Rețelele sociale, ca parte a spațiilor online, servesc ca platforme pentru discuții politice intense. Ele oferă publicului larg un loc pentru a-și exprima opiniile politice, pentru a se mobiliza și, uneori, pentru a comunica direct cu politicienii. Chiar dacă evident pot promova democrația, aceste platforme s-au transformat în medii propice discursului de ură, interacțiunilor toxice și violenței online, potrivit The Conversation.
Prin examinarea a peste 3,2 milioane de răspunsuri de pe X (fostul Twitter) adresate celor 88 candidați la alegerile pentru Parlamentul European din 2024, un grup de cercetători din Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a descoperit diferențe marcante în modul în care femeile și bărbații din politică sunt percepuți online.
Perspective API este un algoritm de detectare a toxicității pe care cercetătorii l-au utilizat pentru a analiza atât volumul, cât și tipurile de răspunsuri toxice primite de candidați diferiți. Scorul de toxicitate al acestui sistem variază între zero și unu. Algoritmul estimează probabilitatea ca un cititor să considere un text toxic și definește toxicitatea ca fiind „un comentariu nepoliticos, lipsit de respect sau nerezonabil, care ar putea determina o persoană să părăsească o discuție”.
Citește șiTrump a găsit cauzele eșecului alegerilor: Am fost prea duri cu deportările / ”Nu le-a plăcut războiul. Nu le-a plăcut faptul că prețul benzinei a crescut”
Aproape 80% dintre candidații studiați, proveniți din Franța, Irlanda, Italia, Portugalia și Spania, au primit răspunsuri toxice, dar cifrele brute au evidențiat o diferență reală și măsurabilă între sexe: candidatele au primit mai multe răspunsuri toxice în termeni absoluți decât omologii lor de sex masculin.
În ciuda faptului că diferențele privind numărul total de răspunsuri la fiecare postare au fost luate în calcul, proporția răspunsurilor toxice dintre genuri nu a prezentat încă o diferență statistic semnificativă. Femeile au generat mai puține postări decât bărbații, însă cu toate acestea au suferit atacuri mai frecvente. Astfel, conturile lor au primit, în general, o atenție mai intensă, atât în forma toxică, cât și în cea benignă.
Au fost înregistrate 2.700 de mesaje dăunătoare.
În scopul efectuării analizei, cercetătorii au colectat postările în care se facea referire la fiecare candidat, iar ulterior au filtrat informațiile pentru a se focaliza pe răspunsurile adresate postărilor candidaților. Algoritmul de detectare a toxicității a examinat fiecare mesaj din perspectiva nivelului de toxicitate, marcând acele însemnări care depășeau un prag stabilit pentru o examinare mai detaliată.
După ce algoritmul a îndeplinit atribuirea, s-a concentrat pe conținutul efectiv al mesajelor, etichetând manual aproape 2.700 dintre cele mai evidente răspunsuri toxice. Aceste mesaje au fost cele pentru care sistemul automat a indicat cea mai ridicată probabilitate de toxicitate, astfel încât nouă din zece evaluatori umani ar fi considerat că sunt toxice.
Analiza mesajelor a demonstrat în mod evident că femeile și bărbații întâmpină atitudini extrem de diferite atunci când pătrund în sfera politică.
„Taci și spală vasele”
Din răspunsurile extrem de toxice, 71% au fost direcționate către candidații femei. Conținutul lor diferă izbitor de cel întâmpinat de politicienii de sex masculin. Aceste femei au fost ținta unor atacuri personale degradante, insulte sexiste, comentarii sexuale explicite și încercări repetate de a le tăcea sau de a le submina dreptul la prezență politică. Una din patru candidați a primit comentarii de natură sexuală.
Politicienii de sex masculin nu au evitat atacurile, însă insultele la care au fost supuși se orientează predominant spre deciziile lor politice, la comportamentul profesional sau la trăsăturile lor – acuzații de corupție, necinste sau incompetență. Obiectivele atacurilor erau acțiunile lor, nu prezența lor în sfera publică.
Această diferență are o semnificație majoră. Când violența se ancorează în identitate și nu în politici, ea transmite un mesaj de bază diferit:
nu sunt de acord cu tine
,
nu ai ce căuta aici
. Această situație ilustrează conceptul pe care cercetătorii îl definesc ca violență semiotică – un rănițion prin limbaj și simboluri, menit să delegitime femeile în calitate de actori
Mai multe injurii au fost adunate într-un singur loc
Analiza a mers mai departe, măsurând ceea ce cercetătorii au numit „intensitatea toxicității” – numărul de elemente abuzive incluse într-un singur răspuns. Un mesaj îndreptat împotriva unei femei putea combina o insultă sexistă cu o amenințare sexuală, o aluzie la o boală mintală și o cerere ca aceasta să părăsească complet scena politică. Autorii analizei au constatat că 62% dintre răspunsurile toxice adresate femeilor conțineau două sau mai multe astfel de elemente. În schimb, 52% dintre răspunsurile toxice adresate bărbaților conțineau doar unul.
Atacurile simultane multiple produc un efect psihologic mai intens decât o single insultă, transmitând colectiv că prezența unei femei în domeniul politic nu este binevenită.
Analiza datelor a evidențiat, în plus, că candidatele din frunzele politice de stânga au primit un număr mai ridicat de comentarii toxice. Acest tipar corespunde rezultatelor cercetărilor despre alegerile din Brazilia, indicând că sexul și orientarea ideologică se combină în moduri ce amplifică abuzul.
Este o problemă de scară globală.
Acest studiu se înscrie în cadrul unui număr tot mai extins de dovezi ce indică că ostilitatea virtuală împotriva femeilor în politică nu se restrânge la o singură țară, platformă sau paradigmă politică. Investigări efectuate în Suedia, Noua Zeelandă și Țările de Jos au evidențiat aceleași modele de gen: deși femeile nu sunt neapărat supuse unui volum mai mare de abuzuri, ceea ce le întâmpină este de obicei mai intim, mai sexualizat și are ca scop negarea dreptului lor de a ocupa poziții publice.
Studiile au demonstrat că violența cibernetică este asociată cu scăderea dorinței de a fi aleasă de către femeile active în politică, ducând la autocenzură și la retragerea totală a acestora din mediile online. Când agresiunile determină cine se prezintă la poziții publice, ele modelează, de asemenea, cine exercită puterea.
Uniunea Europeană a început să implementeze măsuri pentru a lupta împotriva acestui fenomen. O nouă directivă privind violența împotriva femeilor face ca urmărirea online și hărțuirea să fie infracțiuni în toate statele membre ale UE. Legea privind serviciile digitale, care a intrat în vigoare în 2024, obligă, de asemenea, platformele majore să recunoască și să reducă riscurile la adresa proceselor democratice, inclusiv prejudiciile bazate pe gen.
Aceste măsuri sunt necesare, dar nu sunt suficiente. Politicile de moderare ale platformelor de socializare ar trebui să țină seama de abuzul bazat pe gen – nu doar de volumul acestuia – și să investească mai mult în instrumente de detectare care să înțeleagă contextul și limba locală. De asemenea, este necesară o monitorizare continuă. Abuzul online se adaptează, iar răspunsurile trebuie să evolueze odată cu el.
Concluzia este clară: femeile din politică nu se află doar sub o formă amplificată a violenței la care sunt supuși bărbații. Ele experimentează un tip de agresiune distinct, caracterizat prin insultă personală, sexualizare și respingere sistematică a dreptului lor de a participa. Recunoașterea acestei diferențe constituie primul pas spre soluționarea problemei.
COMENTARII / 0