strâns, conform sondajelor de opinie.

În luna iulie, Maskína a realizat un studiu care a relevat că 53% susțin „Da”, în timp ce 47% optează pentru „Nu”, sugerând că prezența la vot ar putea fi crucială pentru determinarea rezultatului final.

O altă cercetare efectuată de Gallup în primele zile ale acestei luni a evidențiat că 46% dintre alegători erau în favoarea „Da”, 46% se pronunțaseră „Nu”, iar 8% rămâneau indeciși.

Pescuitul, punctul sensibil

votul a fost prezentat ca fiind esențial într-un peisaj geopolitic în schimbare, însă problemele cotidiene, cum ar fi agricultura și pescuitul, s-au transformat în principalele preocupări ale alegătorilor.

Pescuitul s-a transformat într-un aspect esențial și delicat al discuțiilor, nu doar din punct de vedere economic, pentru că peștele și produsele marine constituie în jur de 40% din exporturile Islandei, dar și pentru că dominarea apelor teritoriale ale națiunii este profund asociată cu suveranitatea și identitatea națională.

În posibilele discuții, principalul impediment ar fi probabil legătura Islandei cu Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) a UE, care determină limitele capturilor și cotele de pescuit pentru statele membre.

SFS, principalul organism al industriei pescuitului din Islanda, a afirmat că aderarea la UE va presupune că Islanda nu va mai deține

„puterea de a acționa ca stat de coastă independent”

.

Oficialii guvernului islandez au afirmat că fazele legate de agricultură și pescuit vor fi, cel mai probabil, cele mai dificile de finalizat. Procesul de aderare a fost întrerupt în 2013 înainte ca Iceland să stabilească o poziție oficială de negociere în domeniul pescuitului.

Se pare că Reykjavik va cere acorduri speciale sau excepții față de PCP, aspect pe care Bruxelles-ul trebuie să îl ia în calcul în procesul de negociere.

Ce se va întâmpla dacă „Da” va fi alegerea câștigătoare?

Un vot pozitiv nu ar conduce la aderarea instantanee a Islandei la UE, ci ar relua discuții intense cu Uniunea Europeană despre condițiile în care țara ar putea deveni stat membru.

În realitate, acest fapt presupune ca executivul european să constituie un grup de lucru asemănător celui care se ocupă în prezent de Muntenegru, statul considerat cel mai avansat în negocierile curente de aderare, fapt ce ar amplifica presiunea asupra mecanismului de extindere al UE.

„Dacă islandezii vor decide să urmărească aderarea la UE, Islanda va deveni cu siguranță una dintre țările aflate în fruntea acestui proces”, a declarat șefa diplomației europene, Kaja Kallas.

Ce se întâmplă dacă va câștiga „Nu”

Un vot de respingere ar constitui un pas înapoi pentru eforturile de extindere ale UE, care a dobândit impuls în ultimii patru ani, ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina și a agendei haotice de politică externă a administrației Trump, care a prezentat Bruxelles ca un pilon al stabilității.

UE a evitat să facă declarații publice privind referendumul, pentru a nu părea că intră în treburile capitalei islandeze, Reykjavíkului. Totuși, în discuții private, se recunoaște că susținerea reluării negocierilor ar constitui un impuls major pentru politica lor de extindere.

Un vot în sensul „Nu” ar indica, de asemenea, că posibilitatea aderării la UE continuă să fie insuficient atrăgătoare pentru statele din nord care sunt mai dezvoltate, în special în momentul în care o coaliție de națiuni nordice caută să restrângă fondurile Bruxelles în timpul unor negocieri aprinse.

În contrast cu Iceland, restul țărilor care aspiră la aderarea la UE prezintă niveluri de prosperitate mai scăzute decât statele membre actuale și înregistrează un produs intern brut pe cap de locuitor mult mai mic.

Islanda a prezentat referendumul ca o decizie esențială, fapt care înseamnă că un rezultat negativ ar închide dezbaterea privind aderarea la UE pentru mulți ani sau chiar decenii. Prim‑ministra Frostadottir și partidele pro‑europene în funcție vor suferi o înfrângere severă, iar forțele eurosceptice se vor consolida.