Extremiștii de dreapta, ultra-ortodocșii și arabii antisioniști fac practic imposibilă misiunea lui Gadi Eisenkot de a forma un guvern stabil în Israel

Imaginile capturate la inaugurarea celui de-al 26-lea Knesset – unicameră parlamentară din Ierusalim – au avut o semnificație deosebită. 17 deputați ai partidelor care reprezintă...

Imaginile capturate la inaugurarea celui de-al 26-lea Knesset – unicameră parlamentară din Ierusalim – au avut o semnificație deosebită.

  • 17 deputați ai partidelor care reprezintă cetățenii arabi ai Israelului au părăsit sala plenului atunci când a fost intonat imnul național, Hatikva;
  • Singurul deputat arab rămas în sală, liderul partidului Ra’am (islamist moderat), Mansour Abbas, nu a cântat imnul;
  • În apropierea sa, liderul partidului Yahadut HaTorah (Unitatea Torei, ultra-ortodox așkenaz), Yaakov Asher, nu a cântat nici el imnul;
  • În sala comitetului de aranjamente – un fel de birou permanent al Knesset-ului deputata Tally Gotliv de la partidul Otzma Yehudit (Puterea Evreilor, extrema dreaptă) a fost evacuată după ce a provocat un scandal;
  • Colega ei de la Otzma Yehudit, Limor Son Har-Melech, a reluat o propunere legislativă din parlamentul trecut, care prevedea renunțarea la Acordurile de la Oslo din anii 1990 prin care Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei au semnat un acord de pace și anexarea teritoriului Cisiordania, numit de evrei Iudeea și Samaria.

O explicație: în data de 27 octombrie, alegerile parlamentare au introdus în Knesset trei blocuri, fiecare format din două partide, însumând 45 de deputați din totalul de 120:

  • Extrema dreaptă: Otzma Yehudit, lider Itamar Ben Gvir – șapte deputați și Partidul Sionist Religios, lider Bezalel Smotrich – șase deputați – total 13 deputați;
  • Ultra-ortodocși: Yahadut HaTorah, lider Yaakov Asher – șapte deputați și Shas (ultra-ortodox sefard/oriental), lider Aryeh Deri, șase deputați – total 13 deputați;
  • Arabi israelieni: Lista Comună – alianță a trei partide: Hadash (neocomunist), lider Yousef Tabareen, Ta’al (naționalist arab), lider Ahmad Tibi, Balad (naționalist arab), lider Sami Abu Shehadeh, 11 deputați și Ra’am, lider Mansour Abbas, opt deputați – total 19 deputați (record în istoria de 78 de ani a statului modern Israel).

Eisenkot, numit de președintele Isaac Herzog să formeze guvernul și conducând un bloc format din patru partide sioniste cu 48 de deputați, trebuie să obțină sprijinul a cel puțin 13 deputați suplimentari pentru a înlocui coaliția guvernamentală condusă de prim‑ministrul Benjamin Netanyahu, liderul partidului Likud (27 de mandate), care a colaborat în ultimii patru ani cu cele două partide extremiste de dreapta și cu cele două partide ultra‑ortodoxe.

Citește șiComisia Europeană aprobă parțial ultima cerere de plată a Bulgariei prin PNRR | Sofia ar urma să primească peste 1,7 miliarde de euro

Fosta opoziție este pe cale de a prelua controlul Knessetului, după comisia de aranjamente, ce de apărare și externe și cea de finanțe va urma un vot săptămâna viitoare în care se preconizează înlocuirea speakerului (președintele) Knesset-ului, Amir Ohana (Likud) cu Matan Kahana de la Yashar (Drept, centru), partidul condus de Eisenkot. Aceste preluări au fost posibile cu sprijinul celor 19 deputați ai partidelor arabo-israeliene, care au adus majoritatea anti-Netanyahu la 67, față de 53 de deputați ai partidelor aflate la putere în ultimii patru ani.

În contextul constituirii unui guvern, apar imediat dificultăți: Acum este timpul să trecem la prezentarea partidelor din cadrul “Blocului Schimbării”:

  • Yashar, lider Gadi Eisenkot, 21 de deputați;
  • B’Yahad (Împreună, liberal), lider Naftali Bennett, 12 deputați;
  • Democrații (centru-stânga), lider Yair Golan, opt deputați;
  • Yisrael Beytenu (Israel Casa Noastră), lider Avigdor Liberman, șapte deputați.

Separarea pe partide se dovedește esențială, deoarece Blocul Schimbării, care împărtășește sionismul și aspirația de a elibera țara de Netanyahu, se dovedește, în realitate, a fi extrem de heterogeen.

Eisenkot a prezentat patru principii destinată celor care doresc să se alăture Blocului Schimbării la guvernare.

  • recunoașterea Israelului ca stat evreiesc, democratic, liberal și egalitarist;
  • angajamentul față de valorile Declarației de Independență;
  • serviciul militar, național sau civil obligatoriu pentru toți cetățenii israelieni;
  • recunoașterea Hamas ca organizație teroristă și asumarea obligației de a-i distruge capacitățile militare și puterea de guvernare în Fâșia Gaza.

Din aceste patru premii se declanșează conflictele: partidele ultra-ortodoxe se opun serviciului militar obligatoriu, cerând excepție pentru studenții de la Yeshive; partidele arabe nu recunosc natura evreiască a statului Israel și rămân reticente sau resping categoric calificarea Hamas ca organizație teroristă; în același timp extremiștii de dreapta nu doresc să facă parte dintr-un cabinet condus de Eisenkot, iar Ben Gvir nu a fost chiar invitat, fiind considerat cel mai radical dintre politicienii sioniști.

În legătură cu Blocul Schimbării, Liberman se opune ferm participării la un guvern minoritar susținut de partidele arabe, alegând în schimb să urmeze opțiunea preferată de Golan.

Liberman a fost cunoscut pentru critici acerbe adresate ultra-ortodocșilor, pe care i-a descris ca paraziți din cauza refuzului majorității de a presta în armată și a dependenței lor de beneficii sociale. Recent, el a schimbat complet poziția, propunând o alianță cu Yahadut HaTorah și Shas, ceea ce ar necesita, evident, concesii privind serviciul militar și sistemul lor de învățământ religios paralel. O întoarcere de 180 de grade în abordare a fost observată în această mișcare.

Ambele abordări – atragerea partidelor arabo‑israeliene sau a celor ultra‑ortodoxe – se dovedește a fi extrem de dificilă, însă ar constitui singura cale pentru formarea unui guvern de uniune națională între partidele sioniste, excluzând extremiștii: Likud, Yashar, B’Yahad, Yisrael Beitenu și, eventual, Democrații (singurul partid sionist de stânga din Israel, vestigiu al Partidului Muncii).

Principala barieră pentru o soluție politică, care altfel ar fi cea mai uniformă din punct de vedere ideologic, reprezintă conflictele personale dintre Netanyahu și Eisenkot (mai nouă), Bennett și Liberman (mai vechi), precum și neînțelegerile privind o rotație a conducerii guvernului, neagreată de prim‑ministrul în funcție.

Eisenkot are la dispoziție 28 de zile, care pot fi prelungite cu 14 zile, pentru a forma un nou guvern. Dacă eșuează, președintele Herzog poate însărcina un al doilea politician cu misiunea de formare a guvernului, pentru care ar dispune de alte 28 de zile. În caz de eșec repetat, președintele Herzog poate oferi mandatul unui al treilea politician, dacă cel puțin 61 de deputați îl sprijină. Dacă și al treilea mandat eșuează, atunci Knesset-ul se autodizolvă și sunt convocate alegeri parlamentare repetate – o variantă pe placul lui Netanyahu, care deocamdată rămâne prim ministru interimar, cu prerogative importante.

© G4Media.ro.

COMENTARII / 0